35,463 matches
-
Șaria. Israelul păstrează de asemenea un sistem derivat din milieturile otomane, conform căruia statutul personal este bazat pe apartenența la o comunitate religioasă. Pe baza legilor moștenite din perioada otomană și menținute atât în timpul Mandatului britanic cât și după cucerirea independenței, statul Israel își rezervă dreptul să recunoască anumite comunități și să refuze recunoașterea altora. Astfel, Iudaism ortodox este recunoscut în mod oficial de către Israel, în vreme ce rabinii reformați și cei conservatori nu sunt recunoscuți și, ca atare, nu pot duce la
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
Unit al Țărilor de Jos și Regatul Belgiei. El a fost consecința directă a Tratatului celor XXIV de Articole din 1831, pe care Țările de Jos au refuzat să-l semneze. Conform tratatului, puterile europene au recunoscut și au garantat independența și neutralitatea Belgiei și au confirmat independența părții germanofone a Luxemburgului. Cea mai mare însemnătate a avut-o articolul VII, care obliga Belgia să rămână veșnic neutră, obligând puterile semnatare să păzească și să respecte neutralitatea în caz de invazie
Tratatul de la Londra (1839) () [Corola-website/Science/321259_a_322588]
-
Belgiei. El a fost consecința directă a Tratatului celor XXIV de Articole din 1831, pe care Țările de Jos au refuzat să-l semneze. Conform tratatului, puterile europene au recunoscut și au garantat independența și neutralitatea Belgiei și au confirmat independența părții germanofone a Luxemburgului. Cea mai mare însemnătate a avut-o articolul VII, care obliga Belgia să rămână veșnic neutră, obligând puterile semnatare să păzească și să respecte neutralitatea în caz de invazie. Din 1815, Belgia făcuse parte din Regatul
Tratatul de la Londra (1839) () [Corola-website/Science/321259_a_322588]
-
un conflict armat dintre Republica Democrată Armenească și revoluționarii turci, care a durat între 24 septembrie - 2 decembrie 1920 și a avut loc în ceea ce este astăzi nord-estul Turciei și nord-vestul Armeniei. Mișcarea de eliberare națională a armenilor a proclamat independența Republicii Democrate Armene mai înainte de încheierea Primului Război Mondial. Tovmas Nazarbekian, comandantul frontului din Caucaz și guvernatorul Armeniei apusene, a devenit primul șef al statului armean. Andranik Toros Ozanian a preluat controlul administrației Armeniei apusene din martie până în aprilie 1918. El a
Războiul turco-armean () [Corola-website/Science/321282_a_322611]
-
de asmenea și Trabzonul în nord. După semnarea tratatului de la Brest-Litovsk a fost stabilită noua frontieră turcă. Unele condiții suplimentare au fost impuse Armeniei după semnarea tratatului de la Batumi. Semnarea celui de-al doilea tratat a coincis cu data proclamării independenței Republicii Democrate Armene. Imperiul Otoman a reușit să oblige Armenia să renunțe la Armenia apuseană prin semnarea Tratatului de la Batumi. Cu toate acestea, turcii nu recunoșteau oficial existența noului stat. Imperiul Otoman a fost forțat însă să revină la granițele
Războiul turco-armean () [Corola-website/Science/321282_a_322611]
-
lei și de argint de 1 leu, pe rondele importate din Franța. Din cauza protestului Imperiului Otoman, activitatea monetară a încetat după câteva luni, iar monedele din argint prevăzute în lege au fost executate în Belgia.. În 1879, imediat după câștigarea independenței, a fost reluată producția de monede, și a continuat cu deosebită intensitate până în 1885. În 1890 aici s-au bătut din nou monede de aur de 20 de lei. După 1890 monedele românești au fost bătute în străinătate. Acest sediu
Monetăria Statului () [Corola-website/Science/321273_a_322602]
-
a avut-o propria sa limbă, istorie și cultură. De altfel, nu putem să nu menționăm fundalul care exista în momentul în care autorul își realiza scrierile. Războiul arabo-israelian din 1948 (noiembrie 1947 - iulie 1949), numit de israelieni Războiul de Independență sau Războiul de Eliberare și de arabi Catastrofa „al-Nakba”, s-a declanșat ulterior unui război civil de șase luni (1947-1948) între arabii și evreii din Palestina mandatorie, în urma retrocedării mandatului britanic în Palestina Organizației Națiunilor Unite în anul 1947 și
Jabra Ibrahim Jabra () [Corola-website/Science/321288_a_322617]
-
marii poeți arabi erau recunoscuți pentru patriotismul lor: poezia patriotică era o funcție adăugată deja clasicului aghrad (motiv) al poeziilor. Toate momentele importante, precum Revolta arabă în Egipt, interminabila revoltă a palestinienilor din 1919, bătălia Siriei de la Maysalun, lupta pentru independență a Irakului în anii 20, toate acestea erau vizibile în mințile arabilor de pretutindeni prin poeme de neuitat, pe care nici o armă nu le putea ataca. Jabra amintește că în tinerețea lui, toți erau mișcați profund de spusele unui poet
Jabra Ibrahim Jabra () [Corola-website/Science/321288_a_322617]
-
-lea a fost un secol al schimbărilor geografice, istorice și tehnice. Congresul de la Viena din 1815 a redesenat harta Europei, pe care se vor desfășura o serie de revoluții în 1848. Imperiul otoman începe să se destrame (Grecia își obține independența între 1821-1827, la fel cum o vor face între 1877-1878 și România, Serbia și Muntenegru), iar unele țări se unesc sub aceleași granițe (Țara Românească și Moldova) în 1859, Bulgaria în 1885). Raportul de forțe între marile puteri europene se schimbă în urma
Kéraban Încăpățânatul () [Corola-website/Science/321311_a_322640]
-
au fost primele ciocniri militare ale Războiului de Independență al SUA. Ele s-au dat la 19 aprilie 1775, în comitatul Middlesex, Provincia Massachusetts Bay, în orașele Lexington, Concord, Lincoln, Menotomy (astăzi Arlington), și Cambridge, de lângă Boston. Bătăliile au marcat izbucnirea conflictului armat deschis între Regatul Marii Britanii și cele
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
o salvă devastatoare. Această lipsă de disciplină a trupelor britanice a avut un rol-cheie în escaladarea violențelor. Pe atunci nimeni nu știa, și nu se știe nici azi cu siguranță, cine a tras primul foc de armă al Războiului de Independență al Statelor Unite. Martorii oculari au descris mai multe focuri intermitente trase de ambele părți înainte ca trupele regulate să se alinieze și să tragă salve fără a primi vreun ordin în acest sens. Câțiva voluntari au crezut la început că
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
au hotărât retragerea miliției la Cambridge. Dimineața, Bostonul a fost înconjurat de o armată de miliții, circa 15.000 de oameni, care veniseră din tot New Englandul. Spre deosebire de Powder Alarm, zvonurile despre vărsarea de sânge erau adevărate, și Războiul de Independență a început. Armata milițiilor a continuat să crească pe măsură ce coloniile înconjurătoare au trimis oameni și provizii. Al Doilea Congres Continental i-a adoptat pe aceștia în Armata Continentală. Chiar și acum, după ce a început războiul deschis, Gage a continuat să
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
Emerson a imortalizat evenimentele de la North Bridge în poezia „Concord Hymn” publicată în 1837. „Concord Hymn” a devenit importantă deoarece a comemorat începutul Revoluției Americane, și mare parte a secolului al XIX-lea prin ea americanii învățau despre Războiul de Independență, construindu-și identitatea națională. După 1860, mai multe generații de școlari au memorat poezia lui Henry Wadsworth Longfellow intitulată „Paul Revere's Ride”. Din punct de vedere istoric, ea este greșită (de exemplu, Paul Revere nu a ajuns niciodată la
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
convertire a populației la creștinism. El a combătut în acelaș timp și activitatea misionarilor străini, pe care i-a perceput ca pe un braț religios al diplomației puterilor europene. Yohannes al IV-lea a fost și el un apărător al independenței etiopiene. După deschiderea Canalului de Suez în 1869, Etiopia a devenit ținta mai multor planuri de invazie străină. Primul război pe care Etiopia a fost nevoită să -l sustina, a fost cel contra Egiptului, care la inceputul anilor 1870 își
Yohannes al IV-lea al Etiopiei () [Corola-website/Science/320505_a_321834]
-
la rândul lui o serie de înțelegeri cu Antanta cu privire la împărțirea Imperiului Otoman, dar după seria de revoluții care a zguduit imperiul, rușii au renunțat să participe la partiționare. Tratatul de la Sèvres a recunoscut oficial mandatele Ligii Națiunilor în Orientul Mijlociu, independența Yemenului și suveranitate britanică asupra Cipruului. Siria a devenit protectorat francez (în mod oficial „Mandat al Ligii Națiunilor”). Regiunea locuită de creștini de-a lungul țărmului Mării Mediterane avea să devină Libanul zilelor noastre. Libanul Mare a fost numele sub
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
perioada 1 septembrie 1920 - 23 mai 1926. Franța a „tăiat” acest teritoriu (acțiune executată sub mandatul Ligii Națiunilor pentru crearea uni „refugiu sigur” pentru populația creștină maronită) din regiunea levantină. Maroniții au primit dreptul la autonomie și și-au câștigat independența în 1943. Intervenția franceză în favoarea maroniților a început în cadrul capitulațiilor Imperiului Otoman, înțelegeri făcute de-a lungul secolelor al XVI-lea și al XIX-lea. În 1866, când Youssef Karam a condus o rebeliune a maroniților în regiunea muntoasă a
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
au păstrat în Irak baze militare și dreptul la liber tranzit al forțelor lor în regiune. Britanicii au făcut trei promisiuni în timpul primului război mondial cu privire la soarta Palestinei. Anglia a promis prin intermediul ofițerului britanic T. E. Lawrence ("Lawrence al Arabiei") independența pentru un stat unit arab, care ar fi trebuit să cuprindă cea mai mare parte a Orientului Mijlociu arab. De asemenea, britanicii au promis să creeze și să sprijine existența unui „cămin național evreiesc” (Declarația Balfour). În cele din urmă
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
cât și militar, ca să poată rezista presiunilor puterilor europene. Britanicii și francezii și-au stabilit rapid controlul în regiune. În cursul deceniilor al treilea și al patrulea al secolului trecut, Siria, Egiptul și Irakul au făcut pași importanți spre obținerea independenței, deși trupele britanice și franceze nu au părăsit în mod oficial regiunea decât după încheierea celui de-al doilea război mondial. În Palestina, conflictul dintre forțele naționaliste arabe și cele sioniste a creat o situație pe care britanicii nu au
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
făcut ca planurile țariste de împărțire a Imperiului Otoman să fie abandonate. Britanicii doreau să aibă controlul asupra strâmtorilor Mării Marmara și au ocupat împreună cu francezii Istanbulul (13 noiembrie 1918 - 23 septembrie 1923). După victoria naționaliștilor turci în războiul de independență și semnarea Tratatului de la Lausanne, trupele străine au părăsit capitala Turciei. Franța, Regatul Unit și Italia au semnat în 1917 Acordul de la St.-Jean-de-Maurienne. La încheierea războiului, Italia urma să primească tot sud-vestul Anatoliei, cu excepția regiunii Adana, inclusiv însă Izmir
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
grecii au obținut permisiunea din partea Aliaților occidentali să ocupe Izmirul. Republica Caucaziană Sud-Vestică a fost o entitate apărută pe teritoriul Rusiei în 1918, după retragerea trupelor otomane pe granițele antebelice, ca urmare a Armistițiului de la Mudros. Republica și-a proclamat independența, în fruntea guvernului provizoriu cu sediul în Kars aflându-se Fakhr al-Din Pirioghlu. După izbucnirea războiului între acest stat efemer și Georgia și Armenia, trupele britanice conduse de Înaltul Comisar Britanic, amiralul Somerset, au cucerit Karsul pe 19 aprilie 1919
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
Mustafa Kemal Atatürk a reușit ca, după luptele din 1918 - 1923, să-i forțeze pe armeni și pe greci să se retragă din Anatolia. Revoluționarii turci au reușit de asemenea să înăbușe încercările kurzilor din deceniul al treilea pentru obținerea independenței. După ce rezistența turcă a recucerit controlul în Anatolia, prevederile Tratatului de la Sèvres au devenit imposibil de aplicat. Mai înainte ca Republica Democrată Armeană să devină parte a Uniunii Sovietice, ea a semnat pe 2 decembrie 1920 Tratatul de la Alexandropol, prin
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
cel puțin 14 civili au murit și peste 600 au fost răniți. Evenimentele s-au desfășurat în capitala Vilnius, unele acțiuni având loc și în suburbiile acesteia și în orașele Alytus, Šiauliai, Varėna și Kaunas. Republica Lituaniană și-a declarat independența față de Uniunea Sovietică la 11 martie 1990, după care a urmat o perioadă dificilă și tensionată. Penuriile de energie și lipsurile din economie au subminat încrederea opiniei publice în statul proaspăt restaurat. Uniunea Sovietică a impus o blocadă economică din
Evenimentele din ianuarie 1991 din Lituania () [Corola-website/Science/320532_a_321861]
-
au subminat încrederea opiniei publice în statul proaspăt restaurat. Uniunea Sovietică a impus o blocadă economică din aprilie până la sfârșitul lui iunie. Inflația a ajuns la 100% și a continuat să crească rapid. Faptul că Lituania și-a proclamat unilateral independența a dus la nemulțumiri în rândul minorităților, din care mare parte erau de origine rusă, susținători ai ramurii Partidului Comunist Lituanian susținut de la Moscova și a mișcării predominant comuniste a rusofonilor, "Iedinstvo". Tensiunile au fost escaladate rapid în primele zile
Evenimentele din ianuarie 1991 din Lituania () [Corola-website/Science/320532_a_321861]
-
de forțele de ordine cu tunuri de apă. Deși în aceeași zi Consiliul Suprem a votat oprirea creșterii prețurilor, protestele și provocările Iedinstvo și ale Partidului Comunist s-au intensificat. Într-un discurs televizat și radiodifuzat, Landsbergis a cerut susținătorilor independenței să protejeze principalele clădiri guvernamentale și de infrastructură. Între 8 și 9 ianuarie, mai multe unități militare sovietice au fost aduse în Lituania pe calea aerului (printre acestea, celebra unitate antitero Grupul Alpha și parașutiștii din Divizia a 76-a
Evenimentele din ianuarie 1991 din Lituania () [Corola-website/Science/320532_a_321861]
-
sovietice, un comandant anunțând că studioul nu va fi ocupat dacă nu se dezinformează; ambele apeluri au fost difuzate în direct. După două atacuri, o mulțime numeroasă (20.000 de oameni noaptea și peste 50.000 dimineața) de susținători ai independenței s-au adunat în jurul clădirii Consiliului Suprem. S-au ridicat baricade anti-tanc și s-au pregătit structuri defensive în clădirile învecinate. S-au înființat capele provizorii. Oamenii din mulțime s-au rugat, au cântat și au strigat slogane pro-independență. Trupele
Evenimentele din ianuarie 1991 din Lituania () [Corola-website/Science/320532_a_321861]