34,028 matches
-
lui Zorobabel al Ierusalimului!" Iorga comenta: Dacă le vom hăitui sufletele, acest lucru va constitui mai mult decît un act sălbatic: va fi ceva sub demnitatea noastră națională". Continua apoi cu o oarecare amărăciune: "De ce nu manifestă evreii români din Regat, care au trăit poate printre noi mai mult decît au trăit evreii printre ungurii din Transilvania, același fel de devotament față de România ca și cel al evreilor din Transilvania față de Ungaria?"86 Dar România făcea acum parte din "Sistemul de la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
țările occidentale. Nu putem decît să ne gîndim că, dacă cerințele moralității și cele ale omeniei aveau să meargă mînă-n mînă cu cele ale eficienței politice, atunci totul urma să meargă dintr-o dată în direcția în care trebuia. Evreii din Regat au reacționat entuziast. Mai puțin entuziast au reacționat la ideea asimilării evreii din Transilvania, Bucovina și Basarabia. Iorga a sesizat diferența. A protestat atunci cînd organizația centrală a evreilor din România, "Uniunea Evreiască a Țării" a vrut să-și schimbe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
evreii din Transilvania, Bucovina și Basarabia. Iorga a sesizat diferența. A protestat atunci cînd organizația centrală a evreilor din România, "Uniunea Evreiască a Țării" a vrut să-și schimbe numele în "Uniunea Evreilor Români". După opinia lui, cultura evreilor vechiului regat român diferea de cea a nou veniților. Evreii din vechiul regat erau români, în timp ce aceia de la Arad "visau încă să revină sub steagul Ungariei". Iar evreul de la Cernăuți vărsa încă lacrimi pentru prăbușirea Austriei. Cultura evreului de la Chișinău era rusească
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
protestat atunci cînd organizația centrală a evreilor din România, "Uniunea Evreiască a Țării" a vrut să-și schimbe numele în "Uniunea Evreilor Români". După opinia lui, cultura evreilor vechiului regat român diferea de cea a nou veniților. Evreii din vechiul regat erau români, în timp ce aceia de la Arad "visau încă să revină sub steagul Ungariei". Iar evreul de la Cernăuți vărsa încă lacrimi pentru prăbușirea Austriei. Cultura evreului de la Chișinău era rusească 88. Și mai era o problemă: practic, nici un evreu nici cei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
foarte mare. O situație total diferită se înregistrează în licee și școli profesionale. Basarabia, Numărul de studenți Credința Licee Alte școli Creștini ortodocși (români, lipoveni, ruși, alți slavi) 1,535 690 Evrei 6,302 1,341 Liceele particulare din Vechiul Regat Oraș Români Evrei București 441 781 Iași 37 108 Galați 190 199 Universitatea din Iași Facultatea Români Evrei Medicina 546 831 Farmacia 97 229 Filosofia 1,073 421 Dreptul 1,743 470 Echilibrarea procentajului studenților români și evrei este evidentă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
au întărit "frica" istorică a evreilor de gentili, iar teama aceasta veche a evreilor este greu de explicat. Ea se manifestă uneori chiar și în Occident. Creșterea lentă a încrederii și a asentimentului evreilor de a se asimila în Vechiul Regat a fost grav prejudiciată, subminînd credința în promisiunea lui Iorga. Procesul nu a putut demara. Marile comunități evreiești din Transilvania, Bucovina sau Basarabia dădeau din umeri: "Doar v-am spus! Nu trebuie să ne așteptăm la nimic din partea românilor!" Iar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sume de bani de la bancherul evreu Aristide Blank. Ajungem astfel poate la cel mai dureros episod din viața lui Iorga: "Afacerea Blank". Aristide Blank, președintele Băncii Marmorosch Blank & Co., conducea cea mai mare instituție financiară din România, care finanța Vechiul Regat al României de cîteva decenii bune, mult înainte de Primul Război Mondial. El avea relații strînse cu Partidul Liberal, cu Brătienii și cu Al. Constantinescu (viitorul președinte al Băncii Naționale) etc. Aristide Blank făcea tot posibilul ca să fie în relații bune
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
compasiune față de țara lui natală. Putem găsi în amintirile lui referiri la evrei români avînd asemenea sentimente, dar nici una la gentilii români. Care poate fi explicația acestui fapt? În naivitatea lui sămănătoristă, Iorga nu înțelegea că oamenii aceștia (din Vechiul Regat, Transilvania sau Bucovina) nu priveau înapoi spre satele lor cu dragostea lui sămănătoristă! Majoritatea acestor români trăiau într-o sărăcie chinuitoare, suportînd zilnic umilințele inerente acesteia. Un țăran din satele acelea, pășind pe cîmp în urma boului sau a catîrului său
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în alte publicații, bătîndu-și joc de educația maghiară a lui Maniu; pentru el, acesta era un grof ungur (nemes) din Bădăcin (județul Sălaj), un ardelean, un puritan și ofițer chezaro-crăiesc; făcea comentarii asupra așa-zisului dispreț al lui Maniu pentru "Regatul Bizantin". Îi amintea lui Maniu că acesta nu călătorise niciodată în lume decît ca ofițer chezaro-crăiesc și că se retrăsese la Alba Iulia așa cum Mahomed se retrăsese la Medina. Se referea sarcastic și la "nasul vulgar și roșu din cauza vinului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
care transformase catolicismul într-o armă în mîna celor asupriți. Din cauza educației calviniste primite la Zalău, Maniu s-a înscris la Universitatea de la Budapesta unde s-a dedicat excesiv studierii legii lui Werböczi. Avea să rămînă veșnic un străin, privind Regatul din unghiul de vedere al unui străin, fără să aibă capacitatea (pe care numai sămănătorismul o putea da) de a iubi și înțelege România 19. Maniu era foarte pasiv și-i răspundea rareori lui Iorga. În Cameră, profesorul Madgearu (ca
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
exagerat. Giurescu nu oferea orizontul intelectual al lui Iorga. Cunoștințele lui de istorie universală erau limitate și nu deținea nici cunoașterea profundă a istoriei vecinilor României. Capacitatea lui în domeniul istoriei comparate era redusă, Giurescu era un istoric al Vechiului Regat, iar cunoștințele lui referitor la istoria Transilvaniei erau destul de sărace. Giurescu era cu siguranță un truditor și a reușit să elaboreze o sinteză istorică valoroasă. Dar, dacă analizăm atent toate edițiile Istoriei românilor, putem găsi și unele pasaje deranjante. Descriind
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de mare printr-o astfel de barieră, venind dinspre sud? Dománovszky a argumentat că "infiltrarea" românilor a început în secolul al XIII-lea, cînd gyepú (perimetrul de apărare) începuse deja să se năruie 208. Dar în secolul al XIII-lea, Regatul Ungar era suficient de ferm stabilit ca instituție, astfel că deteriorarea unei granițe militare nu-l putea afecta într-o măsură atît de mare. Instituțiile locale puteau face față numeroșilor nou-veniți, dacă aceștia nu erau doriți. Regatul Ungar era o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
al XIII-lea, Regatul Ungar era suficient de ferm stabilit ca instituție, astfel că deteriorarea unei granițe militare nu-l putea afecta într-o măsură atît de mare. Instituțiile locale puteau face față numeroșilor nou-veniți, dacă aceștia nu erau doriți. Regatul Ungar era o mare putere medievală datorită drumurilor comerciale controlate de regii maghiari. În secolul al XIII-lea, Ungaria constituia o parte importantă a Europei medievale, aparținînd așa-numitului ordo medieval. În această Europă, nici o migrație masivă, ca să nu mai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
decongestionare" pe căi umane și legale și în liniște, în 1938. O dată cu declanșarea celui de al Doilea Război Mondial, șansele unei decongestionări "umane, legale și în liniște" au devenit tot mai îndepărtate. Fapt este că, dacă asimilarea evreilor din Vechiul Regat a fost limitată, în Transilvania, Bucovina și Basarabia (unde trăiau majoritatea evreilor din România Mare), ținuturi reprezentînd obiect de dispută pentru Ungaria și URSS, asimilarea evreilor a fost un eșec. Iorga era foarte mînios pe evreii unguri din Transilvania din cauza
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Vălenii de Munte, 1912; Însemnătatea ținuturilor de peste Prut, București, 1912; Pagini despre Basarabia de astăzi, Vălenii de Munte, 1912; O viață de om așa cum a fost, vol. II, p. 176; "Neamul românesc", 18 mai 1912 212 "De Dincolo". Cei din Regat folosesc acest termen cînd se referă la ardeleni 213 Iorga nu prea aprecia propovăduirea de către Cuza a unui antisemitism neînfrînat. Nu imaginea era ceea ce voia Iorga să le-o transmită tinerilor din Transilvania sau Bucovina nici măcar în această perioadă. Cel
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
noiembrie 1942 și devenit instantaneu bestseller. Născut În 1879 În familia unui judecător britanic din India imperială, Beveridge era animat de aspirații și ambiții comune marilor liberali reformatori din epoca edwardiană. Raportul său reprezenta o Înfierare a nedreptății sociale din Regatul Unit de dinainte de 1939, dar și un proiect politic de reformă radicală după terminarea războiului. Nici măcar Partidul Conservator nu a Îndrăznit să conteste recomandările esențiale ale raportului, devenit astfel fundamentul moral al celor mai populare și durabile elemente din programul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sfârșitul anului 1944), ci că ar putea atrage pe orbita sa o Germanie frântă și plină de resentimente, punând stăpânire pe Întregul continent. Pentru ca acest lucru să nu se Întâmple, au conchis În toamna anului 1944 șefii de stat-major ai Regatului Unit, poate că Germania trebuie divizată În două, iar partea de vest ocupată. Situație În care, după cum afirma un document confidențial al Ministerului de Finanțe britanic din martie 1945, soluția ar fi să se renunțe la ideea unei rezoluții pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a urmărit activ) acordul final. Dar ea nu era În măsură să impună acest rezultat; de fapt, nu putea să impună mai nimic de una singură. Spre sfârșitul războiului era clar că Londra nu putea rivaliza cu Moscova sau Washingtonul. Regatul Unit Își epuizase forțele În eroica Încleștare cu Germania și mult timp nu a mai putut nici măcar să mimeze alura unei mari puteri. Între ziua victoriei europene din 1945 și primăvara anului 1947, efectivele britanice au fost reduse de la 5
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
semnalând faptul că Stalin renunțase definitiv la strategia anterioară, acceptând inevitabilitatea confruntării, și nu a Înțelegerii, cu Vestul. În umbra evenimentelor de la Praga, Franța și Marea Britanie au extins Tratatul de la Dunkerque, semnând la 17 martie Pactul de la Bruxelles, prin care Regatul Unit, Franța și țările Beneluxului Își promiteau sprijin militar reciproc În cazul unui atac. Nimic nu-i mai oprea pe liderii occidentali, iar Conferința de la Londra a convenit rapid ca vestul Germaniei să beneficieze de Planul Marshall și a propus
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
situație similară”. Subordonaților săi le-a Împărtășit aceleași presimțiri negre despre Consiliul Europei În cuvinte și mai plastice: „Dacă deschidem cutia Pandorei, nu se știe ce cai troieni mai ies din ea”. Raționamentul britanic era În parte unul economic. Economia Regatului - mai ales ramura bazată pe comerț - părea mult mai sănătoasă decât cea a vecinilor de pe continent. În 1947, exporturile britanice valorau cât exporturile Franței, Italiei, Germaniei de Vest, Norvegiei, Danemarcei și țărilor Beneluxului luate la un loc. În timp ce statele occidentale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Watson, liderul sindicatului minier din Durham, declara la conferința anuală din 1950 a Partidului Laburist: „Sărăcia a fost eradicată. Foamea-i doar o amintire. Bolnavii sunt Îngrijiți. Bătrânii sunt respectați, iar copiii noștri cresc Într-o țară a tuturor posibilităților”. Regatul rămânea o societate a deferenței, sensibilă la diferențele de clasă - iar statul asistențial, după cum am văzut, era de folos mai mult clasei de mijloc. Dar legislația postbelică a redistribuit Într-adevăr veniturile: proporția din averea națională deținută de cei mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o perioadă În care dialogul public din Europa Occidentală era intens politizat și polarizat. Britanicii erau și ei la periferia vieții intelectuale europene În acești ani, dar din motive foarte diferite. Argumentele politice care divizau Europa nu erau necunoscute În Regatul Unit - confruntările interbelice despre pacifism, Marea Criză și războiul civil spaniol scindaseră profund Partidul Laburist și stânga intelectuală. Dar În perioada interbelică, nici fasciștii, nici comuniștii n-au reușit să transforme În Marea Britanie nemulțumirea socială În revoluție politică. Fasciștii nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
departe să-i mobilizeze sau să-i dezbine pe intelectuali. Cum observa George Orwell În 1947, „englezii nu sunt suficient de interesați de problemele intelectuale pentru a deveni intoleranți”. Dezbaterea culturală În Anglia (și, În mai mică măsură, În restul Regatului Unit) era centrată pe un subiect intern: apăruseră primele indicii ale unei anxietăți durabile pe tema „declinului” național. E simptomatic pentru dispoziția ambivalentă a Angliei postbelice faptul că țara tocmai câștigase un război de șase ani Împotriva dușmanului ei de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
stâlp e rupt, mesele și scaunele s-au făcut fărâme, cortul e gol, trandafirii s-au uscat În glastre...”. Deși Îngrijorați de starea continentului, comentatorii britanici (și mai ales englezi) stăteau puțin deoparte, ca și cum problemele evident similare ale Europei și Regatului Unit ar fi fost totuși diferite În punctele esențiale. Cu unele excepții notabile 4, intelectualii britanici nu au jucat un rol major În marile dispute de pe continent, ci le-au urmărit de pe margine. În linii mari, chestiunile politice din Europa
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ferm În marea tradiție a opoziției radicale din politica britanică: majoritatea suporterilor erau educați, adversari ai violenței și cu vederi de stânga; solicitările lor erau adresate În primul rând propriului guvern, nu rușilor sau americanilor (cele două mari partide din Regatul Unit erau amândouă convinse de necesitatea unui potențial nuclear britanic independent, deși era limpede, la sfârșitul anilor ’50, că o bombă britanică nu Își putea atinge ținta fără rachetele și submarinele americane). La apogeu, În 1962, CDN a raliat 150
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]