34,049 matches
-
precum Trista mea reverie. * * Simțind că m-a-nvins Iubirea fără margini, Noaptea-l voi vedea Lumea nu te ceartă când Bați cărarea visului. * Cu toate că-l văd În fiecare noapte Atunci când visez Aceste-ntâlniri n-au preț Ca-nfățișarea-i vie. * De singură ce sunt Mă simt o trestie pe apă Smulsă din rădăcini De-ar fi o undă să mă-mbie, Aș însoți-o bucuroasă. * De când am intrat În iarna vieții mele, Dragostea ți-a pălit Ca frunza răvășită De
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
conviețuit la domeniul ei, Nohant. El fiind foarte bolnav, sâcâitor și gelos, cu timpul, relațiile lor s-au deteriorat, ceea ce a dus la despărțire, fapt ce s-a întâmplat cu doi ani înainte de a se stinge. În Histoire de ma vie, publicată în 1854, George Sand a încercat să justifice ruptura de Alfred de Musset, să descrie împrejurările care au dus la părăsirea lui Chopin. George Sand a iubit mult, idealist și exaltat. Scriitoarea suferea din iubire, se devota iubiților ei
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
farmec, dovadă, mulțimea de admiratori pe care i-a avut, unii fiind devastați de pasiunea pentru frumoasa și senzuala dansatoare. Și ea a iubit mulți bărbați cu sinceritate, a reprodus sensul epicurean al vieții, după cum se confesează în cartea Ma vie, publicată după moartea ei tragică. În presă, scriitoarea și jurnalista Federica Montseny a descris-o ca fiind o femeie excentrică, cu o mulțime de amanți, care a cunoscut tot felul de iubiri, și-a povestit viața cu sinceritate, sfidând pudibonderia
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
popularitatea. Suferindă de artrită, Colette s-a stins în 3 august 1954. Edith Piaf (1915-1963) Etichetată drept eterna fată a străzii, Edith Piaf a dat strălucire cântecului francez, cunoscute în lume sunt multe dintre interpetările ei pasionale, fără egal: La vie en rose, Non, je ne regrette rien, Paris, Bal dans ma rue, Les amants de Paris, Il pleut, L'orgue des amoureux, Pleure pas, Pour moi des amoureux, Pour moi tout seule, Dans les prisons de Nantes, C'est pour
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în special cele create de Baochai: Spre-apus de zidu-mpărătesc, Locuri divin înmiresmate. Semn de belșug: rază de soare Prin norii de sită străbate. Revine cântec de graur, Tremură salcia de aur; Pe fir de bambus mlădiu Foenix cu graiul său viu. I-au plăcut și cele create de Daiyu: Ne-a bucurat inima Plimbarea-ți prin grădină, În locul cel sfânt, Ferit de-a lumii tină. Ca să rămână pururi Coline și ape sublime, Frumuseți peste fire, Îmbogăți-vom natura Cu a noastră
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
nu vom face noi, care trebuie să gândim ce gândește acuzatul, pentru a putea fi emoționați ca și clientul nostru?" (Institution oratoire, Livre 6, Les Belles Lettres, 1977). Această asimilare a statutului de comediant cu cel de orator, încă foarte vie în epoca clasică 6, va dura în Europa până în secolul al XIX-lea. Marmontel, în Elemente de literatură (Eléments de littérature), în articolul "Elocință poetică" ("Eloquence poétique"), va scrie: "Poezia nu este decât elocință în întreaga ei forță și cu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pentru a dezbate mari interese. Augustus trebuie să abdice sau să-și păstreze dominația lumii? Ptolemeu trebuie să acorde sau să refuze un adăpost lui Pompeius; și dacă îl primește, trebuie să-l apere, trebuie să-l predea lui Cezar viu sau mort?" (Eléments de littérature, in Oeuvres complètes, Slatkine, 1968). Explicația faptului că poezia lirică nu intră în tipologia antică este că ea nu este mimetică. Ea nu admite construcția vreunei ficțiuni, care să stabilească o distanță între eul intim
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Astăzi am spune că dejoacă cenzura instituită de supraeu. "Nu se întâmplă același lucru în ceea ce privește ridicolul? Și când asculți într-o reprezentație teatrală sau într-o conversație privată o bufonerie de care te-ai rușina, și când simți o plăcere vie în loc să-i condamni perversitatea, nu ți se întâmplă același lucru ca în emoțiile patetice? Dorinței aceasteia de a stârni râsul, pe care o reprimai, de asemenea, prin rațiune, de teama de a nu trece drept un bufon, îi dai atunci
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fată pe care Elena a avut-o în secret de la Tezeu și a cărei existență nu a revelat-o niciodată, de teama lui Menelaos. "Un autre sang d'Hélène, une autre Iphigénie Sur ce bord immolée y doit laisser sa vie. Thésée avec Hélène uni secrètement Fit succéder l'hymen à son enlèvement. Une fille en sortit, que sa mère a celée ; Du nom d'Iphigénie elle fut appelée." (V, 6, v.1749-1754)16 Un asemenea sfârșit i se potrivește mai
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
îndoială, că nu mai are nimic de adăugat, Corneille tratând suficient, înaintea lui, despre dramaturgie. În exemplarul său personal al Poeticii, cele mai multe reflecții le notează în privința catharsisului. Pe marginea definiției aristotelice pe care o citește în următoarea traducere: "o reprezentare vie care, trezind mila și teroarea, curăță și temperează acest fel de pasiuni", el adaugă cu mâna lui: "adică trezind din amorțire aceste pasiuni, el înlătură ceea ce este excesiv și vicios în ele, și le readuce la o stare moderată și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Hoeforele, aduse pe scenă datorită ekkyklemei, un fel de mașinărie rulantă. Apariția lui Oedip, cu ochii scurși din orbite, la sfârșitul lui Oedip Rege a lui Sofocle, piesa cea mai apreciată de Aristotel, să ne reamintim, suscită de asemenea o vie emoție. În secolul al XVII-lea, în Franța, de îndată ce se impune clasicismul, asemenea acte nu mai pot avea loc decât în afara scenei. În Aviz către cititor care precede Oedip, piesa lui din 1659, Corneille explică faptul că s-a îndepărtat
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cele ale Antigonei, sora lor, rămân neputincioase. "Etéocle: Nous avons l'un et l'autre une haine obstinée: Elle n'est pas, Créon, l'ouvrage d'une année, Elle est née avec nous, et sa noire fureur Aussitôt que la vie entra dans notre cœur. Nous étions ennemis dès la plus tendre enfance; Que dis-je ? nous l'étions avant notre naissance. Triste et fatal effet d'un sang incestueux! Pendant qu'un même sein nous renfermait tous deux, Dans les flancs
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
averilor, varietatea stărilor, opiniilor, caracterelor, formează contrastele cele mai energice și cele mai picante; și în timp ce mii de personaje diverse ne înconjoară cu trăsăturile lor caracteristice, atrag căldura pensulelor noastre și ne comandă adevărul, să părăsim oare orbește o natură vie, ai cărei mușchi stau cu toții gata să plesnească, plini de viață și de expresivitate, pentru a prefera să desenăm un cadavru grecesc sau roman, să-i colorăm obrajii livizi, să-i îmbrăcăm membrele reci, să-l ridicăm în picioare, clătinându
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
prezenta un gust bizar, pe care obișnuința și imitarea îl întăresc făcându-l respectabil." În Eseul despre genul dramatic serios, Beaumarchais sfătuiește adoptarea unui "stil simplu, fără flori și ghirlande (...) singurul colorit care să-i fie (autorului) permis este limbajul viu, aprins, întretăiat, tumultuos și adevărat al pasiunilor, atât de îndepărtat de măsura, de cenzura și de afectarea rimei, pe care nicio grijă a Poetului nu le poate împiedica să fie zărite în dramă dacă ea este în versuri". 2.3
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
versurile tragice vor, în declamație, același fast ca în stil; iar eu nu am alt argument decât un sentiment irezistibil, care-mi spune că declamația, ca și stilul, poate fi nobilă, maiestuoasă, tragică prin simplitate; că exprimarea, pentru a fi vie și pătrunzătoare în profunzime, cere gradație, nuanțe, trăsături neprevăzute și bruște, pe care nu o poate avea când este încordată și forțată." Ea îmi spunea uneori, plină de nerăbdare, că nu o voi lăsa în pace până ce nu va adopta
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de milenii, cu cea a lui Aristotel, care deplângea faptul că, după moartea lui Eschil, Sofocle și Euripide, corurile și-au pierdut funcția. Compuse ca niște simple intermedii ornamentale, ele puteau fi integrate în orice tragedie, pierzându-și astfel forța vie. Conștient de impactul emoțional al gestului, Diderot vrea să-i acorde un loc special în execuția dramei. Există scene, scrie el în Discurs despre Poezia dramatică, în care le este cu mult mai firesc personajelor să se miște decât să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
datează din 1751, evocând Scrisoarea despre orbi din 1749. Citește Bijuteriile indiscrete (Les Bijoux indiscrets), lucrare pe care o va califica drept "roman frivol în care se dezbat idei grave", fără îndoială chiar de la apariția sa în 1748, manifestând un viu interes față de cele două capitole consacrate teatrului. Începând cu 1760, se înhamă la o sarcină colosală, care îl va ține ocupat până la sfârșitul zilelor sale, traducerea scrierilor de estetică și a dramelor sale. În 1781, chiar în anul morții, adaugă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mai mult decât de orice, scrie el în Memoriile sale, că, mai mult decât de miraculos 62, sufletul omului este sedus de ceea ce este simplu și firesc." Acordând personajelor sale un comportament familiar, punând în gura lor cuvinte luate din viu grai, Goldoni proslăvește firescul, atât în scriitură, cât și în joc. "Stilul, l-am dorit așa cum i se potrivește Comediei, scrie el în prima parte a Memoriilor, adică simplu și firesc, nu academic sau elevat. Marea Artă a Poetului Comic
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unei zile a locuitorilor din Chioggia, întoarcerea pescarilor, după luni de zile petrecute în mijlocul mării. Chiar și atunci când se ocupă de tragi-comedie, Goldoni integrează elemente realiste și își umanizează personajele. Iată de ce a sa Belisario a cunoscut un succes foarte viu în 1734. "Piesa mea, pe care am numit-o tragi-comedie, scrie el în prima parte a Memoriilor, nu era lipsită de agremente; ea îl interesa pe spectator într-un mod sensibil și conform cu natura. Eroii mei erau oameni, și nu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
bucăți de scenariu, care minimalizează multe distanțări de la normă în limbaj, care atenuează brutalitatea sălbatică a lui Iago, rămâne totuși timidă. În ciuda scandalului pe care îl suscită, piesa are totuși, spre marea satisfacție a lui Vigny și a romanticilor, un viu succes, ceea ce apare ca un răspuns pozitiv la întrebarea pusă de Vigny, în Scrisoarea către Lordul *** despre seara de24 octombrie 1829 și despre un sistem dramatic. Se va deschide scena franceză, sau nu, spre o tragedie modernă producând: în concepția
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
desfășoară în mase atât de mari în realitate! Asta înseamnă să mutilezi oameni și lucruri, să faci strâmbă istoria. Ca să fie mai clar: toate astea vor muri la operație; și astfel mutilatorii dogmatici ajung la rezultatul lor obișnuit: ceea ce era viu în cronică a murit în tragedie. Iată de ce, adesea, cușca unităților nu închide în ea decât un schelet." Reluând argumentele lui Godeau contra lui Chapelain, în Racine și Shakespeare, Stendhal, care pune față în față în cursul unui dialog fictiv
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
un nas fals și dansând cancanul dramatic după beție. Unei retorici limfatice, mișcarea de la 1830 i-a substituit o retorică nervoasă și plină de sânge, asta-i tot." Zola, care vede în Ruy Blas, cea mai umană și cea mai vie din dramele lui Hugo, nu subliniază mai puțin neverosimilul situației și personajului. Ruy Blas, care nu are nimic dintr-un lacheu, nu este decât "o abstracțiune a domesticității care sfârșește pierzându-se printre stele"93. "Livreaua, în viață, a fost
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de trei dimensiuni, dispune de toate resursele volumului. Punerea sa în scenă este cvasi coregrafică, fiindcă deplasările sale, calculate, scandate de muzică, subliniate de lumină, capătă o înaltă semnificație simbolică. "Regizorii noștri au sacrificat, de mult timp, aparența corporală și vie a actorului ficțiunilor moarte ale picturii. Sub o asemenea tiranie, este evident că trupul uman nu și-a putut dezvolta normal mijloacele de expresie."10 Appia stabilește o ierarhie între cele trei materiale de care dispun decoratorii, pânzele pictate, practicabilele
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în Menus propos (Cuvinte neînsemnate), își dorește un teatru în care un simbol, investit cu forța vechilor idoli antici a căror singură vedere îi înspăimânta pe credincioși, ar înlocui actorul, prea uman. Ar trebui poate să îndepărtăm cu totul ființa vie de pe scenă. Asta nu vrea să spună că vom reveni astfel către o artă a unor secole străvechi, ale cărei măști de tragici greci poate poartă ultimele urme. Va fi într-o zi lucrătura sculpturii, cu privire la care se pun deja
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de balet scris în 1917 în colaborare cu Darius Milhaud, un om adormit vorbește în vis cu fantoma unei femei moarte care pare vie15. În Femeia și umbra (La Femme et son ombre), fantoma femeii apare mai reală decât cea vie. Când războinicul spintecă Umbra cu sabia pe care o scoate din trup plină de sânge, adevărata femeie moare. Numeroși vor fi autorii dramatici sau teoreticienii care, după modelul simboliștilor, vor dori să înlocuiască actorul, jenant în corporalitatea lui, printr-o
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]