35,463 matches
-
și, la scurt timp după aceea, o forță militară a ONU de meniținere a păcii, "Administrația de Tranziție a Națiunilor Unite din Timorul de Est" (UNTAET) a fost înființată devenind pe deplin responsabilă de administrarea Timorului de Est pe timpul tranziției sale către independență. Predarea de comandă a operațiunilor militare dintre INTERFET și UNTAET a fost finalizată la 28 februarie 2000. Australia a continuat sprijinirea misiunii ONU de menținere a păcii cu un număr de 1.500-2.000 de cadre precum și un număr de
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
drept (I clasă), pe gât (II și III clasă) sau partea stângă a pieptului (clasele IV și V). În precedenția ordinelor și a decorațiilor se află după Ordinul Vulturul Alb , Ordinul Virtuti Militari , iar înainte de Ordinul Crucea Militară, Ordinul Crucea Independenței și Ordinul de Merit al Republicii Polone. În conformitate cu legea din 4 februarie 1921 despre înființarea Ordinului Polonia Restituta, ordinul acesta a fost împarțit în patru clase. Împarțirea nouă, în cinci clase, împreună cu titlurile atribuite cavalerilor, a fost introdusă un an
Ordinul Polonia Restituta () [Corola-website/Science/320676_a_322005]
-
a apărut în 1997, în Onești, județul Bacău. Ulterior, postul a fost extins la prima rețea independența de radio din Moldova. În primăvara lui 2005, rețeaua a intrat și în București, când a investit 250.000 de euro pentru a deschide stația.În iulie 2007, rețeaua emitea în 21 de localități. este primul post de radio din
Radio Deea () [Corola-website/Science/320709_a_322038]
-
refugierea populației elene din Turcia este considerată ca o parte a evenimentelor cunoscute sub numele de „Catastrofa din Asia Mică” (în limba greacă: Μικρασιατική καταστροφή). Strămutări importante ale populației apăruseră deja după încheierea Războaielor Balcanice, Primului Război Mondial și a Războiului de Independență al Turciei. Acestea au inclus schimburi de populație și expulzări a aproximativ 500.000 de turci din Grecia și a aproximativ 1.500.000 de greci din Asia Mică, Anatolia și Tracia Răsăriteană din Turcia. Convenția a afectat următoarele grupuri
Schimburile de populație dintre Grecia și Turcia () [Corola-website/Science/320737_a_322066]
-
fermele de bovine din Salța și Tucumán. În acest sens, a continuat Calama ca punct principal de aprovizionare pentru rutele comerciale. În secolul al XVIII-lea, cu reformele Bourbon, Calama a depins direct de "Intendencia de Potosí". După Declarația de Independență a Boliviei (06 August 1825), precum și după schimbările graduale în administrarea teritoriului, Calama a rămas sub conducerea "Departamento de Litoral" (1829), subdivizat în "Provincia de Lamar y la Provincia de Atacama" (Cobija fiind departamentul de capitală). Calama a fost un
Calama, Chile () [Corola-website/Science/320741_a_322070]
-
strâmtorile Mării Egee și abolirea capitulațiilor Imperiului Otoman. Mișcarea Khilafat din India a încercat să influențeze guvernul britanic să protejeze califatul Imperiului Otoman. Deși Mișcarea Khilafat era o mișcare religioasă musulmană, lupta ei se integra tot mai profund în Mișcarea de Independență a Indiei. Ambele mișcări (Misak-ı Milli și Khilafat) împărtășeau la nivel ideologic numeroase noțiuni, asupra cărora Aliații au încercat să se concentreze în timpul Conferinței de la Londra. După ce Imperiul Otoman pierduse războiul și făcuse pace cu Antanta, dezideratele mișcării Misak-ı Milli
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
referendum și în victoria la limită pentru adepții transferului administrativ. Începând cu 1997, a devenit evidentă creșterea sprijinului popular și al încrederii în Adunarea Națională, precum și o dorință din ce în ce mai mare ca aceasta să primească puteri sporite. Sondajele privind sprijinul pentru independență au produs rezultate diferite, însă au reliefat în general că între 10 și 15% din galezi sprijină independența Țării Galilor față de Regatul Unit. Un sondaj din 2001, comandat de Institutul pentru Afaceri Galeze, a arătat că 11% din cei intervievați sprijină
Independența Țării Galilor () [Corola-website/Science/320752_a_322081]
-
popular și al încrederii în Adunarea Națională, precum și o dorință din ce în ce mai mare ca aceasta să primească puteri sporite. Sondajele privind sprijinul pentru independență au produs rezultate diferite, însă au reliefat în general că între 10 și 15% din galezi sprijină independența Țării Galilor față de Regatul Unit. Un sondaj din 2001, comandat de Institutul pentru Afaceri Galeze, a arătat că 11% din cei intervievați sprijină independența. Un sondaj comandat, în 2007, de Institutul pentru Politici Galeze din cadrul Universității Țării Galilor, a arătat că 12
Independența Țării Galilor () [Corola-website/Science/320752_a_322081]
-
au produs rezultate diferite, însă au reliefat în general că între 10 și 15% din galezi sprijină independența Țării Galilor față de Regatul Unit. Un sondaj din 2001, comandat de Institutul pentru Afaceri Galeze, a arătat că 11% din cei intervievați sprijină independența. Un sondaj comandat, în 2007, de Institutul pentru Politici Galeze din cadrul Universității Țării Galilor, a arătat că 12% din cei chestionați sprijină independența, o ușoară scădere față de cei 14% în 1997. O cercetare realizată de Știrile de noapte ale BBC Țara Galilor
Independența Țării Galilor () [Corola-website/Science/320752_a_322081]
-
Un sondaj din 2001, comandat de Institutul pentru Afaceri Galeze, a arătat că 11% din cei intervievați sprijină independența. Un sondaj comandat, în 2007, de Institutul pentru Politici Galeze din cadrul Universității Țării Galilor, a arătat că 12% din cei chestionați sprijină independența, o ușoară scădere față de cei 14% în 1997. O cercetare realizată de Știrile de noapte ale BBC Țara Galilor, în 2007, a arătat că 20% dintre galezii chestionați sprijină independența. Un sondaj din 2006, realizat de "Wales on Sunday", a sugerat
Independența Țării Galilor () [Corola-website/Science/320752_a_322081]
-
din cadrul Universității Țării Galilor, a arătat că 12% din cei chestionați sprijină independența, o ușoară scădere față de cei 14% în 1997. O cercetare realizată de Știrile de noapte ale BBC Țara Galilor, în 2007, a arătat că 20% dintre galezii chestionați sprijină independența. Un sondaj din 2006, realizat de "Wales on Sunday", a sugerat că cifra adepților independenței depășește 52%.
Independența Țării Galilor () [Corola-website/Science/320752_a_322081]
-
față de cei 14% în 1997. O cercetare realizată de Știrile de noapte ale BBC Țara Galilor, în 2007, a arătat că 20% dintre galezii chestionați sprijină independența. Un sondaj din 2006, realizat de "Wales on Sunday", a sugerat că cifra adepților independenței depășește 52%.
Independența Țării Galilor () [Corola-website/Science/320752_a_322081]
-
Războiul greco-turc din 1919 - 1922, numit și Războiul din Asia Mică sau „Campania greacă” a Războiului de Independență al Turciei sau Catastrofa din Asia Mică, a fost o serie de evenimente militare care a apărut în perioada de partiționare a Imperiului Otoman de după încheierea Primului Război Mondial (mai 1919 - octombrie 1922). La acest conflict au participat pe de-o parte
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
de pace de la Lausanne. Eșecul campaniilor militare anti-turce (grecești, armenești și franceze) i-a forțat pe Aliați să abandoneze Tratatul de la Sèvres. În schimb, ei au negociat cu turcii noul Tratat de la Lausanne. Prin acest nou tratat, Aliații au recunoscut independența Republicii Turcia și suveranitatea acesteia asupra Traciei Răsăritene și Anatoliei. Contextul geopolitic al acestui conflict este legat de împărțirea Imperiului Otoman, care la rândul lui era o consecință directă a înfrângerii Imperiului Otoman în timpul luptelor Primului Război Mondial. Antanta a permis Greciei
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
bază al naționaliștilor greci. Megali Idea era un plan iredentist de restaurare a unui stat elen pe ambele maluri ale Mării Egee, care ar fi trebuit să incorporeze între granițele sale toate comunitățile grecești din afara Regatului Greciei, (care în momentul cuceririi independenței avea o întindere foarte mică în comparație cu aria de răspândire a etnicilor eleni). Megali Idea a jucat un rol major în politica Greciei încă din momentu dobândirii independenței în 1830. Politicienii greci de frunte nu s-au sfiit să țină discursuri
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
între granițele sale toate comunitățile grecești din afara Regatului Greciei, (care în momentul cuceririi independenței avea o întindere foarte mică în comparație cu aria de răspândire a etnicilor eleni). Megali Idea a jucat un rol major în politica Greciei încă din momentu dobândirii independenței în 1830. Politicienii greci de frunte nu s-au sfiit să țină discursuri în care să susțină „inevitabilitatea istorică a expansiunii Regatului Greciei”.. Politicianul grec Ioannis Kolettis a exprimat această convingere în ședința parlamentului din 1844: „Exista două mari centre
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
Turciei, ci pentru cauza apărării Orientului. Mișcarea Națională Turcă a câștigat astfel simpatia musulmanilor din țările Orientului Îndepărtat, care trăiau sub regimurile coloniale ale puterilor occidentale, și care considerau Turcia ca singura națiune care avea șanse reale să-și câștige independența. Comitetul Khilafet din Bombay a strâns fonduri pentru sprijinirea luptei naționalitilor turci, cărora le-a trimis în mod constant bani și scrisori de susținere. Trupele turcești aveau în frunte o serie de comandanți competenți, veterani ai Primului Război Mondial. Ele s-au
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
că trupele turce au incendiat în mod deliberat numeroase case ale grecilor, după ce le-au stropit cu benzină și le-au păzit până au fost distruse în totalitate. Masacre au fost raportate în întreaga perioadă 1920 - 1923, în timpul Războiului de Independență al Turciei, în special în regiunile locuite de armeni din est și sud, și împotriva grecilor din regiunea Mării Negre. Se poate spune că a existat o similitudini între masacrele 1915 - 1917 și cele din 1919 - 1921 în Anatolia răsăriteană. În
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
(în ) este unul dintre simbolurile de referință ale independenței Statelor Unite. Aflat în Philadelphia, Pennsylvania, se crede că a fost tras pentru a marca citirea în public a Declarației de Independență la 8 iulie 1776. Clopotul a fost comandat la firma londoneză Lester and Pack (astăzi Whitechapel Bell Foundry) în
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
(în ) este unul dintre simbolurile de referință ale independenței Statelor Unite. Aflat în Philadelphia, Pennsylvania, se crede că a fost tras pentru a marca citirea în public a Declarației de Independență la 8 iulie 1776. Clopotul a fost comandat la firma londoneză Lester and Pack (astăzi Whitechapel Bell Foundry) în 1752, și a fost gravat cu citatul (din Leviticul 25:10): „Proclaim throughout all the land unto all the inhabitants thereof
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
și a fost turnat din nou de localnicii John Pass și John Stow, ale căror nume apar și ele inscripționate pe clopot. A rămas amplasat timp de ani de zile în clopotnița Casei Statului Pennsylvania (astăzi denumită "Independence Hall" — Sala Independenței), și a fost folosit pentru a chema parlamentarii la sesiunile legislative și pentru a anunța cetățenii de întruniri și proclamații publice. S-au tras clopotele pentru a marca citirea Declarației de Independență la 8 iulie 1776 și, deși nu există
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
Casei Statului Pennsylvania (astăzi denumită "Independence Hall" — Sala Independenței), și a fost folosit pentru a chema parlamentarii la sesiunile legislative și pentru a anunța cetățenii de întruniri și proclamații publice. S-au tras clopotele pentru a marca citirea Declarației de Independență la 8 iulie 1776 și, deși nu există nicio relatare contemporană despre tragerea Clopotului Libertății, majoritatea istoricilor consideră că și el a fost unul dintre clopotele care au fost trase atunci. După obținerea independenței de către SUA, clopotul a rămas în
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
pentru a marca citirea Declarației de Independență la 8 iulie 1776 și, deși nu există nicio relatare contemporană despre tragerea Clopotului Libertății, majoritatea istoricilor consideră că și el a fost unul dintre clopotele care au fost trase atunci. După obținerea independenței de către SUA, clopotul a rămas în anonimat mulți ani. În anii 1830, a fost adoptat ca simbol de societățile aboliționiste, care l-au poreclit „”. Crăpătura cea mare care îl caracterizează a apărut cândva la începutul secolului al XIX-lea—o
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
Suprem John Marshall în 1835. Clopotul a devenit celebru după ce în 1847 a fost publicată o povestire în care era vorba despre un clopotar bătrân care l-ar fi tras la 4 iulie 1776, după ce a aflat de votul pentru independență din al Doilea Congres Continental. Nu se poate, însă, ca clopotul să fi fost tras în acea zi, deoarece la 4 iulie nu a fost anunțată Declarația; cu toate acestea, povestea a ajuns să fie considerată reală, chiar și de
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
primăria a dat clopotul în custodia National Park Service, rămânând însă proprietara lui. El a fost folosit ca simbol al libertății în timpul Războiului Rece și a fost loc de adunare a protestatarilor în anii 1960. A fost mutat din Sala Independenței într-un pavilion de sticlă din apropiere la Independence Mall în 1976, și de acolo în 2003 în Liberty Bell Center, lângă pavilion. Clopotul apare pe monezi și pe timbre, iar numele și imaginea sa sunt folosite și de diverse
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]