34,049 matches
-
1926), Fernando Arrabal (născut în 1932), care, în sânul marii Avangarde a anilor cincizeci, continuă Suprarealismul, vor proceda la fel, aducându-și adesea visele pe scenă. Pentru cineva care face teatru, declară Ionesco în Între viață și vis (Entre la vie et le rêve, 1966), visul poate fi considerat ca un eveniment esențialmente dramatic. Visul este însăși drama. În vis te afli întotdeauna într-o anumită situație. Pe scurt, cred că visul este un gând lucid, mai lucid decât în stare
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
trebuie să pretindă că imită viața. "Aceasta nu va rivaliza cu viața, ci va merge mai departe; ea nu va reprezenta trupul în carne și oase, ci trupul în stare de extaz, și în timp ce va emana din ea un spirit viu, se va înveșmânta cu o frumusețe de mort. Cuvântul mort vine firesc sub peniță prin apropiere cu cuvântul viață, de care fac uz fără încetare realiștii." În impasibilitatea ei absolută, "supramarioneta" înseamnă absența oricărei emoții. Ea posedă puterea sacră a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
acțiunea irezistibilă a gestului, demonstrează în mod victorios importanța gestului și a mișcării în spațiu. El îi redă perspectivei teatrale importanța pe care nu ar fi trebuit să o piardă. El face în fine din scenă un loc patetic și viu. Spectacolul este organizat în raport cu scena și pe scenă: el nu poate trăi decât pe scenă. Însă nu există niciun punct al perspectivei scenice care să nu capete acolo un sens emoționant." Actorul trebuie să caute în profunzimea sufletului său emoția
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Spectacolul este organizat în raport cu scena și pe scenă: el nu poate trăi decât pe scenă. Însă nu există niciun punct al perspectivei scenice care să nu capete acolo un sens emoționant." Actorul trebuie să caute în profunzimea sufletului său emoția vie, pe care o va comunica spectatorului. "Orice emoție, scrie Artaud în Un atletism afectiv (Un Athlétisme affectif), are baze organice. Prin cultivarea emoției în corpul său, actorul îi reîncarcă densitatea voltaică. A-ți cunoaște dinainte punctele corpului pe care trebuie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vreme de această prețioasă știință. A cunoaște localizările corpului înseamnă deci a reface înlănțuirea magică. Iar eu pot prin hieroglifa unui suflu să-i regăsesc o idee teatrului sacru." Actorul este, după părerea lui Artaud, un sfânt, un jupuit de viu care se oferă trup și suflet publicului, așa cum și el a făcut-o în patetica sa Conferință de la Vieux-Colombier, din 13 ianuarie 1947. Această reconsiderare a jocului actorului se potrivește cu aceea a raporturilor actori/spectatori și a arhitecturii teatrale
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
principiu transcendent cu care arta ne repune în legătură." Pe urmele lui Artaud, un număr de autori dramatici contemporani, ca Valère Novarina (născut în 1942) sau Philippe Minyana (născut în 1946), refuză fixarea textului pe care vor să-l păstreze viu. De aceea fac uneori ei înșiși regia scenică, pentru a lucra textul pe platou de-a lungul repetițiilor. Uneori îl scriu special pentru un actor anume. Novarina așteaptă mult de la performența unui actor, așa cum o dovedește acest pasaj din Scrisoare
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de acest ritm și de sunetul cuvintelor sale, sunt profund răscolit. Dacă pătrunde până în străfundul cuvintelor, mă ia cu el în cele mai secrete ascunzișuri ale operei dramaturgului, în același timp și în ascunzișurile sufletului său. Dacă actorul adaugă podoaba vie a sunetului acestui conținut viu al cuvintelor, el îi permite privirii mele interioare să întrevadă imaginile pe care le-a construit cu ajutorul propriei sale forțe creatoare." Stanislavski acordă într-adevăr multă importanță scandării pe care tăcerea, lăsând să fie ghicite
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sunetul cuvintelor sale, sunt profund răscolit. Dacă pătrunde până în străfundul cuvintelor, mă ia cu el în cele mai secrete ascunzișuri ale operei dramaturgului, în același timp și în ascunzișurile sufletului său. Dacă actorul adaugă podoaba vie a sunetului acestui conținut viu al cuvintelor, el îi permite privirii mele interioare să întrevadă imaginile pe care le-a construit cu ajutorul propriei sale forțe creatoare." Stanislavski acordă într-adevăr multă importanță scandării pe care tăcerea, lăsând să fie ghicite niște arierplanuri misterioase în sufletul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
remarcat dimpotrivă că actorilor de compoziție le place să joace roluri de ticăloși, de indivizi grotești, diformi? Asta pentru că găsesc în asemenea roluri posibilități mai bogate, siluete mai bine decupate, o paletă mai colorată, un model mai îndrăzneț și mai viu, imagini. Iar toate acestea sunt desigur mai pline de acțiune, din punct de vedere teatral vorbind, și lasă o urmă mai profundă în memoria publicului. Compunerea unui personaj, când este însoțită de o transpunere autentică, de un fel de reîncarnare
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
astfel în intimitatea sa, actorul se poate arăta în întreaga lui goliciune. Abia atunci ajunge la jocul ideal, identificarea, încarnarea și reprezentarea fiind un singur lucru. "Cu cât trecerea de la forma interioară spre forma exterioară va fi mai rapidă, spontană, vie, precisă, cu atât înțelegerea vieții interioare a personajului pe care dumneata îl joci va fi, pentru public, exactă, largă și deplină. Pentru ca să se ajungă aici au fost scrise piesele și există teatrul." 2.3. Grotowski și "teatrul sărac" Jersy Grotowski
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
teatrul poate să existe fără machiaj, fără costum autonom și fără scenografie, fără un loc separat pentru spectacol (scena), fără efecte de lumină sau de sunete etc. El nu poate exista fără relația actor/spectator, fără comuniunea de percepție directă, "vie"". Este un vechi adevăr teoretic, bineînțeles, dar când este aplicat în mod riguros, subminează majoritatea ideilor noastre obișnuite despre teatru. El recuză noțiunea de teatru ca sinteză a unor discipline creatoare disparate literatură, sculptură, pictură, arhitectură, jocuri de lumină, interpretare
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
estetică a unui teatru nou Antoine, Conversație despre regia scenică Appia, Cum să reformăm regia scenică Craig, Arta teatrului Evreinov, Apologia teatralității Rouché, Arta teatrală modernă Craig, Despre arta teatrului Apollinaire, Prolog despre Mamelele lui Tiresias Appia, Opera de artă vie Stanislavski, Viața mea în artă Baty, Masca și cadelnița Schlemmer, Teatru și abstracțiune Piscator, Teatrul politic Claudel, Drama și muzica Stanislavski, Formarea actorului Artaud, Teatrul și dublul său Jouvet, Reflecții asupra comediantului Copeau, Teatrul popular Mauriac, Teatrul și ideea mea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ce e un îngâmfat, Un om onest, prodigul, jaluzul, un ciudat, Pe scenă-i poți expune, îi poți desfășura; Sub ochii noștri singuri ei pot vorbi, lucra. Arată pretutindeni naiva fața lor: Pe toți atunci descrie-i cu cel mai viu color. Natura având multe ciudate creaturi, Tot sufletul își are diverse trăsături, Un semn, un gest pe dânsa o poate desgoli: Dar nu-i dat fiecărui ușor a o găsi." (Tr. rom. de A. Naum) 52 Louis Racine (1692-1763), ultimul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
1717-1779) domină scena engleză începând din 1741. Actor, director de teatru și autor, el se distinge în marile roluri din Shakespeare, al cărui text original îl dezvăluie parțial, grație adaptărilor. Cu ocazia celor doi ani petrecuți în Franța, suscită o vie admirație, în special pe cea a lui Diderot, care îl citează în nenumărate rânduri. 35 Evariste Gherardi, Le Théâtre italien, Paris, Société des Textes Français modernes, 1994. Această culegere de cincizeci și cinci de comedii într-un act sau în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
exponentă a curentului tradiționalist, foarte puternic în anii ‘30. Fără a formula un program precis, directorul susține în articolul Cuvinte pentru încă un început că soarta multor scriitori, cărți, reviste și cenacluri ar fi fost alta „dacă păstrau un mai viu și instinctiv contact cu pământul obârșiei noastre” și subliniază: „Noi mergem în pas cu viața. Cu viața neamului nostru, românesc.” În articolul O altfel de actualitate a literaturii și artei (2/1939), elogiind autohtonismul, Cezar Petrescu combate modernismul cosmopolit, pe seama
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
deci dacă vârsta la căsătorie nu este avansată; * intensitatea ridicată a căsătoriilor sau dacă nupțialitatea este mare; * stabilitatea familiei, ceea ce în demografie se traduce printr-o divorțialitate mică; * intervalul protogenezic mic (durata medie care separă căsătoria de nașterea primului născut viu). După unele sondaje făcute în diferite zone ale țării, rezultă că el se situează in jurul valorii de 22-23 luni, prezentând însă mari variații în raport cu mediul, cu ocupația, cu nivelul de instruire și cu alte caracteristici ale femeii [39]. * intervalele
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
el se situează in jurul valorii de 22-23 luni, prezentând însă mari variații în raport cu mediul, cu ocupația, cu nivelul de instruire și cu alte caracteristici ale femeii [39]. * intervalele intergenezice nu prea mari (durata medie care separă nașterea primului născut viu de nașterea celui de-al doilea, a celui de-al treilea etc.). La noi această perioadă este cuprinsă cam între 3 și 3 ani și jumătate. Aproape la fel de lungi sunt perioadele intergenezice dintre al doilea și al treilea precum și dintre
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
a celui de-al treilea etc.). La noi această perioadă este cuprinsă cam între 3 și 3 ani și jumătate. Aproape la fel de lungi sunt perioadele intergenezice dintre al doilea și al treilea precum și dintre al treilea și al patrulea născut viu [39]. Vârsta minimă legală la căsătorie (vârsta nubilă), fiind de obicei diferită pe gen și variind de la o țară la alta, are importanță pentru fertilitate și pentru politica demografică. În general, în țările dezvoltate aceasta este mai mare, indicele de
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
balade (fantastice, vitejești, istorice, păstorești, haiducești, familiale etc.) din partea mijlocie a județului Dolj, zonă mai puțin cercetată. Colecția este alcătuită mai mult pe principiul reprezentării decât pe acela al valorii pieselor incluse. Înregistrate cu mijloace moderne, textele dovedesc prezența încă vie a genului în Oltenia, culegerea fiind una dintre cele mai bogate publicate până la acea dată. Studiul Ideea de dreptate și libertate în cântecul popular (1988), consacrat haiducului și haiduciei, este în bună măsură didactic și sociologizant. Având o memorie prodigioasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288923_a_290252]
-
de autorul anonim este cea dintre trup și suflet. Voievodul Brâncoveanu este capabil să se ridice spiritual deasupra suferinței pierderii rangului, prin mazilire, a propriilor copii și chiar a propriei vieți la capătul unei Îndelungi torturi, domnitorul fiind jupuit de viu de către turcii criminali. În primele șase versuri ni se oferă câteva informații referitoare la personajul principal, despre care aflăm că era ,,Boier vechi și domn creștin". Este invocat totodată și motivul principal datorită căruia el stârnește mânia sultanului, despre celelalte
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
către puterile garante unde, exprimându-și gratitudinea pentru „recunoașterea și garantarea drepturilor Principatelor Române”, se reafirmă, Într-o manieră categorică, declarația că „Unirea Principatelor Într-un singur stat și sub un principe străin... este și va fi dorința cea mai vie, cea mai aprinsă, cea mai generală a nației române”. La finalul adresei, Adunarea Își exprima speranța că Europa „va ține seama de dorințele rostite În atâtea rânduri și cu stăruință, de o Întreagă nație” <ref id="8">8 Ibidem, p.
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
civilizator. Lumea mitologică, de o arhaitate caldă, cuceritoare, se întrepătrunde cu lumea mirifică a începuturilor originare, pe care poetul o poartă în arhetipul său: „Pământ, din oseminte format și frământat/ Din sângele străbun și din sudoare,/ Ești trupul meu cel viu și-adevărat,/ Fără-nceput, nici margine sub soare.// Prin truda ta trecând - când basm, când foc -/ Timpul te-a-mpodobit cu Putne și Posade,/ Cu alte biruinți din loc în loc,/ Și nu știu ce ascuns, și care arde...” (Închinare). Transcrierea fervorii se face cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
, revistă apărută la Sinaia la 8 august 1940 (un număr în trei ediții), sub redacția lui C. Noica, autor al articolelor Veac al anului viu, Spiritualitate și moarte, Intelligentia tuae non intelligit. Ultima pagină, „Însemnări”, conține articole reproduse din „Universul literar”, între care: Gânduri fără suferință, Ardealul mumă, precum și O simplă lămurire a redacției:„Este timpul acesta, al lui 1940, timp al războiului, care, în măsura în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285194_a_286523]
-
nu-i așa, sunt necesare și universale?! Dar cum se simte insul care alege să fie instrument al minciunii? La început, agentul de marketing al minciunii, ca orice om onest, dă să se smulgă din țesătura imposturii. Instinctul moral pulsează viu și amenință prăbușirea șandramalei. Dorințele însă, pulsiunile chiar, anihilează acest instinct, îl biruie. Există atătea momente care ar putea fi de cotitură! De întoarcere la cenușiul blocant dar cel puțin neutru moral. Căte momente de cotitură, atătea ispite cărora le
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
indoeuropeanul guel. "Mare", "apă stătătoare", "mlaștină" au corespondenți în mari, meu. Pentru mlaștină este și indoeuropeanul tibh, trecut în slavă de asemena, de unde l-am luat ca "tină". Pentru "a se mișca energic", "a se juca", corespondentul primar este rebh. "Viu", "vioi" se regăsește din sanscritul jĭvas. Pentru "a se umfla" avem teu. Pentru "a cufunda" avem indoeuropeanul guebh. Culoarea "închisă", "negru", "întunecat" are corespondent indoeuropean în mel și kers (riksei). Pentru "tulbure" avem dher. Salm înseamnă "sărat", iar snad "dulce
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]