37,317 matches
-
simți că pământul se despică în fața ei, iar când va trebui să coboare de pe masa ginecologică o va înghiți. Rămase fără glas, cu privirea pierdută, iar trupul nu îi mai dădea ascultare. Nici nu știa ce trebuie să facă; să plângă sau să se bucure. Dar în cele din urmă, pe neașteptate, bucuria trimfă. Se bucura ca un copil când primește jucăria lui preferată. Lună după lună sarcina evoluase normal, fără nici un fel de probleme majore, ajungând în perioada de prenatal
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
degete de gheață, simțind cum i se urcă ceva pe șira spinării în ciuda căldurii care era acolo, ea simțea cum îngheață. O anunțaseră că în următoarele patru zile pruncul va deceda. În acest context, ea începuse să râdă și să plângă, cuprinsă de o convulsie de nebunie. În cea de-a patra zi, ființa aceea micuță care îi urmărise mișcările când se afla în preajmă, trecuse în neființă pământeană, lăsându-i cel mai amar gust din viața ei, zicând: Când îți
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
momentul de față au rezolvare dacă tratamentul nu este ignorat și este administrat corect. - Voi avea grijă să fac tot ce îmi stă în putință. - Să ai mare grijă să nu ajungi în aceeași situație. Văd că ești foarte sensibilă. Plângi prea ușor. În general e de preferat să fiți cât mai separați. - Dar așa ceva nu este posibil! - Știu, dar până la urmă tot acolo se ajunge. Valentin se comporta normal. Numai atunci când uita să vină acasă și rămânea cu prietenii la
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
halat imaculat și ochelari de vedere confirmând de data asta verbal: poate să rămână și mama copilului. - Veniți cu mine doamnă. O duse într-un salon unde erau numai copii nou-născuți în pătuțuri mici, inclusiv al ei. Pentru prima oară plânse lângă o fereastră până la epuizare, apoi se furișă lângă pătuțul lui Alin, încercând în felul ei să se facă mică și invizibilă din pricina prezenței ei acolo unde nu era permis adulților. La un moment dat, Carlina simțise că nu mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
caldă și plăcută. Când se țineau de mânuțe se putea observa mai bine diferența dintre ei. Unul mai înalt iar celălalt mai micuț. Luată de un val de amintiri își adusese aminte cum le schimbase scutecele, cum era gata să plângă de bucurie când făcuseră primii pași și rostiseră primele cuvinte. Alin avea o fire mai ascunsă. Era ca o cutie de bijuterii care adăpostește ceva prețios și nu-l puteai vedea. Toate acestea avea să se vadă peste ani de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
simt prima oară, apoi gândesc, și mai târziu acționează. - Deschide gura. Hai, gura mare, vine avionul, vine lupul, vine păsărica, închide ochii! și tot așa până reușea să mănânce tot din farfurie. Așa îl ademenea Nicky. Când se întâmpla să plângă, Alin îi reproșa:Plâng ochii mei, plâng ochii mei! Carlina se amuza în primă fază, apoi îl lua în brațe, îi săruta ochișorii înlăcrimați până îi ștergea toate lacrimile cu buzele ei de mamă, moi și calde - Vezi, iubirea mea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
gândesc, și mai târziu acționează. - Deschide gura. Hai, gura mare, vine avionul, vine lupul, vine păsărica, închide ochii! și tot așa până reușea să mănânce tot din farfurie. Așa îl ademenea Nicky. Când se întâmpla să plângă, Alin îi reproșa:Plâng ochii mei, plâng ochii mei! Carlina se amuza în primă fază, apoi îl lua în brațe, îi săruta ochișorii înlăcrimați până îi ștergea toate lacrimile cu buzele ei de mamă, moi și calde - Vezi, iubirea mea, nu mai plâng ochișorii
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
târziu acționează. - Deschide gura. Hai, gura mare, vine avionul, vine lupul, vine păsărica, închide ochii! și tot așa până reușea să mănânce tot din farfurie. Așa îl ademenea Nicky. Când se întâmpla să plângă, Alin îi reproșa:Plâng ochii mei, plâng ochii mei! Carlina se amuza în primă fază, apoi îl lua în brațe, îi săruta ochișorii înlăcrimați până îi ștergea toate lacrimile cu buzele ei de mamă, moi și calde - Vezi, iubirea mea, nu mai plâng ochișorii tăi! Hai du
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
reproșa:Plâng ochii mei, plâng ochii mei! Carlina se amuza în primă fază, apoi îl lua în brațe, îi săruta ochișorii înlăcrimați până îi ștergea toate lacrimile cu buzele ei de mamă, moi și calde - Vezi, iubirea mea, nu mai plâng ochișorii tăi! Hai du-te la Lala și te joacă. Lala era bona lor. Era o adolescentă de vreo șaisprezece ani. Arăta ca o bilă rotundă. Era ca o chiflă pusă în două scobitori. Ochii aveau o privire puțin dură
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Obrajii îi ardeau, iar ochii fierbinți erau înlăcrimați. Întorsese capul către o oglindă unde strălucirea puternică a razelor de soare îi oferi o scuză pentru faptul că își ștergea ochii. Nu putea să îl lase pe Alin să observe că plânsese. Își aminti că ea avea vreo paisprezece ani când mersese prima oară cu trenul, mâncase prima ciocolată tot la această vârstă și primise un ceas de mână și un rând de haine de la fratele ei mai mare. Taică-su fusese
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cu care fusese diagnosticat Valentin avea multe laturi ascunse. Totul părea normal. Purtarea lui o aducea într-o stare de disperare și era rănită la orice pas. Odinioară avuseseră o dragoste de invidiat, bazată pe încredere și respect. Acum își plângeau soarta lor tristă. Dar nu știi niciodată ce te poate aștepta la un colț al vieții. Căsnicia lor era ca o lampă căreia i se termină uleiul, urmând a se stinge. Atingerea cearceafului din dormitor nu mai transmitea fiori, nuferii
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
rar. Viața avea să își găsească singură alt drum. Le era așa de greu să își vadă familia destrămată! Altădată erau lipiți unul de altul precum timbrul de scrisoare. Perfect conștient de ceea ce se petrecea între ei și văzând-o plângând, Alin o urmări cu privirea pe maică-sa și zise: - O, mamă! Nu mai fi supărată! Te rog! - Iartă-mă. Tu nu trebuie să fii supărat! Ești încă un copil, nu trebuie să participi la toate problemele de familie. Du
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nu simți nici un regret. Din instinct mai aruncă o ultimă privire în urmă și se gândi că nu mai avea casă, nu mai avea nimic. Avea de înfruntat o realitate, un nou început în viața ei. Nu mai voia să plângă pe la colțuri. Îi era milă că îl părăsise pe Valentin, dar nu regreta. Îl iubea și îl ura. Nu știa cine avea să sufere mai mult, ea sau el? Pentru o clipă rămăsese aplecată ca pe marginea unei prăpăstii uitându
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
bogată fără să plătești vreun preț?!”. Suliți reci și mici îi străpungeau fără cruțare ceafa, le simțea în tot corpul ei încercat cu loviturile vieții. Pentru o clipa, toate simțurile incetară să mai funcționeze. Ochii i se umeziseră, dar nu plânse. În străfundul sufletului se auzi un geamăt, iar ea îl ignora încercând să-și continuie drumul. Închipuiți-vă dragi cititori că vă aflați întro țară străină, pentru prima oară, fără a cunoaște limba, fără a ști istoria și obiceiurile acestei
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
adăugă un snop de suspine zănatice, care necontrolate îi despica pieptul, aducându-i în prim plan acea durere sâcâitoare care o chinuia de ceva vreme. Avea curajul necesar și era pregătită să meargă mai departe, dar dacă ar fi putut plânge acolo în fotoliul în care se afundase, atunci s-ar fi răcorit de toate gândurile care i se ghemuiau fără voia ei și nu-i dădeau pace, cotrobăind nemiloase prin toată ființa ei. O dată cu trecerea timpului descoperea încet și sigur
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cuprindea mereu dorul. Alin era destul de înalt, bine făcut, cu mâinile și picioarele lungi și musculoase, buzele îi erau cărnoase și roșii, iar sprâncenele groase și negre aveau o linie frumoasă ce exprima hotărâre. Era în floarea tinereții și se plângea neîncetat de captivitatea din casă, foindu-se ca un leu în cușcă. I se părea că trăiește ca un greier într-o gaură întunecată, avea multe restricții precise. Spera ca cineva să-i dea într-o bună zi o veste
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
din plin parcă îi spunea: ,, O casă goală fără mamă are ceva care te doare. Parcă e un ceas fără cadran. De ce oare când am putea să ne trăim viața ca-ntr-un Paradis cu flori, preferăm să suferim, să plângem și să ne lăsăm pradă furiei și pasiunii, chinuindu-ne ca în flăcările iadului?” Carlina plecase lăsându-l acasă până la vacanța de vară care nu era departe. Într-o zi, pe când îl cuprinse disperarea în casă, Alin își luă câteva
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
înspre ieșirea ce făcea legătura gării cu orașul. Se simțea singură ca pe o plajă într-un anotimp rece și fără nici un ajutor. ,,N-o să mă creadă niciodată că l-am așteptat și l-am căutat!” Apoi pentru prima oară plânse cu amărăciune pe un teritoriu străin. Sperase că se vor reîntâlni într-o altă dimensiune, dar firul fericirii de a se revedea fusese brusc retezat. Oftă! Își dorea din tot sufletul un nou început alături de Alin care putea aduce lumina
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ei! - Mamă, eram să fiu violat de un homosexual care mă luase sub protecția lui, dar am dedus la timp că avea alte intenții cu mine. - Doamne ferește! - Dacă mă viola, mamă? Ce făceai atunci? - Nu știu, nu știu, zise Carlina plângând. În următoarea clipă îl cuprinse cu ambele mâini și-l strânse la piept, sărutându-l părintește așa cum numai o mamă încercată de durere știe s-o facă. În următoarele secunde era atât de fericită și simțea că se topește de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
școala vieții. Acum strângea la piept toată învățătura părinților primită în copilărie și adolescență. Uneori își amintea cum îi spunea: „Când îți vine cineva în casă să-l primești cu toată dragostea, sa-i zâmbești chiar și atunci când sufletul îți plânge, să te uiți într-o oglindă să vezi cum arăți, să-ți aranjezi ținuta, iar casa să-ți fie ca o farmacie, să ai bunul simț și cei șapte ani de acasă.” Își aminti cum taică-său îi spusese: „Când
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ce păreau fără precedent se va naște în cele din urmă o națiune modernă. În acea perioadă, Nicky își satisfăcea stagiul militar obligatoriu. Carlina aștepta ore în șir lângă telefon, telefon care întârzia să sune, iar Alin o găsea uneori plângând cu capul rezemat de masă și căuta permanent să o încurajeze pe un ton atât de blând cum nimeni nu ar fi putut s-o facă mai frumos de atât: „Mamă, te rog așa cum nu te-a mai rugat nimeni
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nu te-a mai rugat nimeni vreodată mai mult și mai insistent ca mine, nu-ți mai face atâtea griji pentru fratele meu! Îți garantez mamă că este bine. Ai să vezi mamă câtă dreptate am! Te rog, nu mai plânge! Știi că de obicei veștile triste se răspândesc cel mai repede. Am auzit de la alți părinți, de la prieteni că în unitatea în care se află Nicky sunt cu toții bine și nu exista nici un pericol. Mai de plâns la ora actuală
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
rog, nu mai plânge! Știi că de obicei veștile triste se răspândesc cel mai repede. Am auzit de la alți părinți, de la prieteni că în unitatea în care se află Nicky sunt cu toții bine și nu exista nici un pericol. Mai de plâns la ora actuală ar fi țărișoara noastră care s-a sfărmat vizibil precum un glob de sticlă pe care nu-l mai poți recupera vreodată.” Carlina se așeză pe marginea unui pat, frecându-și genunchii cu palmele ca și când ar fi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pierderi și te dă peste cap pentru luni sau ani de zile. Pentru o secundă de neatenție, în unele cazuri rămâi cu sufletul îndurerat pentru toată viața. Carlina era încă tânără, plină de viață, de speranțe. Acum nu-și mai plângea soarta ce-i fusese altădată tristă. Savura frumusețea fiecărei zile de parcă admira florile dintr-o grădină bine îngrijită și însorită la prima oră a dimineții. Necazurile și dezamăgirile sunt realități ale vieții. Nu poți concepe o viață numai cu bucurii
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mai fi tânjit atât de mult. Trecuse cu greu de acel segment din viața ei. Adevărul era că niciodată nu îl uitase, era prima ei dragoste. În ziua când aflase vestea despre cei doi o luase razna pe o câmpie plângând. Ajunsă de oboseală se așeză jos, își puse capul pe un bolovan și adormi. Nu observase mușuroiul de furnici de sub acel bolovan. Se trezi cu zeci de semne de la aceste vietăți. O jumătate de oră mai târziu se afla singură
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]