337,758 matches
-
la al 15-lea Congres sionist Întors în Basarabia, care se reunise între timp cu România, Kuperstein a lucrat ca profesor de stiinte naturale și de literatură la gimnaziul în care a învățat. Apoi a condus mai multe instituții de învățământ, între care, în 1933 școală ebraica Tarbut (Cultură) din Bălti. a redactat programe de învățământ pentru școlile ebraice, manuale și antologii școlare, a făcut propagandă în favoarea sionismului, în ciuda împotrivirii cercurilor comuniste care erau active în zonă. S-a luptat totodată
Leib Kuperstein () [Corola-website/Science/329920_a_331249]
-
România, Kuperstein a lucrat ca profesor de stiinte naturale și de literatură la gimnaziul în care a învățat. Apoi a condus mai multe instituții de învățământ, între care, în 1933 școală ebraica Tarbut (Cultură) din Bălti. a redactat programe de învățământ pentru școlile ebraice, manuale și antologii școlare, a făcut propagandă în favoarea sionismului, în ciuda împotrivirii cercurilor comuniste care erau active în zonă. S-a luptat totodată și împotriva tendinței autorităților române de a limita orele de învătământ consacrate ebraicei, si a
Leib Kuperstein () [Corola-website/Science/329920_a_331249]
-
una dintre cele două femei cu contribuții majore la dezvoltarea teoriei manageriale clasice (cealaltă fiind Lillian Gilbreth). Follett s-a născut și a trăit o lungă perioadă în Massachusetts. În septembrie 1885 s-a înrolat în "Societatea de Încurajare a Învățământului la Domiciliu" (engleză: "Anna Ticknor's Society to Encourage Studies at Home"). A studiat științe economice, drept și filosofie la Radcliffe College (astăzi face parte din Universitatea Harvard), absolvind în 1898. După 25 de ani de colaborare cu școli și
Mary Parker Follett () [Corola-website/Science/329924_a_331253]
-
Președinților Republicii Moldova și Ucrainei. La 13 iulie 2006, în cadrul Serviciului Grăniceri a fost deschis Biroul Teritorial al Misiunii de Asistență la Frontieră în Moldova și Ucraina. Prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.23 din 10 ianuarie 2007 este creată instituția de învățământ „Colegiul Național de Grăniceri”. Pe 13 iulie 2007, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea cu privire la Serviciul Grăniceri. Prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 106 - V din 17 decembrie 2009 în funcția Directorul General al Serviciului Grăniceri a fost numit generalul de brigadă
Poliția de Frontieră (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/329917_a_331246]
-
care doreau să devină învățători, (și mai tarziu preoți a Bisericii Independente Grecești). Dr.King directorul Colegiului care vorbea fluent limba germană, a examinat pe candidații Bodrug și Negrich în limba germană. Genik a tradus în scris documentele lor de învățământ din limba poloneză în limba engleză. Ei au devenit primii studenți ucraineni ai unei universități în America de Nord. Colegiul Manitobei, la acea vreme, făcea parte din Universitatea Manitobei. Genik, Bodrug, si Negrich au încercat imediat să ia măsuri pentru protejarea comunității
Catedrala de tablă () [Corola-website/Science/329934_a_331263]
-
(în ) a funcționat între anii 1571-1773, iar din 1611 a primit dreptul de a elibera titlurile de profesor și doctor. A fost practic prima instituție de învățământ superior din Poznan. În anul 1571 iezuiții au fost invitați de regele Ștefan Báthory la Poznan, unde au intrat în posesia Bisericii Sf. Stanislaw, a două spitale, a școlii Sf. Maria Magdalena (ad Sanctam Mariam Magdalenam) și a numeroase terenuri
Colegiul iezuit din Poznan () [Corola-website/Science/328086_a_329415]
-
(pol. Akademia Zamojska; latin. Hippaeum Zamoscianum) (1594-1784) a fost fondată în 1594 de marele cancelar al Coroanei polonο-lituaniene Jan Zamoyski. A fost cea de-a patra instituție de învățământ superior de pe teritoriul Uniunii polono-lituaniane. După moartea fondatorului și-a pierdut treptat importanța fiind degradată în anul 1784 la rangul unei instituții de învățământ mediu, actualul Liceu "Hatman Jan Zamoyski". a fost concepută ca o instituție pentru educarea în studiile
Academia Zamoyska () [Corola-website/Science/328078_a_329407]
-
de marele cancelar al Coroanei polonο-lituaniene Jan Zamoyski. A fost cea de-a patra instituție de învățământ superior de pe teritoriul Uniunii polono-lituaniane. După moartea fondatorului și-a pierdut treptat importanța fiind degradată în anul 1784 la rangul unei instituții de învățământ mediu, actualul Liceu "Hatman Jan Zamoyski". a fost concepută ca o instituție pentru educarea în studiile umaniste a tineretului care provenea din rândul micii nobilimi (chiar dacă în primii ani majoritatea studenților erau burghezi și nu nobili), pentru a pregăti o
Academia Zamoyska () [Corola-website/Science/328078_a_329407]
-
departamente (artele liberale, drept, medicină) și șapte facultăți. Din 1637 va primi dreptul de a elibera titluri de doctor în filosofie. În 1648 îi va fi adăugat și un departament de teologie. A fost cea de-a patra instituție de învățământ superior de pe teritoriul Uniunii polono-lituaniane, după Universitatrea din Cracovia (1364), Academia din Poznan (1519) și Universitatea iezuită din Vilnius (1578) și prima dintre cele care au apărut ca urmare a unei inițiative private. Averea considerabilă a magnatului polon Jan Zamoyski
Academia Zamoyska () [Corola-website/Science/328078_a_329407]
-
a unei inițiative private. Averea considerabilă a magnatului polon Jan Zamoyski a stat la baza fundării și finanțării Academiei, fiind prima inițiativă de acest gen. S-a aflat totuși la jumătatea distanței între o școală secundară și o instituție de învățământ superior dar va ajunge să elibereze diplome de doctor în filosofie și drept. Era recunoscută pentru nivelul înalt de educație umanistă pe care îl furniza, dar care totuși nu era prea mult extins dincolo de idealurile “libertăților nobiliare” nici în perioada
Academia Zamoyska () [Corola-website/Science/328078_a_329407]
-
care a făcut din Academia Zamoyska una dintre instituțiile de educație de prim rang de pe teritoriul Uniunii polono-lituaniane de la cumpăna secolelor XVI-XVII, i-a urmat apoi declinul. Numărul studenților crescuse de la 70 în 1595 la cca 120 în anii 1635-1646. Învățământul umanist predat aici și-a pierdut imadiat caracterul laic, la doar 10 ani de la moartea fondatorului Academei, cînd instituția a fost preluată de episcopul din of Chełm. Lupta dintre episcopatul din Chełm și oficialii laici ai orașului Zamość pentru controlul
Academia Zamoyska () [Corola-website/Science/328078_a_329407]
-
sate (cca 17.500 km²). În 1580 a fondat orașul care îi poartă numele (Zamość) proiectat și construit potrivit planului “cetății ideale” al arhitectului italian Bernardo Morando. În 1595 a pus bazele Academiei Zamojska, cea de-a patra instituție de învățământ superior din Polonia, unde au pătruns încă de la început studiile umaniste. Jan Zamoyski este unul dintre personajele reprezentate în cunoscutele picturi ale lui Jan Matejko: "Predica lui Skarga" (1864) și "Báthory la Pskov" (1872).
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
unui atac-amoc armat ce a avut loc pe 14 decembrie 2012 în incinta școlii elementare din Sandy Hook, Newtown, Connecticut, Statele Unite. Numărul morților a fost de 27. A fost al doilea cel mai sângeros incident petrecut într-o instituție de învățământ din istoria Statelor Unite, întrecut numai de cel de la Virginia Tech din 2007, în care au fost uciși 32 de oameni. 26 de persoane, majoritatea copii cu vârste cuprinse între 5 - 10 ani și 6 adulți (inclusiv atacatorul) au fost ucise
Masacrul de la școala din Sandy Hook () [Corola-website/Science/328106_a_329435]
-
ani, în vreme ce economia de piață din Occident s-a dezvoltat mult mai repede decât economiile planificate din Europa de Est. Constituția din 1952 garanta asigurarea medicală gratuită tuturor cetățenilor. La începutul anilor 1950, regimul stalinist a introdus schimbări majore în sistemul de învățământ. Programul comunist de educație școlară gratuit și obligatoriu tuturor, și înființarea a noi universități gratuite, a fost susținut de mulți. Cu toate acestea, comuniștii au verificat ce trebuia să fie predat; istoria precum și alte materii științifice trebuiau să aibă concepții
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
utopică, privind din perspectiva contextului politic european de atunci. Modrzewski aduce în discuție ideea egalității tuturor claselor sociale (nobilime, orășenime și țărănime) în fața legii. A susținut ideea conform căreia statul trebuie să-i protejeze pe cei săraci, precum și ideea reformei învățământului. A militat pentru adoptarea unor legi mai aspre, inclusiv pedeapsa cu moartea, în ceea ce privește crima, sau chiar furtul. Se opunea războaielor de cotropire. De asemenea, a scris și cuvântări renascentiste, precum:
Andrzej Frycz Modrzewski () [Corola-website/Science/328112_a_329441]
-
epoca sa, obiectul istoriei fiind să instruiască asupra stării sociale a omului, asupra civilizațiilor lumii. Este de opinie că istoricul trebuie să-și sprijine pe o bază solidă subiectele pe care le tratează, în vederea stabilirii cauzelor și a concluziilor și învățămintelor pentru viitor. Planul general al lucrării sale se înscrie într-o tradiție bine cunoscută, cea a istoriei universale. Ibn Khaldun a avut geniul să sistematizeze reflecția asupra progresului societății oamenilor și a evoluției sale, să desprindă un ansamblu de legi
Ibn Khaldun () [Corola-website/Science/328164_a_329493]
-
1956. Urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din Iași, obținând licența în 1962 și doctoratul în 1974 cu teza "Liderii în dinamica grupurilor" elaborată sub îndrumarea profesorului Vasile Pavelcu. În perioada 1962-1969 a lucrat ca profesor în învățământul mediu și ca psiholog la Laboratorul de psihologie al Întreprinderii Regionale de Transporturi Auto (IRTA). Cariera universitară a început-o în 1969 ca asistent al Universității ieșene, devenind lector în 1972, conferențiar în 1979 și profesor în 1990. A condus
Adrian Neculau () [Corola-website/Science/328191_a_329520]
-
Constantin Fedeleș, Ion Găvănescu și Petre Andrei. În anul 1920 se căsătorește cu Ana (Aneta) Arnăutu, învățătoare. În 1925 obține licența în filosofie și, deși i se propusese un post de asistent la Facultatea de Filosofie, preferă un post în învățământul preuniversitar la Dorohoi, pentru a fi cât mai aproape de meleagurile natale. Între anii 1925-1929 a predat la Seminarul „Pimen mitropolitul”, la Liceul „Grigore Ghica voievod” din Dorohoi și la Școala Normală din Șendriceni. În 1927 reușește să finalizeze un proiect
Eugen Neculau () [Corola-website/Science/328187_a_329516]
-
Schismei dintre Est-Vest și autor al unui număr de cărți de istorie alternativă, pseudoistorie, revizionism istoric, pseudoarheologie, fizica și știință. Farrell este profesor adjunct de teologie patristica și apologetica la "California Graduate School of Theology", o institutie creștină neacreditata de învățământ superior din La Habra, California. În plus, el este organist, cântă la clavecin și este compozitor de muzică clasică. A fost studentul lui Kallistos /Timothy Ware. Farrell a devenit profesor de patristica la "Seminarul Teologic Ortodox Sfanțul Tihon". El are
Joseph P. Farrell () [Corola-website/Science/328216_a_329545]
-
la fostul Institut de Studii Sud-Est Europene al Universității din București, actualmente Academia Română. Conferențiar universitar la Facultatea de Științe Politice și Administrative a Universității din București, 1993 - 1996. Din 1997 a fost numit printr-un ordin de ministru al ministrului învățământului, profesor de știință politică la Universitatea din București. În 1999, prin alt ordin al ministrului educației naționale, a fost numit conducător de doctorat în științe politice, și confirmat în 2007 de ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului. Din 1990, a
Daniel Barbu () [Corola-website/Science/328215_a_329544]
-
, cunoscut și sub numele de Institutul Humpel, Liceul Humpel sau Pensionatul Humpel, a fost o instituție de învățământ condusă de soții Emilia și Wilhelm Humpel care a funcționat în Iași în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Conștienți de necesitatea dezvoltării unui învățământ mediu de calitate, un grup de profesori
Institutul liceal de domnișoare Humpel () [Corola-website/Science/328258_a_329587]
-
Pensionatul Humpel, a fost o instituție de învățământ condusă de soții Emilia și Wilhelm Humpel care a funcționat în Iași în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Conștienți de necesitatea dezvoltării unui învățământ mediu de calitate, un grup de profesori de liceu sau universitari ieșeni, grup intitulat „Asociația Institutului Academic” și constituit din Ion Ciurea, Ioan M. Melik, Petru Poni, Neculai Culianu, Pavel Paicu și D. Quinezu, formează o asociație cu "„scopu de
Institutul liceal de domnișoare Humpel () [Corola-website/Science/328258_a_329587]
-
la cererea Vicariatului Apostolic și a episcopului Iosif Salandari, vizitator apostolic în Moldova (1864-1875). La sugestia lui Maiorescu conducerea școlii este acordată de la inceput Emiliei Humpel, sora să, care avea deja experiență în domeniul organizării și conducerii unei instituții de învățământ doearece înființase la Brașov în 1870, împreună cu soțul său, Wilhelm Humpel, "Institutul de educațiune și instrucțiune pentru fete". Soții Humpel accepta propunerea și se mută la Iași, în toamna anului 1872 fiind deschise cursurile Institului Humpel sub conducerea Emiliei Humpel
Institutul liceal de domnișoare Humpel () [Corola-website/Science/328258_a_329587]
-
pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2004, având codul de clasificare LMI IS-II-m-B-06064. În 1883 pensionatul se mută în casa Ghica din strada Gavril Muzicescu nr. 10, clădire inclusă pe Lista monumentelor istorice cu codul LMI IS-II-m-B-03947. Învățământul la pensionatul Humpel era organizat cu o clasă preparatoare, o diviziune primară, cu două clase, o diviziune secundară, cu trei clase, si o diviziune superioară, cu două clase. Cursul de pian era organizat cu trei diviziuni. Limba de predare pentru
Institutul liceal de domnișoare Humpel () [Corola-website/Science/328258_a_329587]
-
monumentelor din România. În 1892 a fost numit membru al "Comisiunii Monumentelor Istorice", instituție ce fusese înființată în același an, prin decret regal. În 1892, membrii "Societății Arhitecților Români", înființată cu un an înainte, au pus bazele primei forme de învățământ superior de arhitectură din România, înființând o școală particulară de arhitectură, ce a funcționat 5 ani, grație entuziasmului și dedicării acestor personalități ale culturii românești, printre care s-au numărat , Ion Socolescu, George Mandrea, Ion Mincu, și mulți alții. Printre
George Sterian () [Corola-website/Science/328275_a_329604]