34,136 matches
-
pe criterii de competență. "Recomandarea" contează cel mai mult. Acest lucru e valabil și pentru celelalte procese, de tipul: promovare la locul de muncă, motivare a angajaților, negociere a salariilor. În special angajații cu locuri de muncă slab plătite sunt convinși și frustrați de faptul că un loc de muncă bine plătit nu se poate obține decât cu pile sau bani. În opoziție, cei care lucrează în firme private multinaționale sunt convinși de corectitudinea examenului și evaluărilor permanente din firmă, criteriul
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
special angajații cu locuri de muncă slab plătite sunt convinși și frustrați de faptul că un loc de muncă bine plătit nu se poate obține decât cu pile sau bani. În opoziție, cei care lucrează în firme private multinaționale sunt convinși de corectitudinea examenului și evaluărilor permanente din firmă, criteriul cel mai important pentru a accede la un post bun și a-l menține, fiind nivelul profesional; totuși, recunosc că uneori contează și recomandarea cuiva, care deja lucrează în firma respectivă
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
contează,dar nu atât de mult ca în România. Acest lucru e valabil și pentru celelalte procese, de tipul: promovare la locul de muncă, motivare a angajaților, negociere a salariilor. În special angajații cu locuri de muncă slab plătite sunt convinși și frustrați de faptul că un loc de muncă bine plătit se obține destul de greu,dar nu neapărat cu pile și bani ca ăn România. În opoziție, cei care lucrează în firme private sunt convinși de corectitudinea examenului și evaluărilor
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
de muncă slab plătite sunt convinși și frustrați de faptul că un loc de muncă bine plătit se obține destul de greu,dar nu neapărat cu pile și bani ca ăn România. În opoziție, cei care lucrează în firme private sunt convinși de corectitudinea examenului și evaluărilor permanente din firmă, criteriul cel mai important pentru a accede la un post bun și a-l menține, fiind nivelul profesional; totuși, recunosc că uneori contează și recomandarea cuiva, care deja lucrează în firma respectivă
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
Rus Comunicare culturală și comunicare lingvistică în spațiul european, Ioan Oprea Comunicare și acțiune, Laurențiu Șoitu Comunicarea, (ed. a II-a) Denis McQuail Comunicarea, Lucien Sfez Comunicarea mediatică, Henri Boyer, Guy Lochard Comunicarea politică, Jacques Gerstlé Comunicarea publică, Pierre Zémor Convinge fără să manipulezi. Învață să argumentezi, Philippe Breton Deontologia mijloacelor de comunicare, Jean-Claude Bertrand Introducere în știința comunicării și a relațiilor publice, Flaviu Călin Rus Manipularea cuvântului, Philippe Breton Mediatizarea discursului electoral și imaginea publică a candidaților, Viorica Roșca PR
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
în calea "europenizării". 2 De la națiunile medievale la țările protestante În Evul Mediu se folosea expresia Gesta Dei per Francos care însemna că francezii sînt brațul înarmat al lui Dumnezeu. Cel puțin, de acest fapt încercau regii Franței să-i convingă pe supușii lor. Interesant este însă că acest fel de deviză nu le era proprie numai lor, fiindcă și alți luptători depinzînd de alți monarhi erau lăsați să creadă la rîndul lor că erau privilegiați ai grației divine, în calitate de popor
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
furia anticlericală a iacobinilor și a succesorilor lor mai mult au minat decît au întărit identitatea colectivă a francezilor. În Italia, de asemenea, artizanii unificării au trebuit să consacre o mare parte a energiei lor în încercarea de a-și convinge concetățenii că erau în primul rînd italieni și abia după aceea catolici. Cît despre Spania, este notoriu faptul că războiul civil din anii 1936-1939 a fost un război religios tardiv. Țările scandinave au ignorat această contradicție dintre identitatea lor politică
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
nemulțumit de faptul că "literații" proveniți din oamenii de rînd se bucurau asemeni lui de calitatea de elector. Ceea ce este însă mult mai surprinzător e faptul că Secolul Luminilor n-a atenuat cu nimic astfel de pretenții. Dacă ecle-ziaștii rămîn convinși de binefacerile educației în masă, căreia îi asigură un spațiu larg utilizînd limbile locale, laicii, chiar dintre cei mai luminați, nu împărtășesc acest punct de vedere, decît arareori și într-o mică măsură. Procurorul general al Parlamentului Bretaniei relevă cel
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
statul, pentru a impune franceza. Faptul este încă o dată confirmat de exemplul german. Patrie a tiparului, Germania îi datorează acestuia deosebit de rapida consolidare a idiomului de referință comună. Și tot datorită acestui fapt, burghezia germană, cea universitară în special, se convinge de faptul că în absența statului centralizator nu are altă identitate decît cea a limbii imprimate; faptul constituie și o reacție la cosmopolitismul de expresie franceză caracteristic multora dintre curțile princiare. Începînd cu 1750 universitățile germane se străduiesc să desăvîrșească
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
însă, viitoarea pătură conducătoare revoluționară își dădea seama că ea reprezintă un grup prea restrîns pentru a-și putea aroga singură o legitimitate capabilă să o înlocuiască pe cea a regelui. Pentru a obține acest lucru era necesar să se convingă pe sine însăși și pe ceilalți că ea reprezenta fracțiunea activă a întregului popor, că se confunda cu acesta, în fine, că ea reprezenta Națiunea însăși. Inventarea națiunii suverane Chiar dacă nu ar fi găsit teren propice în Franța revoluționară, conceptul
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
această epocă] întreținea prostia fiindcă impunea modele de comunicare pe care mulți nu le puteau atinge"197. Am putea chiar să ne imagimăm că acest mod de instruire servea unui alt scop, în mod tacit admis: anume acela de a convinge masele, în cea mai mare parte țărănești, că nu sînt capabile să se circumscrie registrului de egalitate națională și republicană și, în consecință, să-și încredințeze interesele altor persoane, respectiv funcționarilor statului. În moduri mai mult sau mai puțin diferite
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
-l recomandă pe Renan ca protagonist al acestei competiții intelectuale și poli-tice. Specialist în limbile semitice, devenit în timpul celui de-al Doilea Imperiu un fel de lider de opinie, el s-a situat multă vreme printre criticii Revoluției. Prea puțin convins de ideea egalității și a idealului democratic, Renan este mai curînd un agnostic, un pozitivist conservator, fidel pînă în 1870 națiunii făurite prin legitimitate dinastică și nu pe baza suveranității populare. Însă, în ciuda specializării sale profesionale, Renan se lasă cucerit
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
arăta că era drepturilor popoarelor n-a fost decît o paranteză. Situația este totuși complexă, cum și Metternich îi spunea țarului Alexandru în mai 1821: "Scopul rebelilor este unul și același, anume de a răsturna starea de lucruri existentă [...] Sînt convins că este imposibil să o păstrezi și să o reformezi în spiritul justiției și al rațiunii atîta timp cît masa poporului este în mișcare"254. În fapt, intenția este aceea de a se profita de răgazul ocazionat de descurajarea populară
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
îmbrăcat în masca sacrificiului pentru cauza unei libertăți concepute diferit în cele două tabere va continua cu o intensitate mai mare decît oricînd. Poate că tocmai în acest context, popoarele angajate în luptă își dau seama că sînt din ce în ce mai puțin convinse de rațiunea națională. În 1917, revoluția rusă va lovi atît de puternic această rațiune încît toți din jur nu se vor mai gîndi la altceva decît cum să se apere. Și mai grav încă, cea de-a doua revoluție, de la
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
fiind cenzurate). Istoricul german Golo Mann comentează că "toți erau fericiți să fie atacați", că mobilizarea a fost primită cu "jubilație [...] în primele zile ale lui august 1914296". E, probabil, prea mult spus, însă e drept că fiecare popor era convins că este agresat și, sigur în consecință de justețea cauzei sale. Un student american aflat în vacanță descria frenezia ce domnea la Dresda în noaptea din 28 spre 29 iulie 1914297. Exuberanța războinică părea să-i fi cuprins mai puțin
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
celălalt Rusia. Ei nu l-au luat în seamă pe socialistul austriac Victor Adler care s-a arătat pesimist într-atît, incît i-a dus la culmea indignării pe interlocutorii săi francezi și germani. În ceea ce-l privește, Jean Jaurès rămîne convins de posibilitatea declanșării unei greve generale simultane în țările implicate, în cazul primejdiei de război. La 31 iulie, Partidul social-democrat german trimite un emisar la Paris pentru a se pune de acord cu francezii în acestă privință. Însă, în ziua
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
pentru a le impune în manieră arbitrară și extrajuridică un moratoriu de o sută de zile de la punerea în execuție a demersu-lui lor secesionist. Prin aceasta Gorbaciov nu reușește decît să ofere lumii spetacolul unei intrasingențe veleitare și fragile. El convinge astfel ansamblul republicilor URSS că tactica faptului implicit este o cale mai recomandabilă în cadrul procesului de distanțare față de puterea centrală, decît obținerea unui compromis. Efectul se va vedea în decursul lunilor de după 11 martie 1990, cînd nu numai Letonia și
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
tinerelor state ca fiind drept identice. Cîteva Țările baltice, Croația, Slovenia, Armenia și, într-o măsură mai mică, Georgia corespund unor identități comune greu de contestat și consolidate în plus prin tribulațiile suferite după 1918. Altele, dimpotrivă, cu greu pot convinge sau se bazează, în cîteva regiuni din Caucaz, pe un particularism islamic a cărui logică este diferită de cea a naționalismului. Dacă la modul general, expresia actuală a micronațio-nalităților Europei Centrale și Orientale se reclamă în primul moment de la ideea
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
uzinelor din Moscova, de greviștii din Ruhr care în 1923 protestează împotria ocupației franceze și cu care Partidul comunist se solidarizează în numele luptelor revoluționare împotriva magnaților cărbunelui"369, și, la limită, de către insurgenții marocani din Rif care, în 1925 îl conving pe Aragon să strige "Trăiască Abd-el-Krim"370. Într-un cuvînt, extrema stîngă intelectuală își descoperă alți compatrioți, extrateritoriali, de altfel prea puțin frecventați în practică: nu doar aceia aparținînd unei naționalități de stat care nu mai permite să deosebești prietenii
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
argumente solide, cum ar fi acela că ideile lui Renner corespundeau spiritului unei epoci și că ele au inspirat reformele aplicate în Moravia și în Bucovina, atin-gînd și Galiția înainte de 1914. Ceea ce este interesant e faptul că ele i-au convins la un moment dat pe Édouard Bénès și pe Thomas Masaryk.399 În 1968, ele au influențat de asemenea deci-zia luată de mareșalul Tito de a institui o naționalitate musulmană degajată de orice legătură teritorială cu diferitele republici ale federației
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
românesc și unul din artizanii (re)sincronizării cu orientările novatoare ale literaturii universale. Citind cărțile lui Mircea Horia Simionescu, vom avea tot timpul senzația prezenței, în spectacol, a artistului, a marelui scamator care se ia în serios cu intermitență, se convinge o clipă, chiar pe sine, de savoarea fanteziei sale, pentru ca să-și deconspire brusc mitomania ori să-și comenteze, lucid și detașat, reprezentația. Artistul parodiază [...] și se autoparodiază [...]. Împingând foarte departe jocul cărților pe față, scriitorul lasă să se vadă secretele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
anterioare și să facă unele precizări asupra motivelor și aspirațiilor pe care le are În legătură cu postul pe care Îl va ocupa. Aceste formulare reprezintă adevărate provocări pentru cei care se simt motivați să le completeze cât mai bine, Încercând să convingă că sunt cei care trebuie să ocupe postul. Neajunsul acestui tip de formular este acela că obligă pe cei ce se ocupă de selecție la analiza unei cantități mai mari de informații. Așa cum s‑a precizat mai sus, după fazele
[Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]
-
Despre guvernarea lui Dumnezeu, cartea a VII-a, I, 5, traducere, note și comentarii de prof. David Popescu, în PSB, vol. 72, Editura IBMBOR, București, 1992, p. 298. footnote>. Ei nu au dorit nici suferința, nici moartea, ci au fost convinși că merg spre viața veșnică, pe care cred că au descoperit-o. „Și câți dintre creștinii noștri de azi nu știu că trebuie să moară dacă stăruie mai departe să mărturisească credința creștină, pe când, dimpotrivă, ar putea fi din nou
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
pentru ca aceștia să se dezică de credința în Hristos Domnul. Acești dușmani ai lui Dumnezeu doreau să-i despartă pe bunii creștini de Dumnezeul Cel viu și să slujească demonilor pierzători, oferindu-le bunurile lor. Însă, aceștia din urmă erau convinși de faptul că nu li se dădea, pe cât li se lua și nu puteau fi păcăliți atât de lesne. De aceea urau darurile păgânilor, pricinuitoare de pierzanie, neprimind o cinste care este mama necinstei veșnice. Li se dădeau averi trecătoare
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
de fiarele sălbatice. Văzând-o „atârnată pe un fel de cruce și auzind-o rugându-se într-una, luptătorii creștini își sporeau curajul căci în lupta ei vedeau, și cu ochi trupești, pe Cel ce se răstignise pentru ei, ca să convingă pe toți cei ce cred în El că tot cel ce pătimește pentru slava lui Hristos are parte de Dumnezeul cel viu”<footnote Ibidem, I, 38-41, p. 187. footnote>. Și alte minunate femei au înfruntat cu bărbăție pe prefect și
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]