34,136 matches
-
Eristica se pliază foarte bine cu spiritul amar al intelectualilor dezamăgiți de lume, de societate, de existențele cotidiene. Eristica este un fel de bâlci mizerabil al cuvintelor, unde te uiți uimit, șocat, revoltat, amuzat etc. la "ceea ce se spune", fiind convins că acele spuse comportă o distanță față de evidența reală. Totuși o Românie curioasă; o Românie care se amuză; o Românie canonizată și stupefiată de propria insignifianță în raport cu politicianismul! Eristica este o pierdere de timp, pentru că, oricât te-ai strădui să
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
un grup uman sau intelectual cum cred unii! în căutarea și/sau confiscarea puterii, ci se dezvoltă, într-un mod obiectiv, pe baza unor acțiuni și fapte certe care, în ciuda instrumentalizărilor operate de grupările ideologico-politice, mereu interesate să ofere istorie, conving, arată, dezvoltă atitudini, creează "pluralități". În zilele noastre, media cu televiziunile ei, ce țin Discursul despre societate, viață și umanitate a devenit vehiculul esențial al războiului dintre cuvinte și oameni, având drept efecte polarizarea societăților și difuzarea unor stări de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
mai marilor preoților (Mc 14,65). În timp ce se afla pe cruce, fiind batjocorit ca unul care amenințase că va distruge și reconstrui templul în trei zile (15,29), Isus a fost invitat să coboare de pe cruce și astfel să-i convingă pe sceptici că el este într-adevăr Mesia, regele lui Israel (15,32); acum, cei care-l luau în râs doreau să vadă „dacă vine Ilie” ca răspuns la strigătul chinuitor al lui Isus. Cei care asistau n-au trebuit
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
profețiile, să fi făcut miracole impresionante, chiar să fi înviat din morți, dar se întreba: unde se afirmă în Scriptură că trebuia să fie răstignit și să moară de o moarte așa rușinoasă? În sfârșit, Trifon nu reușește să se convingă să creadă că Isus din Nazaret, care a suferit sub Ponțiu Pilat, este Mesia lui Israel și Fiul lui Dumnezeu. Desigur, din perspectiva romană Isus este ceva mai mult decât un criminal executat. Nu era nicio onoare să mori în
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
oamenii pe care Isus i-a ofensat și care ar fi cerut moartea sa. Frontonul arcuit pe un cerc sau o rozetă e văzut și în alte morminte și osuare; unele dintre ele datează dinaintea erei creștine și niciunul, suntem convinși, nu are de a face cu Isus și mișcarea sa. Acest desen artistic se poate vedea și pe fațadele interioare sau exterioare ale așa-numitelor „morminte ale sinedriului” din Ierusalim. Deasupra intrării interioare a acestui mormânt complex se poate observa
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
a fost executat, la două zile, trei zile, trei săptămâni sau trei ani după aceea, nimeni n-ar fi spus niciodată că el este Mesia decât în cazul în care s-ar fi întâmplat ceva extraordinar, ceva capabil să-i convingă pe ceilalți că Dumnezeu l-a reabilitat - ceva mai impresionant decât simplul fapt de a merge în cer, de a dobândi o stare glorioasă de exaltare. Aceasta credeau ei că s-a întâmplat martirilor și reușeau să vorbească despre acest
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
care putem explica fenomenul pe care-l analizăm constă în a presupune două lucruri: primul, că mormântul lui Isus era într-adevăr gol; al doilea, că ucenicii l-au întâlnit într-adevăr pe Isus într-un mod care i-a convins că el nu era o simplă fantomă sau o halucinație. Să explicăm în continuare aceste două idei. Să presupunem, ipotetic, că ucenicii au văzut sau au crezut că văd pe cineva pe care l-au luat drept Isus. Acest lucru
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
că aceasta continuă să fie o provocare însemnată la nivelurile viziunii despre lume - personal, social, cultural și politic - n-ar trebui să ne împiedice să luăm foarte în serios această chestiune. În sfârșit, într-o notă mai largă, m-am convins că climatul scepticismului care, în ultimele două secole, a făcut în așa fel încât faptul de a sugera că învierea lui Isus s-a întâmplat într-adevăr să pară ceva demodat și chiar jenant, n-a fost niciodată și nu
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Isus s-a întâmplat într-adevăr să pară ceva demodat și chiar jenant, n-a fost niciodată și nu este nici acum o poziție sociologică sau politică neutră. Iluminismul a cauzat un fel de lovitură de stat intelectuală, care a convins multă lume că nu există nicio probă a adevărului că morții învie - ca și cum asta ar fi o descoperire modernă, nu o simplă reafirmare a ceea ce Homer și alții nu puneau la îndoială. O astfel de propunere, o astfel de lovitură
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
să găsească firul evoluției, nu să întinză firul de la început și să lipească faptele de el"50. Interesat îndeosebi de istoria economică și socială a Europei medievale de Sud-Est, "cu extinderi către antichitate și eopca modernă"51, Gheorghe Brătianu era convins că în istorie acționează anumite constanțe, "permanențe sau forțe profunde ale duratei, diferite de legile evidențiate de caracterul repetitiv al fenomenelor"52. În realitate, Gheorghe Brătianu a pus istoria în raport nemijlocit cu conjunctura politică 53, a văzut în istorie
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
de baza care să permită selecția elitei sociale din pătura mijlocie a populației. Potrivit lui Gheorghe Brătianu, condițiile economico-sociale ale anului 1935, permiteau o politică liberală care să ducă la alcătuirea acestei elite, pe criteriul muncii și al eficienței. El era convins că "liberalismul politic cu așezământul său monarhic și cu regimul parlamentar" nu vor putea fi salvate, decât dacă se va promova liberalismul economic, sprijinit pe instituții democratice și pe o elită a păturii mijlocii, cu rădăcini înfipte în toate straturile
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
de Charles Riest, expertul străin pe lângă Banca Națională a României, dovedea o intensificare a controlului exercitat de Marile Puteri asupra politicii economice și financiare a guvernului. Nemulțumite, cercurile politice românești cereau demisia cabinetului. Neachitarea soldelor către ofițeri a fost pretextul care l-a convins pe rege să impună guvernului ultimatumul în urma căruia a intervenit demisia primului ministru Nicolae Iorga, la 31 mai 1932. În iunie 1932, când în cercurile politice se discuta formarea unui nou guvern, Gheorghe Brătianu atrăgea regelui atenția asupra necesității de
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
să pună în practică cerințele referitoare la primatul muncii românești și la securitatea statului 412. Rezultatele neașteptate obținute de partidele politice în alegerile generale din decembrie 1937 l-au determinat pe regele Carol să joace ultima carte care trebuia să convingă definitiv opinia publică de lipsa de eficiență a guvernării prin partidele politice. Urmărind realizarea unor obiective clare, regele a însărcinat pe Octavian Goga și A. C. Cuza să formeze guvernul. Dorea un guvern de scurtă durată, care să pună în evidență
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
ostilitatea dintre liderii "Gărzii de Fier" și cei ai Partidului Național-Creștin, partide de dreapta, care își sporiseră popularitatea în timpul campaniei electorale și a alegerilor. În concepția regelui, simpatia manifestată de Goga pentru Germania și măsurile antisemite ale guvernului trebuiau să convingă marile democrații occidentale, că regimul autorității monarhice era preferabil, în România, acestei ultime "soluții constituționale", reprezentată de Guvernul Goga-Cuza. Includerea național-țărăniștilor, conduși de Armand Călinescu în cabinet a permis o echilibrare a balanței politice. Astfel, Armand Călinescu a adoptat măsuri
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
județene o circulară, în care cerea intensificarea acțiunilor din teritoriu, pentru răspândirea manifestului de la 24 ianuarie și pentru explicarea rostului luptei constituționale la nivelul maselor 565. Acordul dintre Gheorghe Brătianu și Alexandru Averescu s-a consolidat, după ce Averescu s-a convins că ar putea să influențeze politica regelui, numai prin acțiune comună cu alte partide. Potrivit informatorului regelui, Ion Sân-Georgiu, trebuia să se obțină acordul ferm al lui Iuliu Maniu, pentru a se convoca la București o adunare, la care ar
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
istoricul român exprima convingerea că aceasta nu presupunea îngrădirea drepturilor suverane ale statului național și unitar, prin condiționări, precum regimul minorităților. Soluția cea mai eficientă pentru a evita antagonismele între populația majoritară și elementele minoritare era ca acestea să se convingă "că antagonismele cresc sau scad după cum ele se depărtează sau se apropie în chestiunile esențiale de conducere ale statului [...] de sentimentele și aspirațiile majorității"714. 6.3. Relațiile georgiștilor cu grupările politice extremiste Vara anului 1931 și începutul anului 1932
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
element esențial al libertății politice și economice în această parte a lumii. Răspunzând, Nicolae Titulescu preciza că România dorea un pact de neagresiune cu Sovietele, dar numai în condițiile respectării intereselor ei legitime și a aplicării scrupuloase a tratatelor anterioare. Convins de necesitatea restabilirii unor relații de prietenie cu U.R.S.S., Nicolae Titulescu a sprijinit inițiativele care ar fi putut să ducă la realizarea acestui scop. În iulie 1933, prin Convenția pentru definirea agresiunii, semnată la Londra, U.R.S.S. a acceptat
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
a implica, însă, îngrădirea drepturilor suverane ale statului național și unitar, prin condiționări, precum regimul minorităților 849. Șeful georgiștilor aprecia că soluția cea mai eficientă pentru a evita antagonismele între populația majoritară și elementele minoritare era ca acestea să se convingă "că antagonismele cresc sau scad după cum ele se depărtează sau se apropie în chestiunile esențiale de conducere ale statului [...] de sentimentele și aspirațiile majorității"850. În aprilie 1937, fruntașul georgist Mihai Antonescu sintetiza o parte din soluțiile de politică externă
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
țină seama de condițiile internaționale ale momentului, pentru a face o politică externă realistă, care să permită într-un eventual război, apărarea granițelor și păstrarea independenței. Formația de istoric a influențat opinia lui Gheorghe Brătianu asupra politicii externe. El era convins că alianțele menite a da naștere unor sisteme internaționale intrau, adeseori, în conflict cu interesele reale ale națiunilor 853. Astfel, cu ocazia unui interviu acordat ziarului vienez "Wiener Wirtschofts Woche", liderul georgist aborda problema relațiilor internaționale, din punctul de vedere
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
cetățean și tovarăș al lumii”, declară P. E începutul unui discurs voit prozaic, dar de o solemnitate bine studiată. Versurile se desfășoară în falduri largi ori țâșnesc în fulgere scurte, conform ritmicii pe care o imprimă sensibilitatea, dispoziția temperamentală. Ele conving, pe ansambluri mari, prin această revărsare calmă, monotonă, devenită obsedantă. Dau impresia unor simple constatări, dar sunt învăluitoare și insinuante. Cântecul este „categoric, pe viață și pe moarte”. În simplitatea lui, are ceva implacabil, rechizitorial. Privită atent, țesătura este complicată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
înțepător al ierburilor și niște dâre argintate străbătând densitatea albastră a aerului - cu mulți ani mai târziu aveam să-mi dau seama că erau funigei. Insesizabilă și confuză, sclipirea aceea avea să-mi devină totuși dragă, căci reușisem să mă conving că era vorba de o reminiscență prenatală. Da, de un ecou pe care mi-l trimitea ascendența mea franțuzească. Asta pentru că într-o istorisire a bunicii regăseam toate elementele acelei amintiri: soarele de toamnă din călătoria ei în Provența, parfumul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
-șef, care nu lăsa din mână bisturiul douăsprezece ore pe zi, nici nu voia să audă, crezând că are de-a face cu un văicăreț. „Samovarele nu se plâng niciodată”, își spunea el. Charlotte a fost cea care l-a convins în cele din urmă să facă o gaură în ghips. Și tot ea, cu o pensetă, a scos din carnea sângerândă niște viermi albi și a spălat rana. Auzind asta, totul se revolta în mine. Trupul îmi tresărea în fața acelei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
se triau prizonierii. Dar gândul acesta, mai mult decât exagerat, nu explica indispoziția mea. Ci, mai degrabă, zelul cu care îndeplinisem comanda. L-am regăsit, răsfoind paginile dosarului meu. Am văzut că peste tot era prezentă dorința aceea de a convinge pe cineva. Și, cu toate că asta nu mi se ceruse în chestionare, menționasem îndepărtata mea origine franțuzească. Da, vorbisem despre Charlotte, ca și cum aș fi vrut să preîntâmpin orice obiecție și să risipesc dinainte orice îndoială. Și, în prezent, nu mai reușeam
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Toate textele ce conțin aceste expresii, alcătuite din numele generic și adjectivul ƒ"y, îl evocă pe Dumnezeul cel viu care se manifestă și reacționează la faptele omului. David, copil încă, îndrăznește să-l înfrunte pe uriașul Goliat deoarece e convins că Dumnezeul cel viu, pe care filisteanul l-a hulit, îi va da biruința asupra acestuia (1Sam 17,36). „Fiii Dumnezeului celui viu” (Os 2,1), „oștirea Dumnezeului celui viu” (1Sam 17,26.36) îi înving pe cei care îi
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
neplăcute spiritului intrus (arătarea de substanțe urât mirositoare, Încălzirea, udarea sau lovirea corpului); acțiuni care pot să-l ispitească să iasă din corp (de obicei, arătarea unor alimente atractive); invocarea altui spirit, prietenos, capabil să-l distrugă sau să-l convingă să plece de acolo; extragerea lui, prin tăiere și/sau sugere, din corpul pacientului (vindecătorul trebuie să producă dovada extragerii acelui obiect malefic); c) Încălcarea unei interdicții (un tabu) sau a unei prescripții: Îmbolnăvirea se produce ca o pedeapsă sau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]