34,737 matches
-
a trebuit, conița mea, să țedeze, si tranc! Depesa aiți, neicusorule... Zoe: (agitată treptat în măsura povestirii lui Dandanache) A! Domnule Dandanache, ai făcut rău... fapta d-tale este... să-mi dai voie să-ți spui... Tipătescu: (încet) Zoe! (ea urcă.) Dandanache: Asa ei, puicusorule, c-am întors o cu politică. Aud? Țe era de făcut? Aminteri dacă nu-mi dedea în gând asta, nu m aledzeam... si nu merdzea de loc, neicusorule; făți idee! Familia mea de la patuzsopt (coborând cătră
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
tropoind, că „uite ce are cutare!” Prelungită în anii liceului și ai facultății, obsesia păduchilor a făcut din mine un ins reticent, îngrozit de atingerea persoanelor dubioase sub aspectul igienei, în tramvai, autobuz, tren, și care azi ezită să se urce în taxi la gîndul că locul va fi fost ocupat, înaintea sa, de vreuna din acele persoane mizere, dar intens parfumate, cum sînt destule. Teroarea care m-a marcat pe mine am regăsit-o cîndva și întrun articol de G.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
din cînd în cînd, nostalgia călătoriilor. Fapt surprinzător, privea cu admirație avioanele: „E toamnă... senin, aeroplane vuiesc în aer; în tremurul lor ușor pare că rîd și absorb aer pur”. (Ibidem). Mă îndoiesc însă că a fost tentat vreodată să urce în vreunul din ele. Ieri l-am recitit ca să văd dacă există în opera sa cuvîntul „noroc”, un cuvînt eminescian. în poezie nu-i, iar în proză se întîlnește o singură dată, în „Impresii de roman”: „Cum lumea socială este
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
trebuie să ții drumul, care și din vechime umbla pe hotarul dintre moșiile Bănești și Stamate. Mergînd astfel, numai pe drum, de acasă de la Cananău și pînă la vad sunt cam 3 km. De la vad, cale de vreo 6 km, urcă spre nord-est un drum șerpuit, pe sub deal, pînă în satul Sarafinești. Întîlnirile dintre cuconașul Grigore și Paraschiva Donțului au început la vad și prin lunca de alături. Fata nu s-a rușinat și nu s-a ferit. Nici după ce ea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
acest titlu, Eminovici nu mai era un oarecare. Putea să intre în relații de căsătorie cu o fată de boiernaș. S-a căsătorit, la 26 iunie 1840, cu Raluca, fiica stolnicului Vasile Iurașcu. Dar Eminovici era om ambițios; voia să urce tot mai sus, pe scara socială. Pentru aceasta îi trebuia un rang mai mare. De aceea, după alte intervenții făcute de boierul Costache Balș și bineînțeles după alți bani dăruiți plocon domnitorului Mihail Sturza, Eminovici a căpătat rangul de căminar
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Eminovici, căminar"8. Dar el era stăpînit de ambiții ascunse. Cei cățărați pe scara socială se lăudau cu moșii, case, dughene, hanuri; unii aveau și biserică, iar Eminovici, deocamdată, nu avea nimic. Însă, pentru că fără acestea el nu se putea urca, a început să și le procure. Deși era administrator la Dumbrăveni, la 2 iunie 1842, prin soția sa Raluca a cumpărat, la mezat, niște case pentru dugheană, cu un loc împrejur și acareturi, lîngă biserica Uspenia din Botoșani 9. G.
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de joacă și de pozne copilărești. În timp ce mama lor era mereu ocupată cu fetele și cu bucătăria, acești băieți se puteau juca, nesupravegheați, prin ogradă și primprejurul satului, mai ales vara. Desculți și cu căști de hîrtie pe cap, se urcau pe girezile cu paie, crezîndu-se pe munte. Din coji de nucă, făceau car cu boi, la care înjugau culbeci bătrîni, cu coarne. Se duceau la scăldat, în Balta de sub pădure (azi Balta Iul Leon) și făceau mare război, cu broaștele
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
obicei singur. Vara, neavînd un program stabilit, mai ales cînd Eminovici era plecat la Botoșani ori mai departe, Mihai dispărea de acasă zile la rînd. Asculta ciripitul păsărilor și zvonul de gîlgîit dulce al izvorașelor. Rătăcea prin codru și se urca pe creasta dealului, către Hrișcani, pe locul cel mai înalt numit de el "Stînca stearpă"9, de pe care, peste vîrfurile copacilor, vedea în vale satul împrăștiat, cu colibele de paie. Pe creasta aceea, datorită bogatei lui imaginații, el se credea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
în umbră. Altă dată, zîna Dochia, "cu picioarele-i de omăt", trece ușoară, pe un pod, țesut de păianjeni de smarald. Ea cheamă o pasăre măiastră, cu pene de păun, la a cărei cîntare lumea rîde de bucurie. Zîna se urcă într-o luntre, la care se înhamă lebedele. Acestea "spintecă argintul apei". Zîna, fiind culcată pe jumătate, visează. Pe umărul ei cîntă pasărea măiastră. Ce feerie, ce imaginație bogată! Ce mai frumuseți de basm a văzut Mihai, pe Pîrîul Luncii
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
au rămas cu convingerea că băiatul acesta nu-i pentru carte; păcat să mai cheltuiești banii cu învățătura lui, mai ales cînd alte datorii îi înconjuraseră. Eminovici nu plătise impozitul funciar pe trei trimestre din anul trecut, 1862. Datoria se urca la 439 lei și 17 parale, pentru care subprefectura plășii Tîrgului îi aplicase sechestru pe trei juncani și se publicase și termenul legiuit, pentru efectuarea mezatului, la tactul subpre fecturii 28. În același timp, preotul Neculai Karano-Hakmann, care slujise la
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
l-a observat, la Viena și la București: "Luna ivită pe cîmpul senin al cerului, asfințitul soarelui, farmecele zorilor de zi, liniștea sărbă torească a nopții de vară, viscolirea zilelor de iarnă, furtuna ori vederile ce se desfășoară în fața celui urcat în luminoasa culme de munte, acestea îl făceau să-și îndrepteze în afară luarea aminte". "Eminescu fugea de orișice îngrămădire de oameni și se simțea bine singur, în mijlocul naturii. Cea mai încîntătoare muzică era, pentru dînsul, freamătul brădetului și vîjîitul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
în loc de nume, îi zice Ochi de pădure, și pe lîngă Pîrîul Murelor, poetul a fost deseori, cu fata. D. Popovici a văzut corect această iubire: "Dacă, în manifestările ei, iubirea poetului îmbracă adeseori forme ardente, pe scara purității el se urcă în unele momente pînă la treapta înaltă a sentimentelor religioase"51. Dar simțim că ne prăbușim cînd citim părerea altora, că iubirea poetului era exclusiv carnală, quasi animalică și cînd iubita lui nu era decît un obiect de plăcere. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
pălmașii au devenit a să ruga pe la unii și alțăî, ca să le deie de lucru numai pe mîncare și nici aceasta nu se găsește, încît unii din ei au devenit a rîșni ciocălăi, în loc de păpușoi."82 Prețul cerealelor s-a urcat cu repeziciune, iar prețul vitelor a scăzut atît de mult, încît cu banii luați pe o vacă țărănească de abia puteai cumpăra o merță de păpușoi, adică 200 kg. O delegație, compusă, la Cucorăni, din primarul Gh. Măzăreanu, Niță Adochiței
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
urmare, forțat i s-au atribuit de către poet cunoștințe despre piramidele învechite și cîmpiile asire. Fata, văzîndu-l atît de cufundat în cărți, se temea că el va uita-o. Ca să uite de cărți, ea îl chema în codru, să se urce amîndoi pe Stînca stearpă, să coboare apoi, în dezmierdări, pe Pîrîul Murelor, iar la răsăritul lunii, să coboare pe cărare, spre sat; în pragul casei să se despartă, cu o sărutare. Dar toate acestea se întîmplaseră cu nouă ani înainte
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
am văzut-o, mai întîi, în Ondina; am relevat-o apoi în Povestea magului călător în stele, unde acel călugăr poet alter ego al lui Eminescu se pedepsea bînd apă din mare, ca să moară mai curînd și să se poată urca lîngă sufletul iubitei sale, cu înfățișare aidoma Casandrei, care, în chip de înger, îl vizita noaptea, iar magul călător prin stele i-a răspuns călugărului că acel înger "e sufletul unei moarte Pe care însă eu însumi pot ca să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
mai rămăseseră patru pivnițe mari, de cărămidă. La toate le-a arătat suprafața, vecinii și valoarea estimativă. Apoi a fost trecută pe listă moșia Ipotești Eminovici și, în sfîrșit, moșia Ipotești Moritz. Fiindcă valoarea esti mativă a acestor bunuri se urcase, pe puțin, la suma de 225.000 franci, la 14 august 1889, Tribunalul a fixat taxa de înregistrare la suma de 7.665 lei. În aceeași zi, s-a publicat lista acestor bunuri, în "Gazeta de Iași", cu termen de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
misiuni și grele încercări militare. Descrierile firii lui Hadrian sunt memorabile, mai ales ale surorii sale blajine Paulina, soacra sa, împărăteasa Plotina care i-a devenit aliat și amantă, și soției sale Sabrina cu care s-a căsătorit după ce a urcat pe tron, la vârsta de 41 de ani în 117. Apoi urmează ani lungi de călătorii prin întregul imperiu și viziunea lui asupra Hărții pământului. Nimic din reconstrucția lui Yourcenar nu rivalizează cu evocarea Geniului pământului pacificat sub înfățișarea unui
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Vest și de Sud-Est, conducerea de vârf se bazează în principal pe autoritatea dată de relațiile sociale tradiționale, iar acest număr este în scădere lentă. Conducerea legalist-birocratică Spunem că liderii sunt de tip legalist-birocratic când sunt politicieni profesioniști care au urcat treptat în cadrul ierarhiei partidului, pe baza talentului lor. Acest tip este răspândit în lumea contemporană în democrațiile liberale occidentale, a fost caracteristic partidelor comuniste și există în prezent într-o anumită măsură și în lumea a treia. În majoritatea țărilor
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
și piatra, litera și osul, îngerul și pasărea, teroarea și jubilația zborului, retragerea orgolioasă în sine, conceptualizarea excesivă etc. etc. Suita următoare de versuri, bunăoară, este mult prea apăsat stănesciană pentru a înșela vigilența unui potențial vânător de insule intertextuale: "Urc și cobor ritmic/ mai repede decât în afara/ mea/ mai încet decât înăuntrul meu/.../ Mă grăbesc către straturile ce mă înconjoară/ aura multicoloră îmbrățișându-mă/ izbindu-mă/ mișcare adâncă/ scufundată/ ca o piatră în apa rece și grea a străfundurilor/ Sângele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
călare pe umbra mea călătoare" gnoză; "pașii mei mă urmăresc ca niște beduini care caută oaza" despre iluzie și discrepanță), pentru a ajunge, în portretul unei nopți, "în biblioteca ăluia nebunul de atâta carte/ volumul vechi/ 1001 de nopți/ se urcă cu șeherezade cu tot/ peste legendele olimpului/ țes o mie de alte legende care se nasc spre ziuă și mor în zori" etc. Impactul întâlnirilor frecvente cu poezia orientală pare prin urmare a fi marcat, decisiv, opțiunea lui Marius Chelaru
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sinonim cu a înțelege: "cheia înțelesurilor e legată de gleznele lui Dumnezeu/ undeva unde nimeni nu privește maleficul în ochi/ printre îngerii cam șleampeți/ Adam o cată pe Eva'ntre orele neivite din palma Lui/ cerul are culoare de amintiri urcate în dintâia clipă/ Edenul e încărcat cu Frunze care cad întruna/ acoperind toți șerpii/ o talpă de femeie uitată printre fructele fără înțeles pentru nimeni/ așteaptă bărbatul care să o privească (...)/ la un colț/ verbul a nu fi rânjește din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
robust,/ că poate ține o navă de piatră pe umeri..."/ zice și-și face loc în mine, undeva sub stern,/ între plămâni, între sâni.../ "poți tu să-mi faci/ fața reală? zi!" îl somez, dar el nu răspunde/ și își urcă schelele și mă zidește/ în mine. pe lumină și vânt". În confruntarea cu seducătorul demon al poeziei, Mariana Codruț își certifică în definitiv forța, ca și identitatea lirică, una deloc precară, în ciuda unei temeri altfel naturale... Referințe critice (selectiv): Valeriu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în sine se transformă totuși într-un fel de soliloc al acuzatorului, pe deplin convins de vocația sa de martir al literelor, al hieroglifelor (o idee mai veche a poetului), greu accesibile neinițiaților: "am rămas în casa mea neagră/ să urc mereu o Golgotă plină de cruci/ și foi de papirus/ să cântăresc armoniile lumii/ (istoria nu-i decât amintirea dezastrelor)/ să privesc găurile negre ale lungilor scrieri" (Tutun olandez și veghe-ngroșată la barierele spaimei). Sau: "Trebuie să-mi învăț moartea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
istoria nu-i decât amintirea dezastrelor)/ să privesc găurile negre ale lungilor scrieri" (Tutun olandez și veghe-ngroșată la barierele spaimei). Sau: "Trebuie să-mi învăț moartea câte ceva despre mine/ în nopțile tulburi când scriu/ cu aceeași încrâncenare cu care aș urca muntele/ fericit ca mirii aceia care făceau dragoste în cimitir/ pe iarbă verde ca să umilească moartea (Alt poem care și-ar fi dorit un final optimist). Martirajul scriptural idee modernă, instrumentată însă postmodern constituie, de altfel, Blazonul de arhonte și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
recognoscibile ("plante de carne care se hrănesc cu sânge", arlechini "cu fața ridată de somn" și "oameni cu gura de pluș", îngeri orbi, înveliți în ziare, pruncul sfânt cu o carte în mână, "femeia cu sâni ca iarba/ pe care urcă în apus turme de melci bărboși") execută aceeași gestică stereotipă, menită a îngroșa, caricatural, certitudinea captivității și a neantificării: Noi suntem prizonierii neantului, prizonierii neantului/ și strigăm din neant în neant, în neant: de aici nu vom putea evada niciodată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]