34,458 matches
-
troponinei I astfel încât se eliberează situsul actinei de legare a miozinei Titina (conectina), o proteină cu GM foarte mare, are cea mai lungă structură (26926 aminoacizi, GM = aproximativ 3000 kDa) și rol structural de ancorare a miozinei de liniile Z. * Vasele mari de la baza cordului Trunchiul pulmonar Trunchiul pulmonar are originea în orificiul pulmonar al ventriculului drept ce corespunde extern infundibulului. Primii 4cm ai trunchiului pulmonar se află în interiorul pericardului care înconjură trunchiul pulmonar și aorta, respectiv în teaca comună a
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
lobului stâng hepatic, proiecția întinzându-se până în dreptul cupolei diafragmatice ~ spațiul V intercostal stâng. Proiecția cordului pe coloana vertebrală Cordul se proiectează posterior în dreptul vertebrelor T4 - T8, vertebre cunoscute sub numele de vertebrele cardiace ale lui Giacomini: T4 este vertebra vaselor mari (arteriale) de la baza inimii; T5 este vertebra infundibulului pulmonarei; T6 este vertebra atrială; T7 este vertebra ventriculelor; T8 este vertebra apexului cardiac. Proiecția valvelor cardiace Proiecția valvelor cardiace este greu de efectuat la omul viu, ddatorită mișcărilor permanente efectuate
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
prin secționarea ramurilor comunicante a primilor 5 nervi spinali. * Distribuția coronară și anastomoze De la nivelul arterelor subepicardice pornesc ramuri perforante care pătrund în miocard. Ramuri mici din arterele perforante se arborizează și vascularizează 2/3 externe ale miocardului, fiind numite vase de clasa A. Arterele perforante continuă fără ramificări ulterioare și se termină într-un plex subendocardic formând vasele de clasa B. Anastomozele homocoronare și intercoronare între ramurile arterelor coronare dreaptă și stângă pot fi semnificative în evaluarea funcției cardiace și
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
ramuri perforante care pătrund în miocard. Ramuri mici din arterele perforante se arborizează și vascularizează 2/3 externe ale miocardului, fiind numite vase de clasa A. Arterele perforante continuă fără ramificări ulterioare și se termină într-un plex subendocardic formând vasele de clasa B. Anastomozele homocoronare și intercoronare între ramurile arterelor coronare dreaptă și stângă pot fi semnificative în evaluarea funcției cardiace și a bolilor vasculare coronare. Anastomozele intercoronare apar la nivelul următoarelor situsuri cardiace: la baza conului pulmonar, între ramul
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
telangiectazii la nivelul pomeților, apare la pacienții cu hipertensiune arterială. Odată cu inspecția faciesului se realizează și examenul ochilor care poate releva exoftalmia ridică problema unor afecțiuni endocrine (hipertiroidie) ce pot determina tulburări cardiace frecvente, tahicardie; hemoragia oculară sau doar prezența vaselor rupte indică posibila prezență a unei hipertensiuni intraoculare; xantelasma (depozite de grăsime) atenția asupra posibilei existențe a unui sindrom dislipidemic, factor de risc important în apariția și dezvoltarea unei boli cardiovasculare; gerontoxomul (arcul senil cornean) ridică problema existenței aterosclerozei. Inspecția
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
ordinea menționată mai jos, de la apex la baza cordului sau invers. La persoanele peste 50 de ani este obligatoriu a se asculta arterele carotide, datorită riscului de ateroscleroză. În cazul în care se ascultă sufluri, se continuă ascultația spre axilă, vasele de la baza gâtului, etc. Focarele de auscultație 1 - mitral (apexian) în spațiul V i.c. stâng, pe l.m.c; 2 - tricuspidian în spațiul V i.c. stâng, parasternal; 3 - Erb (Botkin-Erb) înspațiul III i.c. stâng, parasternal; 4 - pulmonar în
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
decubit lateral stâng. Ascultarea valvelor aortice și pulmonare se face în ortostatism sau în poziție șezândă, cu trunchiul ușor aplecat în față. Insuficiența aortică se ascultă în poziție șezândă, cu mâinile ridicate deasupra capului, pentru a accentua regurgitarea diastolică din vase spre cord. Zgomotelor cardiace li se pot atribui următoarele caracteristici: intensitate care depinde de amplitudinea vibrațiilor; tonalitate care depinde de frecvență; timbru. În mod normal se descriu patru tipuri de zgomote: Zgomotul I intens, de tonalitate joasă, cu intensitate maximă
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
bolilor mai frecvente, se află afecțiunile abdominale, oftalmice, renale, febra tifoidă, erizipelul. Medicii, considerați trimiși ai zeilor de care am vorbit, se bucurau de o deosebită atenție. înainte de îmbălsămare ei scoteau organele interne, le igienizau și le așezau într-un vas al cărui capac avea în miniatură capul zeului protector, Osiris, Ré (Ra). Căutători ai sâmburelui vieții, medicii egipteni operau fără a lăsa probe de aprofundată cunoaștere a anatomiei umane, deși tehnica mumifierii nu dădea greș în competiția cu timpul. Produși
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și vital prin excelență, se bucura de o atenție deosebită. Urechea, receptoare a mesajelor cosmice, concentra preocupări specializate. Misterele gândirii, fiind create de creier, se acorda acestuia o atenție și curiozitate particulare. într-un papirus îi sunt descrise meningea, circumvoluțiunile, vasele scoarței cerebrale. În papirusul Ebers sunt citați ca specialiști curatori medicul (surm), preotul (sahmet) și magicianul. școlile de medicină erau pe lângă temple. Triada teologie, magie, medicină a fost o realitate competițională între terapeuții hieratici și cei empirici, laici. O grijă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și Serapion din Alexandria care încearcă să concilieze empirismul cu dogmatismul. Școala din Alexandria, se înscrie astfel în Istoria Medicinei prin contribuția pe care o aduce la dezvoltarea anatomiei și fiziologiei și la practicarea chirurgiei în care era folosită ligatura vaselor. În ultimul secol î.Chr. școala medicală din Alexandria intră în declin. Pergamul, prin grădina de plante medicinale, își arogă superioritatea față de Alexandria unde medicii formați la școlile din Cos și Cnidos lăsau să vorbească rezultatele. Vestita bibliotecă din Alexandria
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
un fel de „piatra laptelui“ a cărei pulbere rasă se folosea, ne spune Dioscorides, în vindecarea plăgilor. Vasile Pârvan crede că în spațiul eleno - traco - roman, existau centre specializate în confecționarea de instrumentar chirurgical și că fiecare popor a produs vase de argilă arse pentru uz medical, asemănătoare celor descoperite la Grădiștea Muncelului, Cucuteni, Băiceni (Iași). Dat fiind mobilitatea medicilor, sugerată și de una din conotațiile simbolului șarpelui vertical, e posibil ca chirurgul de la Grădiștea să fi venit după voința sa
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
înseamnă emigrare, ducerea cuvântului Allah pe tot pământul așa cum în următoarele 7 secole părea să se întâmple. Cu Hegira începe calendarul islamic. Cuvântul lui Allah-Dumnezeu a fost relevat lui Mahomed și scris în Coran pe foi de palmier și pe vase de către cei 10 scribi ai Profetului muritor dar care prin meditație și acțiune a restabilit contactul cu Allah. După Coran, viața terestră este preludiul celei de dincolo; legea morală e centrată pe responsabilitate și organizare statală; Mahomed este trimisul muritor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
1556). Kohen El Otar a scris despre arta farmaceutică într-o lucrare ce conține și regulile deontologice pentru farmaciști, modul de recoltare și conservare a plantelor precum și de preparare a medicamentelor. Arabii au înființat primele farmacii cu local propriu și vase speciale de faianță aliniate în rafturi. Dezvoltarea farmaciei la arabi a fost posibilă datorită dezvoltării chimiei și a importului de droguri, (medicamente) din Orient, căci persanii erau pricepuți în prepararea parfumurilor și substanțelor colorante. La arabi s-a dezvoltat chimia
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Unele texte relatează cazuri de reanimare prin insuflare de aer gură la gură (Cartea regilor). Anatomia și fiziologia erau mai mult percepute intuitiv, căci după lege, evreii nu făceau disecții pe cadavre și nu experimentau. Nu făceau distincția între nervi, vase sanguine, mușchi, tendoane etc. Nu cunoșteau circulația sanguină și credeau ca Aristotel, că măduva spinării și creierul au aceeași substanță. Cunoștințele de medicină veterinară erau raportate la om, la fiziopatologia umană. Fiziologia organelor sexuale era mai cunoscută. În perioada mai
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a pietrei, că trăiau în comunități de cca 400 case și aveau un început de agricultură, o industrie a prelucrării argilei, diverse statuete simbolizând zei. Morții erau îngropați fără coșciug și cu mâinile și picioarele legate ca să nu învie. Ornamentația vaselor arată simț artistic. Evident, în timp, în Japonia au intrat elemente de civilizație chinezești. Chinezii îi numeau Wa. Cronicile chineze dau date, uneori, despre japonezi. Palatele depun mărturie despre strălucirea de la curți, după cum templele vorbesc de tăria credinței nipone. Numeroșii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
accentul de pe descriptiv pe funcțional și, împreună să epuizeze cercetarea, completând cunoașterea. Rezultatele sunt impresionante și benefice pentru epidemiologie, terapeutică, nosologie (studiul clasificării și definirii maladiilor). Numărul specialiștilor se amplifică. șansele de vindecare cresc. Severino realizează traheotomia (1610); Aselli descoperă vasele limfatice și descrie al doilea sistem circulator, limfatic (1622); vestitul William Harvey, descoperă circulația sângelui (mica + marea circulație sanguină, 1628), Bartholin pune în evidență ganglionii limfatici (1655); Malpighi descrie capilarele (1661) și după patru ani descoperă globulele roșii. De Graaf
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
medicul fizician Robert Hooke (1635 - 1703) pe vegetale, descriind celulele, în Micrographia, 1667. Tot ca atestători ai teoriei lui Harvey pot fi considerați și descoperitorii circulației limfatice, pe suedezul Olav Rudbeck (1651) și pe danezul Guillaume Bartholin (1653) care descriu vasele și ganglionii limfatici în același timp cu Jean Pecquet. O mare personalitate din rândurile opoziționiștilor la teoria circulației sanguine este Jean Baptiste van Helmont (1577 - 1644), chimist și naturalist, medic și chirurg belgian, laborios în toate, susținător al entităților vii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
grija clinicianului care asistă un bolnav. Boala celui decedat e urmărită în profunzime prin autopsiere. Morgagni compară autopsiile sale cu cele ale magistrului său, Valsalva, toate în număr de vreo șase sute, reflectează și concluzionează: atacurile de apoplexie au substrat în vasele cerebrale, afectarea valvulelor inimii duce la senzații de sufocare, consecințele maladiilor veneriene sunt multiple și dramatice în procreere. Morgagni perfecționează tehnica disecției. Face măsurători cantitative și calitative, totul relaționând cu simptomatologia organului afectat. Clinicianul trebuie să fie un excelent anatomist
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în spitalul de epileptici și paralitici din Londra. își îmbogățește experiența de profesor, practician și cercetător, situându-se definitiv în Franța, ajunsă patria medicinei moderne. Aprofundează fiziopatologia nervoasă, publicând lucrări despre nervii vasomotori, sistemul vago-simpatic, asupra dinamicii constricțiilor și dilatării vaselor periferice, completându-l pe Cl. Bernard. Se afirmă ca specialist în studiul măduvei coloanei vertebrale, stabilind un sindrom care-i poartă numele (1855). Mai studiază șocul traumatic, probleme ale aparatului respirator și excelează în studiul glandelor cu secreție internă cărora
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și la noii născuți. Ameliorarea instrumentarului chirurgical a atins perfecția. în 1944 Clarence Crafoord în Suedia operează stenoza istmului aortei. în 1945 - 1950, Alfred Blalock și elevii săi, în SUA, ca și Robert Gross (SUA) realizează corectarea malformațiilor inimii și vaselor toraxului în „boala albastră“. Cardiochirurgii, fructificând progresul fiziologiei, anesteziologiei, tehnicilor și mijloacelor peroperatorii (pre și postoperatorii) ca și ale reanimării, reconstruiesc corectiv organe, pătrunzând până în cavitățile cordului și ajungând până la înlocuirea organului cu altul, circulația extracorporală asigurând funcțiile vitale. În
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
surprize, piedicile mentalitare, treptat, fiind depășite. Imunologia va micșora riscurile. Între medicii care au susținut ideea transplanturilor de organe îl cităm pe Alexis Carrel (1873 - 1944), cultivatorul de țesuturi artificiale și care a pus la punct tehnica de suturare a vaselor (Premiul Nobel, 1912). Carrel a ajuns universal prin acest premiu și prin numeroasele sale cărți între care și L’Homme cet inconnu, pe care am mai amintit-o pentru etica autorului, denunțător al declinului virtuților în lume. Cu toate dificultățile
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
lumina tiparului în 1661, sub titlul Observații anatomice asupra plămânilor, Malpighi descria existența unor mici canale pe suprafața plămânilor și a vezicii urinare a broaștelor de baltă și a țestoaselor. Pot vedea clar cum sângele se distribuie și curge prin vasele sinuoase și cum acesta nu se revarsă liber, ci este întotdeauna condus prin tuburi și distribuit prin variatele ramificații ale vaselor, scria Malpighi. Extrapolând aceste rezultate la organismul uman, Malpighi a demonstrat teoria lui Harvey, la patru ani după moartea
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
vezicii urinare a broaștelor de baltă și a țestoaselor. Pot vedea clar cum sângele se distribuie și curge prin vasele sinuoase și cum acesta nu se revarsă liber, ci este întotdeauna condus prin tuburi și distribuit prin variatele ramificații ale vaselor, scria Malpighi. Extrapolând aceste rezultate la organismul uman, Malpighi a demonstrat teoria lui Harvey, la patru ani după moartea acestuia. Cu ajutorul microscopului Malpighi a făcut numeroase descoperiri care reflectă gândirea renascentistă târzie. Acestea erau semnificative pentru schimbările radicale în felul
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
fi explicat mai limpede, însă efectele observate continuau să rămână reduse: mușchii de broască și senzația gustului pe limbă erau deocamdată detectorii cei mai folosiți. O variantă ulterioară a pilei este cea în care conductorul lichid se află în două vase și în fiecare din ele se scufundă o plăcuță de cupru și una de zinc. Această pilă este numită astăzi element Volta. În același an, 1796, savantul Giovanni Valentino Fabbroni (1752-1822) din Florența observa că dacă se scufundă în apă
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
dar cu siguranță utilizarea practică datează dintr-o perioadă mult mai veche. S-ar putea să fi fost un chinez cel care, în jurul anului 1000, a fost primul care a plasat magnetită pe o bucățică de scândură plutind într-un vas cu apă și care a observat că, oricând și oricum se repeta experimentul, scândurica se rotea întotdeauna pe direcția nord-sud. Probabil chinezii știau și că acele de oțel pot fi permanent magnetizate, deoarece Shon Kua (1030-1093) a scris că ghicitoarele
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]