34,049 matches
-
Grigurcu, Virgil Ierunca și „Sfânta Negație”, CNT, 1992, 4; Simion, Mercuțio, 136-141; Convorbire Gheorghe Grigurcu-Monica Lovinescu-Virgil Ierunca. Posteritatea contemporană, RL, 1993, 9; Bogdan Ghiu, Monica Lovinescu et Virgil Ierunca - ou L’exile, „Euresis” (CREL), 1993, 1-2; Andreea Deciu, O gândire vie, RL, 1993, 37; Monica Spiridon, Gramatica demnității, RL, 1993, 44; Simuț, Incursiuni, 321-328; Daniel Vighi, Critica întotdeauna la zi, O, 1994, 13; Gheorghe Grigurcu, Profeția în prezent (Virgil Ierunca), VR, 1994, 3-4; Virgil Ierunca, VTRA, 1994, 4 (număr omagial); Tania
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
contribuții substanțiale: un amplu studiu despre neologismele din Transilvania și despre activitatea lui Paul Iorgovici (Az erdélyi román nyelvújítás [Înnoirea limbii române din Ardeal], 1943) și un studiu introductiv la Dictionarium valachico-latinum al lui Samuil Micu (1944). Cărturarul manifestă un viu interes și pentru legăturile româno-maghiare din epoca Luminilor: într-o lucrare amplă tratează relațiile Școlii Ardelene cu „latinismul” maghiar (XVIII. századi humanizmusunk és a románság [Umanismul maghiar din secolul al XVIII-lea și românii], 1940) și consacră mai multe studii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
fervoare, unduindu-se ca sub line adieri sau înăsprindu-se și congestionându-se în mânii viforoase, aceste cuvântări ar putea fi luate drept o emanație spontană a inspirației unui arhiereu cu improvizația fecundă. Aproape nimic rigid și trudnic în discursul viu, cu suavități curate și descărcări fulminante, al lui A.I. În tipare care îi îngrădesc, dar nu-i reprimă imaginația, el toarnă o materie abundentă, pulsatilă, trasă apoi prin țevăria fină a unui excurs teologic, cu o finalitate moralizatoare rareori disimulată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
Fayard, Paris, 2003), L'anthropologie (în colaborare cu Jean-Paul Colleyn, Presses Universitaires de France, Paris, 2004), Casablanca (Seuil, Paris, 2007), Eloge de la bicyclette (Payot, Paris, 2008), Le Metro revisite (Seuil, Paris, 2008), Journal d un SDF (Seuil, Paris, 2011), La vie en double. Ethnologie, voyage, ecriture (Payot, Paris, 2011), L'anthropologie et le monde global. La fabrique du sens (Armand Colin, Paris, 2013). În România i-a apărut o versiune restrânsă a celebrei cărți Genie du Paganisme, sub titlul Religie și
[Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
Humanitas, 1992, 2005); Despre limită (Humanitas, 1994); De la limite. Petit traité à l’usage des orgueilleux (Éd. Michalon, Paris, 1997); Itinerariile unei vieți: E.M. Cioran urmat de Apocalipsa după Cioran. Trei zile de convorbiri — 1990 (Humanitas, 1995); Itinéraires d’une vie: E.M. Cioran suivi de Les continents de l’insomnie (Éd. Michalon, Paris, 1995); Apocalypsen enligt Cioran (Dualis Förlags, Ludvika, Suedia, 1997); Declarație de iubire (Humanitas, 2001); Ușa interzisă (Humanitas, 2002); Despre minciună (Humanitas, 2006); Despre ură (Humanitas, 2007); Despre seducție
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
tare în serios, încât să vrea să ne dea hotarele pe care noi, din teamă, prostie ori lene, nu vrem sau nu suntem apți să ni le dăm? Care să excite în noi frica de destin și să întrețină, mereu vie, nevoia ca altul să hotărască pentru noi? Care să spună: „Se dă destin. Veniți să vă luați destin...“? Un altul care, speculând incapacitatea noastră de a hotărî, să ne facă să ne întrebăm înfricoșați: „Dacă nimeni nu va mai hotărî
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în care copilul a fost fără voia lui smuls din lumea cărților și viselor lui și de la adăpostul modestului său cămin. Depravarea claselor de jos, chiar și a colegilor săi de școală (atît români cît și evrei), constituia o amintire vie pentru el21, ca și demagogia antisemită a lui Polihroniade, care a găsit un tern fertil la Botoșani. Era în zilele Conferinței de la Berlin (1878). Intervenția străină în favoarea evreilor români a fost primită mai puțin decît favorabil în Moldova 22. Ce
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în cimitire și cel al cadavrelor vii8. Mulți români considerau anexarea Basarabiei de către Rusia drept primul pas spre dezmembrarea și înghițirea restului Moldovei, ba chiar și mai mult decît atît. Iorga se gîndea adesea la România ca la un organism viu ale cărui "granițe însîngerate" erau "tîrîte peste trupul însîngerat al națiunii"9. Dar situația din așa-numita "Românie liberă" lăsa mult de dorit. Populația "României libere" era alcătuită într-o proporție de mult mai mult de 86 % din țărani. E
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
unui asemenea om își va folosi toată vlaga". Sub titlul Ce este naționalistul? Iorga explică: "Naționaliștii sînt oameni de înțeles, conștienți și harnici; (ei sînt) oameni de caracter. Își dau seama că națiunea este o ființă organică și un element viu al lumii. Poți permite unei națiuni să trăiască sau o poți nimici, dar nu o poți transforma într-o altă ființă organică. Prin urmare, ea are un singur țel: să-și îndeplinească rolul în cadrul civilizației universale. Națiunea trebuie să fie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga ca istoric sau chiar în jurnalul său, Memorii, (șapte volume) și articolele pe care le-a scris despre aceleași subiecte ca jurnalist politic. Și mai mari sînt diferențele dintre scrierile istorice și opiniile sale asupra acelorași subiecte, exprimate prin viu grai față de familie sau față de asociații săi. Mai tîrziu, Iorga a vrut să se adreseze unor categorii mai largi din România. A publicat o ediție populară a "Neamului românesc" destinată țăranilor. Și întrucît considera că literatura este foarte importantă, a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de la Berlin și la consecințele acestuia din urmă. Lucrarea aceasta se baza pe cursurile sale universitare. Dreptul la viață al statelor mici (București, 1916) reafirmă credința lui Iorga în faptul că orice națiune, mare sau mică, este o entitate organică vie, indestructibilă, avîndu-și locul în ierarhia lumii, cu drepturi inalienabile. Lucrarea 3 Maiu 1915 (Vălenii de Munte, 1915) face apologia Adunării de la Blaj a românilor din Transilvania din 1848. La question roumaine en Autriche et Hongrie (Bucarest, 1915) tratează problema majorității
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
civilizație". Și apoi: "Statutele Ligii Națiunilor trebuie schimbate ca să permită cooptarea Statelor Unite, pentru că fără America nu am fi putut realiza înfăptuirea României pe care o avem acum". Iată comentariile lui Iorga din timpul discuțiilor din 1922 privind dezarmarea: "America, conștiința vie a lumii". După care adăuga: Se va naște oare o nouă credință în Statele Unite? Sperăm că așa va fi". Atunci cînd colonelul Lindbergh a traversat Atlanticul, Iorga a declarat că în timp ce toată lumea se gîndea la bani, iată un erou care
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
A devenit politician liberal și a aplicat vechea politică liberală de securizare și centralizare a învățămîntului. Acestea erau și țelurile lui Iorga. În anii '20, dr. Angelescu a devenit ministru al învățămîntului, iar măsurile luate de el au întîmpinat o vie rezistență, mai ales în Transilvania. Cel mai violent au protestat românii ortodocși și Bisericile Unite, care refuzau amestecul statului liberal în prerogativele lor din domeniul educației, care era predominant confesională pe tot cuprinsul Transilvaniei. Bisericile maghiară și germană erau tradițional
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
neclintiți în acest ținut, care (după părerea lui Iorga) a fost relativ puțin influențat de către slavii din jur. Acești români înconjurați de popoare slave erau legați de "Roma de Răsărit" (Bizanțul). Datorită contactului lor permanent cu Bizanțul, ei au păstrat vie Roma antică și moștenirea romană. Reprezentînd astfel echilibrul moral, românii au contribuit la consolidarea națiunilor înconjurătoare. Primul volum este intitulat Strămoșii care i-au precedat pe romani, iar cel de al doilea, Amprenta Romei. Urmează apoi Întemeietorii și (mai important
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cunoștințe despre România și au cultivat prietenia față de aceasta în lumea întreagă. Pentru Iorga, înțelegerea Bizanțului era indispensabilă pentru înțelegerea istoriei românilor. Cele trei volume ale Istoriei vieții bizantine (București, 1934) și traducerea în limba franceză a acesteia, Histoire de la vie Byzantine (București, 1934) constituie una dintre cele mai reușite sinteze istorice ale lui Iorga. După părerea lui, Bizanțul era o sinteză dublă a Occidentului și Orientului, Occidentul reprezentat de Imperiul Roman și de Elenism, iar Orientul de Ortodoxie și de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
1 Iorga considera lupta și a lupta ca ceva vulgar, ținînd de statutul unui gladiator. O viață de om așa cum a fost, vol. II, pp. 106-107 2 Gînduri și sfaturi ale unui om ca oricare altul, București, 1905 3 La vie intellectuelle des roumains en 1899, București, 1905 4 Iorga își amintea că, odată, în Transilvania, a avut necazuri cu jandarmi secui, care, de altfel, "îi mînca pe români de vii", a dat repede înapoi, aflînd că Iorga este profesor universitar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în ungurește) dnei Catinca pentru că obținuse un post pentru o învățătoare unguroaică, deși vorbea foarte prost românește. Autoarea scrisorii i se adresează cu "Drága Katicám!" (Draga mea Cati!) 128 Șeicaru, op. cit., p. 109 129 Imprimeria ziarului "L'Indépendance Roumanie", La vie intellectuelle des roumains en 1899, București, 1899 130 O viață de om așa cum a fost, vol. I, pp. 318-319 131 Imprimeria ziarului "L'Indépendance Roumanie", Opinions pernicieuses d'un mauvais patriot, București, 1900 132 O viață de om așa cum a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Memorii, vol. VII, pp. 8, 12 și 21 36 Memorii, vol. VI, p. 31; vezi și vol. VII, p. 25 și O viață de om..., vol. III, p. 247 37 Roberts, op. cit., p. 176 38 Extinderea declinului social poate fi viu simțită din jurnalul politic al lui Iorga. Străinii comparau România cu Mexicul, iar mașinile care veneau spre București cădeau în ambuscadele întinse de tîlharii flămînzi. Memorii, vol. VI, pp. 30, 60, 90 39 Conform spuselor societății bucureștene, Iorga trebuia să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
clădirile de locuințe, lăsând fără adăpost o mulțime de oameni (circa 25 de milioane În Uniunea Sovietică și alte 20 de milioane În Germania, dintre care 500.000 numai În Hamburg), peisajul urban presărat cu dărâmături era amintirea cea mai vie a războiului recent Încheiat. Dar nu și singura. În Europa Occidentală, transportul și comunicațiile erau grav afectate: din cele 12.000 de locomotive din Franța antebelică, În momentul capitulării Germaniei numai 2.800 mai erau În funcțiune. Multe străzi, linii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și Restabilire (United Nations Relief and Rehabilitation Administration - UNRRA) și armatelor aliate de ocupație, contractarea de boli contagioase sau epidemiile pe scară largă au fost evitate - amintirea gripei asiatice care a decimat Europa imediat după primul război mondial era Încă vie. Dar situația era destul de gravă. În 1945, populația Vienei subzista cu 800 de calorii/zi; În Budapesta, rația oficială În decembrie 1945 era de numai 556 de calorii/zi (800 pentru copiii din creșe). „Iarna foametei” din Olanda (1944-1945), când
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rând nu o bătălie eroică, ci o degradare progresivă a vieții, În care oamenii au fost trădați și umiliți, Împinși la delicte și josnicii mărunte; fiecare a pierdut câte ceva, iar unii au pierdut chiar totul. Mai mult, În contrast cu amintirea Încă vie a primei conflagrații mondiale, În 1945 sentimentul predominant nu era mândria, ci un amestec de jenă și vinovăție. După cum am văzut, majoritatea europenilor au avut un rol pasiv În război - Învinși și ocupați de un rând de străini, apoi eliberați
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acelor intelectuali europeni anticomuniști (poate majoritatea) care doreau În egală măsură să stea departe de Washington și să conteste Moscovei monopolul ideilor progresiste. Cu o asemenea persoană, scriau Sartre și Merleau-Ponty În ianuarie 1950, nu se putea fraterniza: era dovada vie a declinului „valorilor marxiste chiar În Rusia”. Un alt proces a fost mai greu de ignorat. Pe 12 noiembrie 1949, la patru săptămâni după execuția lui Rajk la Budapesta, David Rousset a publicat În Le Figaro littéraire un apel către
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Întâmplat pe neașteptate În Europa, la Începutul anilor ’50. Din 1945 până la Începutul lui 1953, europenii au trăit, cum am văzut, În umbra celui de-al doilea război mondial, anticipând nervos un al treilea. Eșecul aranjamentului din 1919 era Încă viu În mintea politicienilor și a electoratului. Comunismul impus În Europa de Est era un memento strident al instabilității revoluționare de după primul război mondial. Lovitura de stat de la Praga, tensiunile din Berlin și războiul din Coreea aduceau Îngrijorător cu crizele internaționale În serie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că, În anii din urmă, ei nu au scris adevărul... Acest capitol este de-acum Încheiat. Duhul rău a fost alungat”. În Cehoslovacia, ai cărei lideri comuniști păstrau o tăcere adâncă asupra propriului lor trecut stalinist, amintirea terorii era prea vie pentru ca zvonurile venite dinspre Moscova să determine o acțiune politică 13. Unda de șoc a destalinizării a avut un efect foarte diferit asupra Poloniei vecine. În iunie s-a apelat la armată pentru reprimarea demonstrațiilor de protest din Poznañ, declanșate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Între 1958 și 1965, din studiourile franceze a ieșit o colecție de opere fascinante. Malle a făcut Ascenseur pour l’échafaud (Ascensor pentru eșafod) și Les Amants (Amanții), ambele În 1958, Zazie dans le métro (Zazie În metrou, 1960), La vie privée (Viață privată, 1961) și Le feu follet (Focul fatidic, 1963). Godard a regizat À bout de souffle (Cu sufletul la gură, 1960), Une femme est une femme (O femeie e o femeie, 1961), Vivre sa vie: Film en douze
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]