37,317 matches
-
curioasă. Te ascult. - Eram într-un loc în care era foarte frig și întuneric. Dispăruse toată lumea din jurul meu, iar eu te căutam în zadar. Nu te-am găsit și dintr-o dată am simțit o durere cumplită și am început să plâng după care m-am trezit. - Pare un coșmar destul de ciudat. Ai vreo explicație în legătură cu el? - Am doar un sentiment de mare tristețe și mă simt înstrăinat de mine însumi. Poate dacă teaș fi întâlnit într-o altă perioadă din viața
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ca un adevărat învingător, ca un om bolnav care află că se va vindeca. Persoana care fusese cea mai disperată când traversară râul și mormăise cuvinte pe care nu le înțelesese nimeni, acum, în exasperarea și pierderea normalității, începu să plângă ca un copil. Alin interveni: - Ce s-a întâmplat? De ce te plângi acum când totu-i bine? Sau ai înnebunit? - Cred că am făcut o greșeală trecând granița fraudulos. După părerea mea, răul se pedepsește zise Mihu. - Ia uite cum
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
va vindeca. Persoana care fusese cea mai disperată când traversară râul și mormăise cuvinte pe care nu le înțelesese nimeni, acum, în exasperarea și pierderea normalității, începu să plângă ca un copil. Alin interveni: - Ce s-a întâmplat? De ce te plângi acum când totu-i bine? Sau ai înnebunit? - Cred că am făcut o greșeală trecând granița fraudulos. După părerea mea, răul se pedepsește zise Mihu. - Ia uite cum plânge ca un bebeluș, exclamă Simion! - Of, tăceți naibii din gură! - Ce
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ca un copil. Alin interveni: - Ce s-a întâmplat? De ce te plângi acum când totu-i bine? Sau ai înnebunit? - Cred că am făcut o greșeală trecând granița fraudulos. După părerea mea, răul se pedepsește zise Mihu. - Ia uite cum plânge ca un bebeluș, exclamă Simion! - Of, tăceți naibii din gură! - Ce te-ai apucat de plâns? interveni iar Simion. - Mi-e greu să suport prostia pe care am făcuto. - Te pomenești că îți simți conștiința încărcată?! - Dacă aș fi la
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
grătar. Zâmbi ironic și se îndreptă spre camera sa. Într-o altă cameră din hotel se auzi un scandal de proporții, dar liniștea a fost restabilită în următoarele clipe de către oamenii de ordine. Ajuns în cameră se abținea să nu plângă de bucurie pentru că plânsul nu-i stătea în caracter. Concentrarea lui acum era cu totul alta. Se gândea la o afacere solidă și profitabilă în care să investească ce agonisise până acum. Jocul așa zis „de noroc” trebuia să fie
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
prima iubire. Dragostea leagă lumea și tot ea o dezleagă după bunul ei plac. Ea pune baza și tot ea acuză. Nimeni nu auzise plânsul Nicolei în tot acest timp cât Alin stătuse departe de ea. Nu avusese prilejul să plângă pe umărul cuiva, deși trecuse cea mai dificilă perioadă din viața ei de până atunci. Ca și Eva se lăsase ademenită când mușcase din mărul păcatului la care Dumnezeu lucrase cu migală, dorința ei fusese fierbinte. O patimă nebună îi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
obligatoriu viza de trecere a frontierei cu data respectivă. Dacă ar fi existat o fântână adâncă de câțiva stânjeni s-ar fi umplut cu banii adunați în numai douăzeci și patru de ore. Acești bani intrau în buzunarul vameșilor. De câte ori nu se plângeau călătorii la autorități de necazurile lor din vămi, dar acestea erau surde ca vântul. De câte ori nu erau întorși din drum când nu acceptau taxa care depășea valoarea mărfurilor avute. Atunci ei așteptau între vămi o altă tură de serviciu și-
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dragoste și acum nu mai merge nimic bine între noi, deși o avem și pe Victoria. Carmen este posesivă, geloasă și nu o pot mulțumi cu minic. Iar eu sunt o belea pentru ea. - Așa sunt toate. Nu te mai plânge degeaba, zise Vas. Ochii lui Nicky străluceau ca o flacără de culoarea unui coral, căpătând o profunzime azurie emanând o profundă dezamăgire. Glasul lui îi părea că răsună ca trosnetul unor lemne uscate. Nicky și Vas se cunoșteau de multă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
căsătorie arăta cam degradată iar Victoria se afla la mijloc. Carlina nu avea un alt program pentru seara aceea. Hotărî să-și amâne plecarea pentru a analiza situația dintre cei doi. Când îl îtâlnise pe Nicky se abținuse să nu plângă. Ca orice mamă simțea amărăciunea aceea în suflet când afli că totul nu este în regulă cu copiii tăi. Ochii lui mari erau pierduți și goi aruncând săgeți de gheață. Surâsul lui era amar, încremenit pe chipul lui dar pentru
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dacă ne vedem diseară. O să văd cum aranjez eu lucrurile. Ziua trecuse repede, iar Nicky nu mai apăruse. Carmen îi povesti diferite episoade din trecutul și prezentul lor. La un moment dat interveni o pauză în discuția lor, iar Carmen plânse cu amărăciune. După un scurt timp reluă discuția. - M-am săturat să îl tot aștept să vină seara târziu acasă. Umblă cu toate țoapele pe la cluburi. De multe ori nici nu mai vine acasă. Nu vreau ca Victoria să crească
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
toate lucrurile sunt pe un făgaș bun. Carmen era ca o bancă secretoasă. Strângea cu precauție fiecare bănuț trimis de el acasă. Deși vorbeau la telefon aproape zilnic, Victoria suferea foarte tare de dorul lui taică-său, găsind-o uneori plângând cu mânuțile ei ca două pâinișoare albe în fața unei icoane, rugându-se în legea ei ca tăticuțul ei să vină sănătos acasă. De cele mai multe ori, Carlina refuza să vizualizeze imagini din viața acestei copile, puteau să îi aducă suferință. Intrase
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
un grup antidrog, antialcool. Nu aș vrea să facă nimeni lucruri care să le dăuneze și apoi să umble să își 304 revină. Cei care umblă după droguri și alcool greu mai găsesc pe cineva care să îi ajute. Le plângi de milă. E mai ușor să previi decât să vindeci. Odată mi-a fost rău. Credeam că era din cauza unei mâncări, că făcusem o indigestie. Un prieten văzându-mă cât eram de bolnav, intrase în panică și m-a ajutat
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mulțimea se vânzolea prin oraș. Victoria, în aparență părea destul de calmă. Plutea un aer uscat de toamnă. La plecare, Victoria își luase la revedere pe rând de la toți cei dragi iar când ajunsese la prietena ei Miruna, aceasta începu să plângă. - Nu mai plânge. Nu plec peste hotare și nici la un alt capăt de țară! O să vin în vacanță acasă și nu numai, chiar și în weekend. O să mai fim împreună. Vom merge la aceeași facultate. Nu așa am stabilit
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
prin oraș. Victoria, în aparență părea destul de calmă. Plutea un aer uscat de toamnă. La plecare, Victoria își luase la revedere pe rând de la toți cei dragi iar când ajunsese la prietena ei Miruna, aceasta începu să plângă. - Nu mai plânge. Nu plec peste hotare și nici la un alt capăt de țară! O să vin în vacanță acasă și nu numai, chiar și în weekend. O să mai fim împreună. Vom merge la aceeași facultate. Nu așa am stabilit? - Se dădu un
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Așa să fie. Rămâne de văzut. - E cât se poate de simplu. O să ne auzim la telefon și o să ne vedem pe internet. - O să-mi facă mare plăcere să ne scriem pe Facebook. - Vezi că nu ai motive să te plângi? Lasă totul în seama mea. Nu ai să-mi poți reproșa nimic. Ai încredere în mine. Te pup și să ai grijă de tine! Și tu mamă la fel. Mai vorbim, ne mai auzim la un telefon. Cu bine. La
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
vine să înnebunesc! Nici nu pot să mă controlez. - Și îngerii cad în ispită. Am avut grijă de tine tot timpul. Iar acum vei locui cu mine cum am stabilit. Vei merge la școală aici în capitală. Nu trebuie să plângi! Ai să devii o fetiță urâtă și o să râdă și ciorile de tine. În acel moment, Victoria se lipi stâns de pieptul lui taică-su și izbucni într-un adevărat torent de lacrimi. Părul i se zburlise ca la un
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
adevărat torent de lacrimi. Părul i se zburlise ca la un drăcușor năzdrăvan și extrem de frumos. - Tată, te rog să nu fii rău cu mine! - De unde ai scos asta? Am crezut că tata are o fată mare. Ce rușine să plângi și pun pariu că știu de ce! Ești geloasă din două motive: unul că vei locui cu Julia și al doilea că vei avea un frățior. Ea îi întinse o mânuță iar el i-o cuprinsese într-a lui ca într-
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dacă îl iubesc. Îi răspundeam, nu-ți pierde timpul cu mine. Nu te vreau de bărbat. Caută-ți alta de vârsta ta. - Dar eu te iubesc! Pe nimeni n-am mai iubit așa cum te iubesc pe tine și începea a plânge ca un copil spunând că a fost bătut destul de Dumnezeu. Maică-sa îl dăduse la orfelinat, iar apoi după ce părinții adoptivi îi muriseră, o căutase și nu a vrut să îl recunoască. Asta l-a dărâmat cel mai tare. Căutam
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să se piardă, ba mai mult, a premiat-o dumnezeiește! Toate așteptările ei, în timp căpătaseră un sens. Acum era femeia care își găsise în cele din urmă echilibrul, din toate punctele de vedere. Învățăse lucrul cel mai important, să plângă de fericire alături de cei dragi și să se hrănească cu zorile fiecărei dimineți a fiecărui anotimp, bucurându-se ca orice pământean care nu trece cu ochii închiși prin viață. Reușise să iasă la suprafață prin ei și cu ei. Să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cânta cel mai mult sufletul. Sâmburele puterii de a merge tot mai sus cu afacerile era de necontestat și se afla în interiorul lui, în creierul lui. Persoană sensibilă și plină de bunătate, puteai să te odihnești pe umărul său, să plângi sau să găsești ceea ce cauți. Fiecare dintre noi avem povestea vieții noastre pe care o ducem în spate până la un timp hărăzit de Sus, timp pe care nu -l cunoaștem ca dimensiune mundană. Când globul de lumină roșu-violet al soarelui
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ar fi stat probabil bine-mersi la răcoare, la discreția politicii ( ?) de distribuție a instituției amintite, care-l catalogase, în pudibonderia-i manifestă, mult prea vulgar... Alex. Leo Șerban : Chestia cu vulgaritatea pe mine mă lasă mască ! De parcă cei care se plâng de ea ar vorbi ca-n romanele lui Henry James... De parcă nu ăsta e limbajul cotidian, pe străzi, în baruri și tramvaie... De parcă nu ar exista o vulgaritate mult mai periculoasă, pentru că este insidioasă cea care vine pe filieră, să
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Paris, oameni cu simț practic și mult umor. Pentru că promisesem să intru în câteva directuri, le-am răspuns eu rușinat. Numai că, în afară de directuri, mai intram și în tuneluri, așa că a fost un coșmar. Și totuși, cum naiba să mă plâng ! ? Am multe păcate, dar măcar ipocrit nu sunt : cu ce gură plină i-am explicat vecinei de TGV pe care-am asasinat-o cu telefoanele și pe care am rugat-o să schimbăm locurile, ca să fiu „la culoarș, că Nous
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
splendidă. Și faptul că nu se trădează pe sine e admirabil. Nae are crezul lui artistic, are talentul lui cu totul unic și asta îmi place la el. Dacă lumea râde la film e foarte bine ! La fel de bine ca atunci când plânge la film. Plânsul are ceva mai mult prestigiu cultural, admit. Și eu sunt mai impresionat de lacrimi decât de zâmbet. Dar râsul e, în esență, același lucru : exprimarea non-verbală a unei emoții la fel de puternice. Ca și plânsul, râsul în sala
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
vodevilș, cum era de părere un mare și venerabil cineast român. De ce râsul este produsul minorului, iar plânsul este produsul majorului nu pot înțelege. Nu e adevărat că e mai ușor să-l faci pe unul să râdă decât să plângă. Aș zice că dimpotrivă, în România de azi e tocmai invers. Relația dintre filmele lui Nae și public este foarte specială. Să-ți dau un exemplu. Acum câțiva ani, am cunoscut un tânăr de mare succes. Plecat de mic în
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
proiectele au fost secrete), E.Ș. nu a știut că M.Th.B. a depus, iată, trei proiecte în concurs ? (Și încă nu știm dacă n-au fost mai multe proiecte depuse, din care doar trei au fost declarate câștigătoare ! Nu se plângea Sergiu Nicolaescu de faptul că nici măcar lui nu i-au fost admise decât două : unul la ficțiune, iar altul la documentar ?) Și mai există o chestiune, pe care am obosit să o repet : este evident că nu există transfer de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]