34,028 matches
-
și la est de valea superioară a Arnonului și de Deșertul Arabiei. Acest teritoriu a fost locuit parțial Încă din secolul al XIII-lea Î.Hr. de neamuri semitice care practicau creșterea animalelor și agricultura. Acestea se organizează Într-un regat propriu-zis probabil În jurul anului 900 Î.Hr., condus, se pare, de Kemoshyat, tatăl vestitului Mesha, cu capitala Qir-Moab (astăzi el-Kerak). Limba lor este un idiom semitic occidental și dovedește puternice afinități cu limbile feniciană și ebraică. Istoria moabiților ni-i
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Istoria moabiților ni-i prezintă implicați În lupte regionale pentru supraviețuire și chiar pentru extinderea teritoriului, mai Întâi Împotriva populațiilor locale, adică Împotriva israeliților. Învinși de David, aceștia reintră, după ruptura dintre Israel și Samaria, În zona de influență a regatului nordic. Regele Omri (885-874 Î.Hr.) și fiul său Ahab (874-853 Î.Hr.) le-au impus un tribut periodic. La moartea lui Ahab, regele Mesha se revoltă: evenimentele ne sunt parțial cunoscute datorită povestirilor biblice (2 Regi 3,1-27) și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să-i favorizeze pe israeliți din moment ce sacrificiul fiului regelui moabit, aruncat de pe ziduri, reușește să-i pună pe fugă pe asediatori. După victorie, Mesha stabilește capitala proprie la Dibon și se pare că urmașii săi au lărgit mai apoi hotarele regatului, care devine din ce În ce mai prosper. Deveniți ulterior vasali ai Asiriei, căreia Îi plăteau tribut, moabiții au ajuns apoi să facă parte din Imperiul Neobabilonian și apoi din cel Persan. Celxe "Cel" mai important document direct despre moabiți este stela regelui Mesha
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
poate, greci micenieni stabiliți În apropierea teritoriului hitit și chiar dacă acest nume Îl poate aminti, prin asonanță, pe cel al aheilor din poemele homerice. În orice caz, organizarea societății și statului micenian a dat la iveală analogii cu cea a regatelor anatoliene mai mult sau mai puțin contemporane. Războinici, micenienii s-au impus mai Întâi asupra populațiilor stabilite acolo, cu care mai apoi s-au amestecat. Pe acest țesut și-au aplicat organizarea politică, Împărțiți În mici cetăți-stat după un model
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la „aspectele formale ale cultului adus zeilor” (threskèia), realitatea religioasă greacă a fost produsul cultural al unui popor care, Într-un mod cu totul original, a amestecat și a reinterpretat elemente pregrecești și străine. Acest proces inepuizabil, Început odată cu prăbuțirea regatelor miceniene, a dat naștere unui politeism funcțional, organic și personal, centrat pe o schemă de generare care Își află paralela În rolul familiei În societatea greacă. 1. VÂRSTA ARHAICĂTC "1. VÂRSTA ARHAICĂ" 1. Persistențe miceniene și inovațiitc "1. Persistențe miceniene
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
exigențe amintirea acelui trecut de acum Îndepărtat. Chiar și limba, care este tot greaca, prin alfabetul care Îi favorizează răspândirea nu mai este un instrument folosit numai de mâinile unei caste de scribi. Micile comunități de refugiați apărute după dezastrul regatelor miceniene și-au Însușit probabil acea istorie, au reelaborat-o și au făcut din ea un trecut mitic menit să legitimeze noua realitate pe care grecii urmau să o Întemeieze. a) Divinitate și culte În epica homerică Figurile divine ce se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
De altfel, la eroi apelau familiile aristocratice pentru a-șxe "Zeus"i legitima supremația politică, ultim vestigiu al regalității antice. Dar miturile eroice exprimă deja o pulverizare a ideii de suveranitate concentrată În figura lui Zeusxe "Zeus", Înmulțind-o În diferitele regate și afirmând totodată principiul egalitarist al demnității de același rang Între suverani. Cu afirmarea cetăților, poleis, și declinul acelor gene2 aristocratice, ea devine un model irepetabil, limitat În trecut, iar rolul eroului se democratizează. El devine un exemplu, fie și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
RELIGIA ROMANĂTC "2. RELIGIA GREACĂ ÎN ITALIA ȘI RELIGIA ROMANĂ" 1. Protoistoriatc "1. Protoistoria" a) Indo-european, italic, roman Așa cum o spune chiar numele, religia romană este, Înainte de toate, religia unei cetăți, nu a unui trib, a unui popor, a unui regat. În mod paradoxal, această religie, restrânsă la o cetate, devine religia dominantă a regiunii și dobândește trăsăturile unei religii universaliste care Îmbrățișează toate popoarele, În analogie cu expansiunea politică, economică, militară pe care o cunoaște Imperium Romanum. După cum am precizat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cel Mare (356-323 Î.Hr.) o cotitură memorabilă prin toate evenimentele politice și culturale petrecute În lumea din jurul Mării Mediterane, fixează În anul morții acestuia Începutul unei noi epoci istorice. Această perioadă, după ce a Început cu progresiva fragmentare a numeroaselor regate ale diadohilor imperiului supranațional constituit de tânărul prinț macedonean În cei treisprezece ani ai fulgerătoarei sale cariere militare și politice (336-323 Î.Hr.), se Încheie În anul cuceririi romane a Egiptului după bătălia de la Actium (31 Î.Hr.). Odată cu reducerea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
macedonean În cei treisprezece ani ai fulgerătoarei sale cariere militare și politice (336-323 Î.Hr.), se Încheie În anul cuceririi romane a Egiptului după bătălia de la Actium (31 Î.Hr.). Odată cu reducerea la provincie romană (30 Î.Hr.) a vechiului regat faraonic, pe care Îl moșteniseră Lagizii, noua putere, În curând titulară și ea a unui imperiu, Încheie cucerirea treptată a regatelor de veche sorginte macedoneană. Așadar, prin termenul de elenism intenționăm să plasăm sub o rubrică unică un arc de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a Egiptului după bătălia de la Actium (31 Î.Hr.). Odată cu reducerea la provincie romană (30 Î.Hr.) a vechiului regat faraonic, pe care Îl moșteniseră Lagizii, noua putere, În curând titulară și ea a unui imperiu, Încheie cucerirea treptată a regatelor de veche sorginte macedoneană. Așadar, prin termenul de elenism intenționăm să plasăm sub o rubrică unică un arc de timp ce se Întinde pe trei secole, bogat În evenimente politice, militare, sociale, economice xe "An"și religioase, care interesează sub
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unică un arc de timp ce se Întinde pe trei secole, bogat În evenimente politice, militare, sociale, economice xe "An"și religioase, care interesează sub diferite aspecte toate popoarele din regiunile mediteraneene și, În mod deosebit, implică, În Orient, toate regatele născute din Împărțirea pământurilor cucerite de Alexandru. Într-o suită agitată de lupte Între generalii macedoneni și numeroase alte personaje care, din diferite motive au candidat la succesiune, intervin În intriga complexă de alianțe politice și militare și de conflicte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se ajunge la o ordine aproape definitivă care va permite - În menținerea esențială a echilibrelor politice și militare - dezvoltarea unei noi civilizații cosmopolite, Într-o convergență rodnică a diferitelor experiențe culturale și religioase. S-au constituit, așadar, cele trei mari regate ce reprezintă polii fundamentali ai lumii elenistice orientale: Egiptul sub Ptolomeu al II-lea (283-246 Î.Hr.), Asia Mică sub domnia lui Antioh I, fiul lui Seleucos (281-261 Î.Hr.), Macedonia și Grecia sub Anxe "An"tigonos Gonatas (276-239 Î
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
răsăritene, dar și apusene, care au venit În contactul cel mai direct cu acest element. Într-adevăr, cea dintâi și cea mai evidentă urmare a expedițiilor lui Alexandru cel Mare, odată cu crearea unui imens imperiu supranațional și succesiva instalare a regatelor eleniste, a fost instaurarea unei intense mobilități a populațiilor, care, În primă instanță, avea scopuri militare și comerciale (Rostovzev, 1941), dar simultan reprezenta și un vehicul de schimburi culturale de rază largă și o sursă de transformări profunde chiar și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a participa, În manieră autonomă, la numeroasele activități oferite de o panoramă supranațională. Cele două fenomene, conexe din punct de vedere structural, sunt considerate, de obicei, o consecință a evenimentelor politico-militare amintite mai sus, acolo unde „imperiul” lui Alexandru și regatele elenistice care au urmat, prin faptul că au distrus autonomia cetăților grecești și a fiecărei etnii din teritoriile cucerite, au determinat un amplu transfer de indivizi dintr-o regiune În alta a Mediteranei orientale, iar prin deschiderea tuturor frontierelor naționale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o Învățătură de pietate și o pricină de mângâiere (Despre Isisxe "Isis" și Osirisxe "Osiris", 27). Istoria divină, care contemplă suferința și moartea, dar și soluția pozitivă a „reînsuflețirii” lui Osirisxe "Osiris", care Își recapătă propria suveranitate, fie și În regatul morților, a devenit În ochii unui grec, conștient de experiențele religioase ale cultelor grecești cu misterii, un model exemplar care poate găsi În ea, dacă ea este tradusă În termeni rituali (teletài), motiv de speranță pentru o depășire asemănătoare a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În texte rituale hitite care menționează un zeu al focului cu nume vedic, Agnixe "Agni"; În Babilonia casită, unde este atestat un zeu solar cu același nume ca și zeul indian S¿ryaxe "Su>rya" (către 1760 Î.Hr.); În regatul Mitannilor, Între Mesopotamia de Sus și Siria nordică până la Mediterană, prin tratatul dintre regele Șattiwaza și regele hitit Șuppiluliuma I (1370-1342 Î.Hr.) În care sunt menționate zeități bine cunoscute prin intermediul Vedelor: Mitraxe "Mitra", Varuñaxe "Varun{a", Indraxe "Indra", N³satyaxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
labe” (Yasna, 9, 18 Wid¶wd³d, 5, 35), s-a vorbit mult (Wikander, 1938; Widengren, 1938, pp. 366 sqq. și 1955, pp. 65 sqq. etc.), atât În lumina comparației indo-iraniene (cf. vedicului marya și, probabil, titlului nobiliar maryannu, folosit În regatul Mitannilor: cf. Mayrhofer, 1974, p. 16 și nota 24), cât și Într-un context istorico-religios mai amplu (Eliade, 1959, pp. 181 sqq.); dar dacă elementele care ar trebui să dovedească existența unui „Männerbund” sunt vulnerabile, după cum a demonstrat recent M.
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și alte zeități care, În India, au avut o soartă foarte diferită: Saurvaxe "Saurva" (Œarva) și N³nhaithyaxe "Na>nhaithya" (cei doi N³satyaxe "Na>satya" indieni) (cf. mai sus, subcapitolul 1.1); aceștia, la fel ca Indra, sunt atestați Încă În regatul Mitannilor, În secolul al XIV-lea Î.Hr. În ceea ce privește ritul, cultul și jertfa, s-a vorbit despre haoma iraniană și soma indiană (deci și despre un *sauma indo-iranian inițial). Aceasta Însă, nu este doar seva extrasă dintr-o plantă (denumirea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
limba pahlavi Karxe "Kar"), care ține la distanță ființele dăunătoare (Marele Bundahișn, XXIVa); taurul Hadhayansxe "Hadhayans", care va fi victima ultimei jertfe oferite de Saoșyantxe "Saoșyant" (cf. infra, subcapitolul 2.4); pasărea Karșiptarxe "Karșiptar", care va duce cuvântul profetului În regatul subteran al Yimaxe "Yima" (Wid¶wd³d 2,42); ființa jumătate om-jumătate bovină, pe nume G½patș³hxe "Go>patșa>h" (Christensen, 1932, pp. 53 sq., Gnoli, 1980, pp. 20 sq.; 1985) care locuiește pe malul fluviului D³yt³ (cf. supra) etc. 4. Soteriologia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Iranului zoroastrian: după primii 6 000 de ani, timp În care creația trece de la m¶n½g la g¶tșg, atacul lui Ahrimanxe "Ahriman" determină Începerea perioadei agitate și dramatice a luptei dintre Bine și Rău, care se dezvoltă odată cu sfârșitul regatului lui Yimaxe "Yima" (În limba pahlavi, Jam), În timpurile de urmă ale mileniului al VII-lea, și cu instaurarea domniei tiranice a lui Ai Dah³kaxe "Az^i Daha>ka" (În limba pahlavi, Aj Dah³k), răsturnat la Începutul celui de-al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divine 127 4. Transcendența și atributele divine 129 5. Nemurirea zeilor 130 6. Limitele concepției despre divin 135 4. Panteonul 137 1. Formarea panteonului 137 2. Numele zeilor 138 3. Opera de sistematizare a școlilor teologico-sacerdotale 138 4. Politeismul și regatele divine 139 5. Triada cosmică 141 6. Triada astrală 143 7. Alți zei de seamă sau foarte venerați 145 8. Zeii naționali Marduk și Assur 146 9. Îngeri, demoni, monștri, eroi și regi divinizați 148 5. Lumea și omul 152
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1895 și 5 ianuarie 1900. Director și editor: Aurel Popovici-Barcianu. Subintitulată „Organ social, economic și literar”, R.O. este, inițial, o gazetă fără preocupări politice explicite, care publică articole de informație sau știri și reproduce multă literatură din periodicele din Regat. Începând cu 16 noiembrie 1895, având o difuzare satisfăcătoare, devine în primul rând politică, susținând cauza națională românească. Se militează, în tradiția „Gazetei de Transilvania”, pentru ridicarea culturală a poporului, căruia trebuie să i se dea „hrană sufletească” prin intermediul colecțiilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289245_a_290574]
-
micului canton Schwyz. La fel se vorbește mai mult de Olanda decât de Țările de Jos, pentru că Olanda este regiunea mai importantă din punct de vedere politic și economic. Același lucru este valabil și în cazul Angliei, regiune cheie din Regatul Unit sau Marea Britanie. Franța însă datorează numele său francilor care sunt considerați adevărații fondatori ai regatului Franței. Stela lui Mernefta (circa 1233 î.C.), găsită în Teba. În vârful stelei se vede de două ori zeul Amon, zeul-soare al Tebei
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
pentru că Olanda este regiunea mai importantă din punct de vedere politic și economic. Același lucru este valabil și în cazul Angliei, regiune cheie din Regatul Unit sau Marea Britanie. Franța însă datorează numele său francilor care sunt considerați adevărații fondatori ai regatului Franței. Stela lui Mernefta (circa 1233 î.C.), găsită în Teba. În vârful stelei se vede de două ori zeul Amon, zeul-soare al Tebei care oferă faraonului o sabie curbată. Discul, simbolul soarelui, plutește deasupra zeului Amon. La dreapta se
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]