35,463 matches
-
sunt folosite și de diverse companii. Clopotul orașului Philadelphia fusese utilizat pentru a anunța publicului proclamații sau pericole încă de la înființarea orașului în 1682. Primul clopot era pus într-un copac din spatele Casei Statului Pennsylvania (astăzi denumită "Independence Hall" — Sala Independenței) și se spune că a fost adus în oraș de fondatorul acestuia, William Penn. În 1751, cum clădirii i se construia o clopotniță, autoritățile locale au dorit un clopot de mai bună calitate, care să fie auzit la distanțe mai
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
iar în 1772, un grup de cetățeni s-au plâns Adunării că clopotul este tras prea des. În ciuda legendelor care s-au țesut în jurul Clopotului Libertății, el nu a fost tras în ziua de 4 iulie 1776, întrucât Declarația de Independență nu a fost făcută publică în acea zi. Când a fost citită în public la 8 iulie 1776, s-au tras clopotele și, deși nu există vreo relatare a tragerii acestui anume clopot, majoritatea istoricilor sunt de acord că Clopotul
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
destul de puternică pentru ca clopotul să fie tras în acea zi. Dacă avea cum să fie tras, putem presupune că a fost. Indiferent dacă a fost sau nu tras, el a ajuns să simbolizeze toate clopotele din Statele Unite care au proclamat independența.” Dacă a fost tras, cel mai probabil a fost tras de Andrew McNair, care era portarul Adunării și al Congresului și avea această însărcinare. Întrucât McNair absentase în două zile nespecificate între aprilie și noiembrie, ar fi putut fi tras
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
Întrucât McNair absentase în două zile nespecificate între aprilie și noiembrie, ar fi putut fi tras de William Hurry, care i-a urmat în funcția de portar al Congresului. Clopotul a fost tras și la aniversarea unui an de la declararea independenței, la 4 iulie 1777. După înfrângerea lui Washington în bătălia de la Brandywine la 11 septembrie 1777, capitala revoluționară Philadelphia rămăsese expusă atacurilor britanice, iar orașul s-a pregătit pentru acestea. Clopotele se puteau topi pentru fabricarea de muniție și localnicii
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
a fost demolată și reconstruită), clopotul a fost depozitat, fiind montat din nou abia în 1785. Pus la un etaj superior al Casei Statului, clopotul a fost tras de ziua lui Washington și de 4 Iulie în primii ani de independență, precum și în ziua alegerilor pentru a aminti alegătorilor să se prezinte la vot. A fost tras și pentru a chema studenții la cursurile Universității Pennsylvania. Până în 1799, când capitala statului s-a mutat la Lancaster, a fost tras și pentru
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
zi), scriind că clopotul era crăpat de mult, dar că fusese „reparat” prin șlefuirea marginilor crăpăturii. Ziarul a relatat că pe la prânz, s-a observat că de la bătutul din ziua respectivă, crăpătura s-a mărit, și că „vechiul clopot al Independenței...stă acum în marea clopotniță a orașului, crăpat ireparabil și veșnic stricat”. În 1876, a apărut cea mai frecventă poveste despre crăparea clopotului. Colonelul Frank Etting, curator voluntar al Sălii Independenței, a spus că ea a apărut în 1835 când
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
crăpătura s-a mărit, și că „vechiul clopot al Independenței...stă acum în marea clopotniță a orașului, crăpat ireparabil și veșnic stricat”. În 1876, a apărut cea mai frecventă poveste despre crăparea clopotului. Colonelul Frank Etting, curator voluntar al Sălii Independenței, a spus că ea a apărut în 1835 când a anunțat moartea Judecătorului Suprem John Marshall. Există puține dovezi care să susțină această teză, dar, cu toate acestea, ea este acceptată pe scară largă. Printre alte păreri despre originea crăpăturii
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
Boston care conține o poezie intitulată „The Liberty Bell” în care scria că, la acea vreme, în ciuda cuvintelor inscripționate pe el, clopotul nu vestea libertatea "tuturor" locuitorilor țării. Mare parte din imaginea modernă a Clopotului Libertății ca simbol al declarării independenței Statelor Unite a fost construită de scriitorul George Lippard. La 2 ianuarie 1847, povestirea sa intitulată „4 Iulie 1776” a apărut în revista "Saturday Review". Povestirea era despre un clopotar bătrân care aștepta îmbufnat lângă clopot la 4 iulie 1776, cu
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
2 ianuarie 1847, povestirea sa intitulată „4 Iulie 1776” a apărut în revista "Saturday Review". Povestirea era despre un clopotar bătrân care aștepta îmbufnat lângă clopot la 4 iulie 1776, cu teama că Congresul nu va avea curajul să proclame independența. În cel mai dramatic moment, apare un băiat care îi transmite bătrânului instrucțiuni să tragă clopotul. Povestea a fost retipărită de mai multe ori și a dus la legarea, în conștiința publică, a Clopotului Libertății cu Declarația de Independență. Părți
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
proclame independența. În cel mai dramatic moment, apare un băiat care îi transmite bătrânului instrucțiuni să tragă clopotul. Povestea a fost retipărită de mai multe ori și a dus la legarea, în conștiința publică, a Clopotului Libertății cu Declarația de Independență. Părți din povestire au fost retipărite în lucrarea din 1850 initulată "The Pictorial Field Guide to the Revolution", a istoricului Benson J. Lossing și au fost prezentate ca fapte istorice, iar povestea a fost repetată în școlii copiilor. În 1848
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
fapte istorice, iar povestea a fost repetată în școlii copiilor. În 1848, odată cu creșterea interesului pentru clopot, primăria a hotărât să-l mute în Sala Adunării (denumită și "Camera Declarației") de la primul etaj, unde fuseseră dezbătute și semnate Declarația de Independență și Constituția Statelor Unite. Primăria a construit clopotului un piedestal ornamental. Clopotul Libertății a fost expus pe piedestal timp de un sfert de secol, cu un vultur deasupra (sculptat la început, după aceea împăiat). În 1853, președintele Franklin Pierce a vizitat
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
un sfert de secol, cu un vultur deasupra (sculptat la început, după aceea împăiat). În 1853, președintele Franklin Pierce a vizitat Philadelphia și clopotul și a vorbit despre el ca simbolizând Revoluția Americană și libertatea americană. La acea vreme, Sala Independenței era folosită și ca tribunal, iar ziarele afroamericane au arătat incompatibilitatea între găzduirea unui simbol al libertății în aceeași clădire în care judecătorii țineau audieri în virtutea Legii Sclavilor Fugari. În februarie 1861, președintele ales, Abraham Lincoln, a venit în Sala
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
schimb, s-a turnat o replică în greutate de (câte 1.000 de livre pentru fiecare stat fondator). Metalul folosit pentru clopotul denumit „al Centenarului” conținea părți din două tunuri topite, câte unul folosit de fiecare tabără în Războiul de Independență, și unul utilizat de fiecare dintre cele două tabere în Războiul Civil. Acel clopot a bătut în incinta expoziției la 4 iulie 1876, și a fost apoi returnat pentru a îmbunătăți sonoritatea, iar astăzi este atașat ceasului din clopotnița Sălii
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
și unul utilizat de fiecare dintre cele două tabere în Războiul Civil. Acel clopot a bătut în incinta expoziției la 4 iulie 1876, și a fost apoi returnat pentru a îmbunătăți sonoritatea, iar astăzi este atașat ceasului din clopotnița Sălii Independenței. Deși Clopotul Libertății nu a fost dus la Expoziție, numeroși vizitatori ai acesteia au venit să-l vadă, iar imaginea sa era omniprezentă în incinta expoziției—s-au vândut numeroase suveniruri cu imaginea sau forma lui, iar pavilioanele fiecărui stat
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
călătorii la diverse manifestări și expoziții. De fiecare dată, drumul a fost parcurs pe calea ferată, cu multe opriri pe drum, pentru a putea fi văzut de localnici. Până la 1885, clopotul a devenit un simbol american al libertății și al independenței, și devvenea din ce în ce mai celebru pe măsură ce legenda lui Lippard era retipărită în diverse cărți și manuale de istorie. La începutul lui 1885, primăria a acceptat să-l trimită la New Orleans pentru expoziția World Cotton Centennial. La fiecare stație, clopotul era
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
dedicat al clopotului a extras bucăți din el ca suveniruri. Primăria a pus clopotul într-o cutie de stejar cu geam de sticlă în Sala Adunării. În 1898, a fost scos din cutie și suspendat în sala turn a Sălii Independenței, încăpere în care a rămas până la sfârșitul lui 1975. A fost postată gardă pentru a descuraja vânătorii de suveniruri care ar încerca să ia bucăți din el. Până în 1909, clopotul făcuse șase drumuri, iar crăpătura nu doar că s-a
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
milioane de școlari, pentru Expoziția Century of Progress din 1933, iar orașul New York a prezentat o petiție pentru o vizită a clopotului pentru târgul mondial din 1939. Ambele cereri au fost respinse. În 1924, una dintre ușile exterioare ale Sălii Independenței a fost înlocuită cu geam, permițând observarea clopotului chiar și atunci când clădirea este închisă. Când Congresul a efectuat prima recrutare obligatorie în armată pe timp de pace în 1940, primii philadelphieni care au depus jurământul au făcut-o în fața Clopotului
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
apoi au luat în calcul construirea unui buncăr subteran de oțel deasupra căruia să fie expus și în care să poată fi coborât la nevoie. Proiectul a fost abandonat după ce analiștii au avertizat că săpăturile ar putea slăbi fundația Sălii Independenței. Clopotul a mai fost bătut ușor în Ziua Z, precum și în zilele capitulărilor Germaniei și respectiv Japoniei. După al Doilea Război Mondial, în urma unor considerabile discuții în contradictoriu, primăria Philadelphia a acceptat să cedeze custodia clopotului și Sălii Independenței guvernului
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
Sălii Independenței. Clopotul a mai fost bătut ușor în Ziua Z, precum și în zilele capitulărilor Germaniei și respectiv Japoniei. După al Doilea Război Mondial, în urma unor considerabile discuții în contradictoriu, primăria Philadelphia a acceptat să cedeze custodia clopotului și Sălii Independenței guvernului federal, păstrând însă dreptul de proprietate. Primăria avea să cedeze și alte clădiri din perioada colonială. Congresul a aprobat transferul în 1948 și trei ani mai târziu s-a înființat Independence National Historical Park ("Parcul Istoric Național al Independenței
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
Independenței guvernului federal, păstrând însă dreptul de proprietate. Primăria avea să cedeze și alte clădiri din perioada colonială. Congresul a aprobat transferul în 1948 și trei ani mai târziu s-a înființat Independence National Historical Park ("Parcul Istoric Național al Independenței"), pe aceste proprietăți, sub administrația National Park Service (NPS). Park Service a devenit responsabil de întreținerea și expunerea clopotului. NPS avea să administreze și cele trei străzi aflate la nord de Sala Independenței, clădirile aflate în această zone fiind demolate
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
National Historical Park ("Parcul Istoric Național al Independenței"), pe aceste proprietăți, sub administrația National Park Service (NPS). Park Service a devenit responsabil de întreținerea și expunerea clopotului. NPS avea să administreze și cele trei străzi aflate la nord de Sala Independenței, clădirile aflate în această zone fiind demolate de stat, iar zona transformată într-un parc denumit Independence Mall. În perioada postbelică, clopotul a devenit un simbol al libertății în timpul Războiului Rece. El a fost ales ca simbol al unei emisiuni
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
a fost locul mai multor proteste, atât ale mișcării pentru drepturi civile, cât și ale unor grupări care susțineau sau se opuneau Războiului din Vietnam. Aproape de cât și-a început administrarea, Park Service a dorit să mute clopotul de la Sala Independenței într-o structură în care ar fi mai ușor să fie îngrijit și prezentat vizitatorilor. Prima astfel de propunere a fost retrasă în 1958, după proteste publice considerabile. Park Service a încercat din nou, ca parte a pregătirilor pentru bicentenarul
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
să fie îngrijit și prezentat vizitatorilor. Prima astfel de propunere a fost retrasă în 1958, după proteste publice considerabile. Park Service a încercat din nou, ca parte a pregătirilor pentru bicentenarul Statelor Unite. Comisia de Consiliere a Parcului Istoric Național al Independenței a propus în 1969 mutarea clopotului din Sala Independenței, întrucât clădirea nu putea găzdui milioanele de vizitatori ce urmau să sosească la Philadelphia pentru Bicentenar. În 1972, Park Service a anunțat planul de a construi un turn mare de sticlă
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
propunere a fost retrasă în 1958, după proteste publice considerabile. Park Service a încercat din nou, ca parte a pregătirilor pentru bicentenarul Statelor Unite. Comisia de Consiliere a Parcului Istoric Național al Independenței a propus în 1969 mutarea clopotului din Sala Independenței, întrucât clădirea nu putea găzdui milioanele de vizitatori ce urmau să sosească la Philadelphia pentru Bicentenar. În 1972, Park Service a anunțat planul de a construi un turn mare de sticlă dedicat clopotului la noul centru pentru vizitatori la intersecția
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
Philadelphia pentru Bicentenar. În 1972, Park Service a anunțat planul de a construi un turn mare de sticlă dedicat clopotului la noul centru pentru vizitatori la intersecția dintre South Third Street și Chestnut Street, la două străzi est de Sala Independenței, o investiție de 5 milioane de dolari, dar cetățenii au protestat din nou. În 1973, Park Service a propus construirea unui pavilion de sticlă mai mic la capătul nordic al Independence Mall, între străzile Arch și Race. Primarul Philadelphiei Frank
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]