3,653 matches
-
casă. Peste strada Podișului se așterne liniștea. Portofel zace cu fața în sus, complet inert. Dinspre vest înainta prin noroi Gheorghe Oieru, beat și el criță. Îl zărește pe Portofel și se oprește. Dom' Portofel, dar știu că te-ai îmbătat, nu glumă. Îl studiază și remarcă: Văleu, da' ce cucui fain ai. Te-a trăsnit tare, dar ai tărtăcuța bună. Oieru îl sucește și răsucește și vede că omul nu dă semne că se trezește. Te duc eu acasă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
era hramul bisericii și oameni din satele vecine se duceau în vizită la prieteni, la rude. Se chefuia pe săturate și spre seară se întorceau la casele lor. Distanțele erau mari, uneori peste 15 km și dacă oaspeții nu se îmbătau clampă, porneau spre casele lor, trezindu-se din beție pe drumul lung și obositor. Ilie Hojman și cu Gheorghe Prisăcaru nu și-au mai luat nevestele cu ei, pentru că nu le țineau "balamalele" la atîta drum. Cei doi prieteni au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
acasă. Vin mîine, doamnă. Domnișoară. Scuzați-mă. Pandele se rade, se parfumează, se piaptănă într-o parte, cu cărare și, complet mulțumit, pleacă în aventură. La casa indicată, izolată și slab iluminată, găsește o femeie între două vîrste. Dacă mă îmbăt ar merge, gîndește craiul. Am o problemă, intră femeia direct în subiect. Socotiți-o rezolvată. Nu-i chiar așa de ușor. Eu plătesc bine, să știi. N-o fac pentru bani. Dar pentru ce? Așa... să vă servesc. Nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fi acceptat în ruptul capului să facă schimb cu... Eu nu pot pleca. Eu sînt mulțumit la mine în țară, cu ce mi-o da Dumnezeu. Dacă ne aranjăm pe acolo, te chemăm și pe tine. Vasile nu s-a îmbătat deloc. Era așa de excitat de perspective că alcoolul nu mai avea efect. Trist, deschide porțile și Maria aleargă la el, urmată de Codrin. Dar cum de ești așa de treaz? Păi, am discutat niște chestii care m-au zdruncinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tot, la președintele țării, la prim ministru, la miniștri, etc. Ministrul X? Un dobitoc, un escroc. De ce? Păi, nu-l vezi cum arată? Mirela a aranjat o masă la Casa Universitarilor și se temea ca nu cumva Marcel să se îmbete. L-a așezat lîngă ea ca să-l supravegheze. Profesorii vorbesc despre teză, despre probleme ale universităților, despre cercetare și multe altele. Marcel nu poate susține o conversație tematică, dar prinde din zbor "problemele universităților". Ministrul ăsta este un bou, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
moș Leo, vecinul. Suna insistent și nu acceptase răspunsul "că nu sînt acasă". Cobor din mașină și îi citesc surprinderea pe față. În plus, constat că nu este beat și mă uit mirat la ceas. De regulă, moș Leo se îmbată cam de două ori pe zi. O dată dimineața devreme și a doua oară spre seară. Nu-i trebuie mult alcool la cele vreo patruzeci de kilograme și la etilismul cronic pe care l-a contractat în lunga și insistenta sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
scriu poezie. Nu sînt eu cel mai mare? Dacă zici tu... Dar tu? Tu ce zici? Păi, Cezar Ivănescu, Mihai Ursachi... Sigur, dar în viață, cei care sînt în viață? Sînt mai mulți foarte buni. Ce știu eu? Te-ai îmbătat, nu mai ești coerent în gîndire și nici logic. Cam așa, răspund scurt, închizîndu-mă în mine. Seara își intră tot mai mult în drepturi. Preferăm să stăm la lumină naturală, adică cea furată de pe la becurile din stradă, de pe la vecini. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
așezat și cu familie de miru lumii ca un flentăr. Tot natu se mai distrează, la salar Îi bună o bere cu tovarășii de muncă sau o pălincă sara la șină cînd vizionezi progamu la televizor, da nu să te Îmbeți ca porcu și să umbli după muierea unuia care-l socoti preten. Eu nu mi-s cu carte, da zic că Albu ăsta nu are un loc unde să simtă că Îi nevoie de el, că fără el treaba nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe măsuță apoi se cuibărește mai bine În fotoliu și Închide din nou ochii. Și acum pentru că rîndurile se răresc, pentru că ei pleacă tot mai departe și pentru mai lungă vreme și iarna Își Înfige țurțurii Într-un creier Încă Îmbătat de vară, sfîșii pielea acestui măr și mușc pînă ce sîngele gingiilor mele pătrunde În carnea lui de zăpadă. Se apropie sfîrșitul unei cărți, Îl presimt ca pe sfîrșitul unei istorii, o civilizație obosită care capitulează În fața barbariei. Cuvintele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Băuserăm cocteiluri Zombi aproape toată noaptea. Mă uimea faptul că nu eram mai nervoși. Mâine, hotărâsem, trebuia să ne străduim mai tare să ne enervăm. O vreme, am hoinărit spre cort în tăcere. — Știi ce cred? Că nu ne-am îmbătat îndeajuns? — Mmm, am mormăit. Întotdeauna știi ce vreau să spun? — Da. — Întotdeauna? — Mda. — Oau, am exclamat. Ghici la ce mă gândesc acum. — Depravatule. — Oau, am exclamat din nou. Mă uluiești. Mă strânse de mână, apoi îi dădu drumul, cuprinzându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
flăcău chipeș are lângă ea! A luat-o pentru avere! spuneau unii din sat. Spiridușul vedea sufletele celor care vorbeau: erau pline de invidie, incapabili de noblețe, de dăruire. Se mută și el la casa cea nouă. Atâta lumină îl îmbăta acolo! Avea farfuria lui și întotdeauna era așezat în capul mesei, la loc de cinste. Cei doi s-au iubit, au muncit împreună, au avut doi prunci și au trăit fericiți până la adânci bătrânețe.
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
să tacă. — Ți-am adus un musafir, cucoană, spuse domnul Prentice dîndu-se puțin la o parte, ca să-l arate pe Rowe. E tulburător pentru orice om să constate că a Început să inspire groază celorlalți; pe unii, tulburarea asta Îi Îmbată ca un vin. Rowe, Însă, se simți Înspăimîntat, ca și cum ar fi comis, fără voia lui, o atrocitate. Doamna Bellairs Începu să tușească - ai fi zis că se Înecase cu un os de pește la un banchet select. Efortul făcut pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pace chiar și-n timp de război - apare, deodată, un criminal inteligent, instruit, ambițios, viclean și lipsit de scrupule. De fapt, nici nu-i criminal În sensul obișnuit, pe care-l dă poliția locală cuvîntului crimă. Nu fură, nu se Îmbată, iar cînd ucide nu știe ce-i aia. Ce vă așteptați să găsiți? Întrebă Rowe. — Totul, În afară de ceea ce căutăm: un mic film. — Între timp, poate c-au făcut o mulțime de cópii. — Tot ce se poate, dar prea multe mijloace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
limitate, ca de pildă cîștigarea unui război sau modificarea unei constituții. Era un minister vast cît viața, și din care făceau parte toți oamenii care iubesc! Cel care iubește se teme. Printre florile și revistele ilustrate din salonul sanatoriului, Digby, Îmbătat de speranță, uitase acest adevăr. ... Ușa apartamentului era deschisă, așa cum o lăsase. O clipă, Rowe nădăjdui că Anna fugise În timpul alarmei și că n-o va mai revedea niciodată. CÎnd iubești o femeie, nu-i poți dori să fie legată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Se apropiau de starea de rivalitate, stare naturală Între bărbați. Erau ca niște animale bătându-se În aceeași cușcă - Timpul. În drum spre acasă, Bruno cumpără două sticle de lichior de anason dintr-o băcănie arăbească; apoi, Înainte de a se Îmbăta criță, Îi telefonă fratelui său că vrea să-l vadă a doua zi. Când ajunse la Michel, acesta, cuprins de o foame subită după perioada de post, Înfuleca felii de salam italian și bea pahare mari de vin. — Ia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ciudat cât voi trăi! Mirajul naturii Elena Roșu Rumeneala zorilor înflorea discret pe cerul răsăritului. Soarele țesea scări de văpaie pe undele pârâiașului de munte. Lumina blândă învăluia natura ca într-o vrajă. Mă apropiam de Mânăstirea Agapia cu privirea îmbătată de coloritul divers al câmpului, al pădurii și satului aflat la poalele muntelui falnic. În rochițe de rouă, parfumuri și culori strălucitoare, florile înveselau peisajul rustic. Satul părea un uriaș tolănit printre cetini de brazi, pini și mesteceni viguroși. Își
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
pe traseu și, când era gata să dispară Într-unul dintre pliurile ființei ei perfecte, hopa!, revenea la suprafață ca un pescăruș săltându-se deasupra valurilor. O din ce În ce mai golașă latură a personalității ei mi se dezvăluia și eram, zău așa, Îmbătat de farmecul estetic. al tabloului Încărcat de un pastoral jucăuș. Hăinuțele au Început să sară sprintene ca niște veverițe, care agățându-se de lustră, care dispărând În spatele caloriferului electric. Biciuiți de priveliștea care li se-nfățișa, ochii mei au luat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Amadeus, o mare figură În cartier. În general, era o particulă atomică liniștită, 189 câ teva s fârș i tur i de lume incapabilă de fisiuni sau de alte rele, Însă ori de câte ori se certa cu iubita lui, tanti Tx, se Îmbăta și Începea să-i cânte serenade sub geam, făcând o gălăgie de se auzea până În Alfa Centauri. „La noi, ca la mezoni“, spunea mama, privind Încruntată pe fereastră spre trubadur, făcând aluzie la faptul că tanti Tx era la origine
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un capăt de scîndură iar aceasta se ridică brusc, ca o cumpănă de fîntînă. Eșafodajul dispăru, mistuind dedesubt pe interpreți. Pantomima distră de minune babele care, dezmorțite, șușoteau între ele: „Vezi, fa, Dumnezeu nu bate cu ciomagul!” Cum toți se îmbătaseră, nimănui nu-i mai păsa acum de noi. Ca doi copii nevinovați, am pornit-o peste cîmp cu Ieduț de-a dreptul către gară. Plin de mușuroaie, șesul era mlăștinos. Umflat de sloiuri, un pîrîu se revărsase pe deasupra. Tîrziu după
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Din nou, pe o pală de vînt, sosiră cu putere și mai mare. Mergînd de a hoarța prin noroi, un flăcău cu privirile buimace traversa șoseaua. Bucuros, unul din glasuri îl strigă: - Ce-i, Petrache, ai căzut? - Noah! - Te-ai îmbătat, măi!... Încă nu contenise ploaia cînd s-a lăsat întunericul. După ce a șters cu ziar funinginea de pe steclă, lelea Ghența mi-a adus lamba. Am început să scriu o epistolă. Abia apucasem s-o închei cînd, din ogradă, bubui un
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
respect; fiind salariatul familiei, el nu muncea: îi dirija pe ei la treabă. Din exemplele pe care de obicei la folosea Jugan, reieșea că cea mai mare bucată de putere îi revine lui Mitică Tanasă, fiindcă era bețiv. De cum se îmbăta, lui Mitică nu-i mai păsa de nimeni. Se așeza cu curul pe șine în gară și cînta: Calic e rău, Chiabur e greu; Da-i mai bine cum fac eu: Toată ziua beu și cînt Și sara mă culc
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
îmbrăcat cum era peste o masă încărcată, de a zăngănit și a zornăit totul în jur. Lumea a tolerat chestia asta, deși e de prost gust, dar Schwarzenfels e un enfant terrible, așa că n‑ai ce să‑i faci. Se îmbată și devine agresiv, ce simplist! E un porc. Are un Porsche, pe care și l‑ar dori Rainer, dar fără inteligența proprietarului care, conform estimărilor, nu e dintre cele mai strălucite. De mult mai multă minte nu dă dovadă nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
În mână, erau citite chiar și de cei mai tembeli băieți din sat, apreciate cum se cuvine, pasate mai departe, așteptate cu Înfrigurare. Leac scrisese mult, era În continuare fecund, dar făcea cu greu față cererii. Se străduia Însă, deja Îmbătat de o altă emoție decât cea a trupului. În Leac Învinsese deja literatura, sufletul Îi era intoxicat, bântuit de un alt demon decât cel al hormonilor. Rareori mai avea nevoie să schimbe bateriile lanternei lui rusești, rareori se mai Îngrijea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
am stat prea mult lângă ea, nu știam ce să-i spun, cuvintele Îmi stăteau În gât, când mi-a simțit stânjeneala, vrăjitoarea s-a acoperit cu un prosop. Eu m-am retras În salonul Laurei, am reușit să mă Îmbăt În doar o jumătate de oră, când am ieșit din nou pe plajă, vrăjitoarea nu mai era. CAPITOLUL XVIII. ÎN CARE APROAPE TOTUL MERGE CONFORM PLANULUI Fusese Încă o lovitură pentru mine Întâlnirea asta, nu că nu mi-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
-mi mâinile departe de dansatoarele sale, o chem pentru mine pe Viviana, Întotdeauna de folos. Bem câteva pahare Împreună, Pârvu se destinde, nu mai vede În mine un concurent, ba chiar se gândește să profite de tratația mea, fetele se Îmbată repede, el Îndrăznește cu mâinile-i dolofane din ce În ce mai mult. La un moment dat Îl cheamă pe Adelin la masa noastră, se apleacă și-i șoptește ceva la ureche, Adelin dă din cap, Îl aud spunând: - Nu se poate, Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]