34,049 matches
-
I. I. Russu (1967). În acest caz, după ce Ptolemeu înregistrase numele originar, geto-dac, acesta este tradus mai târziu, începînd din secolul al VI-lea, în forme ce fac trecerea la Jiul de astăzi, la vechiul slav zivŭ, cu sensul de "viu", "vioi"47. După o a doua soluție, ce apare mai plauzibilă, numele originar geto-dac al râului ar fi avut încă dinainte de Ptolemeu o formă apropiată de sanscritul jĭvas, cu același sens de "viu", "vioi"48. În acest caz, la Ptolemeu
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
la vechiul slav zivŭ, cu sensul de "viu", "vioi"47. După o a doua soluție, ce apare mai plauzibilă, numele originar geto-dac al râului ar fi avut încă dinainte de Ptolemeu o formă apropiată de sanscritul jĭvas, cu același sens de "viu", "vioi"48. În acest caz, la Ptolemeu apare o traducere în latină care accentuează caracterul de râu sălbatic al Jiului (verbul latin rabo înseamnă "a fi furios", "a turba"); deci, rhabosus flumen - râu furios, râu turbat. Se știe că în
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
complexă, menită a umple spații goale într-un domeniu puțin frecventat. Curs de istoria literaturii grecești. Epoca preclasică (sec. IX-VI î.e.n.) (1962), ce tratează poezia epică a lui Homer și cea didactică a lui Hesiod, precum și lirica din secolele VII-VI, precedă Istoria literaturii eline (1972), scrisă în colaborare cu Maria Marinescu-Himu, lucrare panoramică și didactică de referință prin documentația vizând literatura greacă antică în toate perioadele sale de manifestare (arhaică, clasică, elenistică, romană) până la edictul lui Iustinian din 529
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
si alcool 95%, în proportie de 1:1 este un lichid inflamabil dar care arde cu o flacără necombustibilă. Se impregnează un șervețel cu acest lichid, se stoarce și i se dă foc. Se va observa o ardere cu flacără vie, dar șervețelul va rămâne intact. 2.CAPCANA CHIMICĂ Pe obiecte care pot fi atinse de o persoană se presară o substanță numită albastru de brom fenol sau verde de brom fenol, substanțe care în stare uscată sunt aproape incolore. Dacă
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
În peșteri tineri și au Îndeplinit acolo rituri de inițiere sau de magie, În grupuri foarte mici. Din păcate, magia, instrument folosit pentru obținerea unui efect, este dificil de dovedit arheologic. Ritul consta adesea În respectarea formelor naturii: natura este vie și conține deja imaginea (animalul, gestul semnificativ), iar omul nu trebuie decât să-l „scoată” - din os, din piatră, din stâncile rotunjite. Unii susțin că Însuși grafismul a apărut În acest fel În toată lumea. Conform acestei concepții, imaginea animalului nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cei care ard și inhalează intenționat substanțe (Sherratt, apud Garwood et al., 1991; Fedele, 1991; Lewis-Williams și Dawson, 1993). Alte rituri socioreligioase paneuropene sunt adunarea și jertfirea obiectelor de lux (topoare mari de jad În Britania etc.) și trepanarea pe viu a craniului, acțiune uneori mortală. Mai puțin se știe despre Africa neolitică, deși, În unele zone, abundă picturile și gravurile În piatră. Sau, mai exact, sunt deocamdată greu de transferat În zona religioasă informațiile care țin În mod evident de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
țării, În momentul În care regele preia puterea. O altă curte este consacrată structurilor necesare pentru celebrarea jubileului (sărbătoarea sed care reînnoiește capacitatea regelui de a-și exercita funcția). Desfășurarea ritualului, sărbătoarea sed sunt lucruri care Îl interesează pe regele viu și se sprijină În realitate pe structuri arhitectonice ușoare, alcătuite din materiale perisabile: aici sunt transferate În dimensiune veșnică, pentru că acesta este, de acum În acolo, timpul În care se va plasa regele mort, după solarizarea sa. În spatele acestor monumente
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Zei - regele a Îndepărtat cuvântul care Îi stătea Împotrivă - regele l-a distrus pentru a merge În cer. (302) Sau cu o referire clară la responsabilitatea suveranului pentru toată creația, nu doar pentru natura umană sau divină: Nu există acuzator viu al regelui - nu există nici un acuzator mort al regelui, nu există nici un acuzator gâscă Împotriva regelui - nu există nici un acuzator vițel Împotriva regelui. (270) În acest caz, judecata implicită trebuie să garanteze că regele mort a fost cu adevărat ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
profanare, rezultatele au avut o importanță majoră. În formulele care se referă la defuncți, acestora li se dă titlul de „Osirisxe "Osiris"”, care, În Textele Piramidelor, se pune În fața numelui regelui. „Regele Osiris...” este tatăl mitologic mort al regelui mitologic viu identificat cu Horusxe "Horus": faptul că regele este Osiris - regele morților - decurge din faptul că succesorul său l-a Înlocuit pe tron. Acest delicat joc mitologic nu mai subzistă Într-o lume burgheză, iar dacă un burghez devine „Osiris”, acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se află un monolog al lui Atumxe "Atum" În calitate de creator și cap al Eneadei, care se identifică Într-un fel cu defunctul. Ceea ce-l face, În mod special, interesant este comentariul teologic cu care este prevăzut, care ne arată pe viu cum Își citesc preoții egipteni textele. Iată un exemplu: „Mie Îmi aparține ziua de ieri, eu cunosc ziua de mâine”; acesta este textul. Ceea ce urmează este un comentariu sub formă de glosă: Așadar, cine este acesta? În ceea ce privește „ziua de ieri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
urma Învățătura suveranului. Spre deosebire de regii care „Întăresc legile” și susțin un corpus normativ care Îi transcende, Akhenaton Își asumă funcția arhaică de suveran nomos empsychos, responsabil și garant al Întregii societăți. Nu degeaba i se spune că este un „Aton viu”, folosindu-se terminologia tehnică pentru desemnarea animalelor sacre În care se Întrupează o divinitate (de exemplu, o „Renenutetxe "Renenutet" vie” este cobra În care locuiește În templul său zeița recoltelor). 18. EPOCA RAMSIDĂ: O RELIGIOZITATE MAI UMANĂTC "18. EPOCA RAMSIDĂ
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
arhaică de suveran nomos empsychos, responsabil și garant al Întregii societăți. Nu degeaba i se spune că este un „Aton viu”, folosindu-se terminologia tehnică pentru desemnarea animalelor sacre În care se Întrupează o divinitate (de exemplu, o „Renenutetxe "Renenutet" vie” este cobra În care locuiește În templul său zeița recoltelor). 18. EPOCA RAMSIDĂ: O RELIGIOZITATE MAI UMANĂTC "18. EPOCA RAMSIDĂ \: O RELIGIOZITATE MAI UMANĂ" Religia din Tell el Amarna apare ca element de identificare a unei crize destul de ample care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
La rândul său, Egiptul nordic este - cel puțin la Începutul acestei perioade - sub o stăpânire unitară, dar condiționată de puterea căpeteniilor militare ale fortificațiilor importante, care, de la o vreme, sunt mercenari libieni, ajunși astfel egipteni, dar care și-au păstrat vie originea etnică a numelor și unele caracteristici ale obiceiurilor lor. Concret, aceștia se constituie Într-o aristocrație militară care Își Împarte puterea, controlând-o prin alianțe matrimoniale și strategii inteligente. Faptul că aceștia erau străini nu reiese din cultura perioadei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Mendes, astfel 2: ... vine Maiestatea Sa pentru a vizita Berbecul Sacru, stăpân În Mendes, pentru a cere viață de la stăpânul vieții, pentru a obține regalitatea de la stăpânul acesteia, făcând ceea ce doresc berbecii principi. Maiestatea Sa l-a vizitat pe Berbecul Viu, fiind aceasta prima oară când a vizitat animalele șsacreț de când urcase pe tronul tatălui său... Maiestatea Sa a luat funia de la prora bărcii zeului... cum făcuseră și regii dinaintea sa care au săvârșit, fiecare, ceremonia vizitei după cum era scris... Un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
casa lui Anubis În Egiptul de Sus și (În Egiptul de Jos) la Busiri... În mormântul lui Anubis (trad. Vandier). Este evident că aceste discursuri au un sens, chiar dacă nouă ne scapă. Și este totodată clar că o experiență religioasă vie nu se poate baza pe ele. Cu siguranță altul este tonul unei religii care pune stăpânire pe conștiință fără aprobarea teologilor. Ptolemeii au Înțeles acest lucru și același Ptolemeu, pe care l-am văzut preaslăvindu-l pe berbecul din Mendes
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Pădurii de Cedri (Liban), Învins și ucis de Ghilgameșxe "Ghilgameș" și Enkiduxe "Enkidu", potrivit relatării (tabb. IV-V) a poemului Ghilgameș. „Monstruozitatea” lui ¾uwawa/¾umbaba reiese din textul poemului și se pare că a avut parte de o expresie iconografică vie pe teracotele babiloniene antice, care Îl reprezintă Într-un mod cu adevărat Îngrozitor. În dubla categorie de monștri mai pot fi incluse și alte ființe diverse din literatura și arta mesopotamiană, printre care Cei Șaptexe "Cei Șapte" Înțelepți apkall (cf.
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Nintuxe "Nintu" cu lut: zeul șilumț și omul șawșlumț să fie amestecați Împreună În lut. În zilele care vor urma vom putea auzi șbătaiaț tamburului! Prin mijlocirea cărnii zeului, să fie șîn omț un eddimu: acesta să-i facă omului viu șbalÚuț cunoscut semnul șittuț: pentru a nu-l uita, să existe eddimu! Crearea efectivă a omului este povestită fără adăugări semnificative pe tab. I, 218 sqq., unde este dat și numele zeului ucis pentru a da viață omului: WE-ila sau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Nerikxe "Nerik" (Haas, 1970), căzută În mâinile populației kaskee În epoca antică (probabil epoca lui ¾antili al-II-lea): În ciuda pierderii acestei cetăți, suveranii de la Hattușaș au continuat să trimită ofrande la sanctuarul zeului furtunii, arătându-și astfel dorința de a păstra vie această tradiție religioasă. Unele cetăți, care și-au câștigat un prestigiu aparte ca locuri de cult, erau considerate adevărate cetăți sacre, deși nu le cunoaștem cu exactitate orânduirea (Archi, 1975). Este vorba despre vechile cetăți hatice, amintite mai sus, Arinnaxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
regele Îi mulțumește În mod special lui Baalxe "Baal" Shaminxe "Baal Shamin" pentru ajutorul primit de la acesta și menționează alte câteva divinități astrale. Din Neirab (În apropiere de Alep) provin două inscripții funerare ale unor preoți cu nume akkadiene (secolele VII-VI Î.Hr.), slujitori ai zeului lunar Saharxe "Sahar", cu menționarea altor divinități astrale mesopotamiene, indiciu important al răspândirii spre vest a cultului lunar de la Harran, din Mesopotamia de Sus. Și la Damasc Îl găsim pe Hadad ca divinitatea poliadă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Hermesxe "Hermes" (tot din secolul al VI-lea Î.Hr.) - și din complexul cultual arhaic de la Sant’Omobono (Roma, Forum Boarium) - Herakles și Minervaxe "Minerva" - și o mare cantitate de material eterogen din mormintele Barberini, Bernardini și Galeassi (Preneste, secolele VII-VI Î.Hr.). Picturile și teracotele din templul lui Ceresxe "Ceres" de pe Aventin (cunoscut În 493 Î.Hr.) sunt opera lui Damophilos și Gorgasos, greci din Italia meridională (Pliniu, Naturalis historia, 35, 154). Aceste opere de artă pot fi considerate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și a viitorului său; Înainte de el, Odiseuxe "Odiseu" evocase aici morții 3. Faptul că Vergilius, așa cum i se reproșează de obicei, a „născocit” aici mituri sau le-a „construit de la un capăt la altul” arată numai cât de stabilă și vie a fost tradiția povestirilor mitice italo-romane. Cultele „Atenei Ilias” (Athenaxe "Athena" Ilias), recognoscibile după o imagine de cult deosebit de veche (xòanon) sunt atestate la Siris, Lavinium, Lucera, Massalia, Heraklesa și poate și la Roma (Strabon, 6, 1, 14; 13, 1
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
72) și a funcționarilor cultului (capitolele 66, 67, 68; cf. capitolul 128), iar apoi jocurile (capitolele 70, 71) și normele privind Înmormântarea (capitolele 73, 74). Aceste reguli formează un fel de lege-cadru de tip sacral și furnizează imaginea cea mai vie a sistemului sacral al noii cetăți. O colonie este considerată o filială, o „imagine” a cetății-mamă, Întrucât e „Întemeiată ca Roma” (Varo, De lingua latina, 5, 143; Gellius, 16, 13, 9). În acest sens lex Ursonensis nu este numai reprezentativă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cărei planuri era constrâns În mod dureros să se supună. Această prerogativă a lui Isisxe "Isis", care se exprimă și În apelativul frecvent de Tyhe sau Fortunaxe "Fortuna", cu care o invocă numeroși credincioși și care Își află o ilustrare vie În Întâmplările lui Luciusxe "Lucius", povestite În Metamorfozele lui Apuleius, În timp ce, pe de o parte, dă Întreaga măsură a dimensiunii tipic elenistice a fizionomiei zeiței, de cealaltă parte, motivează simpatia excepțională de care s-a bucurat cultul ei În această
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
4. Cultul suveranilor elenistici și cultul imperial \: de la oameni la zei" Tensiunea Între vechi și nou, persistența unor structuri tradiționale și crearea unor formule religioase originale, specifice panoramei scenariului agitat al elenismului, nu freamătă În nici un alt mediu atât de viu ca În acel fenomen complex - nelămurit Încă pe deplin În originile și În motivațiile sale - reprezentat de cultul prin care erau venerați suveranii, nu numai cei morți, ci și cei aflați Încă În viață, atât În interiorul diferitelor dinastii elenistice, cât
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu este anormal faptul ca oamenii investiți cu gradul maxim de putere analoagă să fie considerați părtași la aceeași forță divină. Cu toate acestea, spiritualitatea elenistică inovează În profunzime și În acest domeniu atunci când, aducându-i onoruri cultuale unui om viu, recunoaște În el o prezență activă și, făcând astfel, anulează bariera Între cele două nivele, considerată deja de netrecut, care la oracolul din Delfi făcea să răsune supremul mesaj de moderație cu un gnoti sautèn („Cunoaște-te pe tine Însuți
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]