KorAP: Find »[drukola/base=împreună & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...134 135 136 ...1922 >

48,029 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

Sau să mergem la un film, zic. Și ea zice: — În weekendul ăsta nu. Ce-ar fi să iau bilete la un concert? zic. Și Helen dă din mână înspre mine și zice: — Fă ce vrei. Perfect, zic. Deci ieșim împreună. Helen își înfige pixul în părul roz de după ureche. Deschide altă carte și o pune peste cartea ebraică. Își ține semn cu un deget într-un dicționar, ridică privirea și zice: — Nu că nu mi-ar plăcea de tine, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
scrie. Helen închide ceaslovul și zice: — Nu te supăra. La stație se anunță cod 72. O întreb dacă vine să mă vadă în seara asta la vila Gartoller. Din pragul biroului îi zic că abia aștept să fim din nou împreună. Am nevoie de ea. Și Helen zâmbește și zice: — Așa și trebuie. În secretariat, Mona mă apucă de încheietura mâinii. Își ia geanta și-și agață bareta pe umăr, țipând: — Helen, ies să mănânc. Trebuie să stăm de vorbă, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
oglinda de la trusă, și a fost ca și cum m-aș fi uitat la televizor printr-un microscop. În oglindă reflexiile noastre se încețoșează, formele plutesc laolaltă, reflexia se amestecă într-un cenușiu amorf. — Spune-ne, zice Helen, arată-ne viitorul nostru împreună. Și în cenușiul acela apar niște forme. Lumini și umbre care plutesc laolaltă. — Vezi? zice. Uite-ne. Suntem din nou tineri. Arăți ca în poza din ziar. În poza de la nuntă. Totul este voalat. Nu știu ce văd. — Uite! zice Helen. Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
mai mult? Înăuntrul amalgamului mișcător al viitorului nu reușesc să recunosc nimic. Nu reușesc să recunosc decât imagini din trecut. Tot mai multe probleme, tot mai mulți oameni. Tot mai puțină biodiversitate. Tot mai multă suferință. — Văd cum vom fi împreună pentru totdeauna, zice. Dacă asta vrea ea... zic. Și Helen zice: — Adică ce vrea să-nsemne asta? Exact ce vrea ea să-nsemne, zic. Ea e cea care trage sforile aici. Ea e cea care-și sădește semințele. Cea care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-mi faci o vrajă de fericire. — Nu există o asemenea vrajă, zice Helen. Pentru așa ceva sunt drogurile. Nu vreau să continui să transform lumea într-un loc mai rău. Vreau să încerc să repar porcăriile pe care le-am făcut împreună. Suprapopularea. Natura. Blestemul. Vraja care îmi distruge viața ar trebui să poată s-o și repare. Dar avem puterea să facem asta, zice Helen. Cu alte vrăji. Vrăji care să repare vrăji care să repare vrăji care să repare vrăji

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

-așa frumoasă? Dacă o spun eu, ca femeie, vă dați seama. -Atunci, trebuie să fiu prudent: am familie, o soție iubitoare... Cred că așa zice și Radu, ce mult v-am iubit!, erați studenții mei preferați; vă ședea așa bine împreună!... El unde-i? A venit? Nu. Are zi de operații. Și de ce nu stai pînă mîine? Mă duc cu cursa rapidă. Vreau... Bine, te-nțeleg rîde profesorul. Tot așa vă iubiți? Ridicată deja în picioare, gata să plece, Aura strînge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nu te primesc azi la mine... Ca să-ți tihnească telefoanele inginerului? pufnește ironic Radu. Proastă cafea! Mai bine făceai nes decît amestec. Un puști obraznic, zău! face un gest evaziv Paula, aprinzîndu-și țigara ținută între dinți. Am călătorit odată cu trenul împreună..., a aflat cum mă cheamă... Prin fumul țigării, în semiîntunericul camerei cu draperia plușată trasă la fereastră, Paula pare cu mult mai frumoasă decît ziua, pe culoarele spitalului, cînd trece grăbită spre reanimare, unde zic gurile rele îi trezește din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-o; doamna Mia s-a simțit ușor ofensată, totuși a acceptat cu plăcere să-l întîlnească. Dar n-au depășit stadiul de cofetărie. "Lasă, data viitoare..." îi surîdea doamna Mia cînd auzea invitația lui Mihai, "să putem sta un pic împreună, în linște..." Se întîlneau, de obicei, la ceasul de la Universitate. În seara în care doamna Mia promisese solemn că va veni și-l va însoți în camera prietenului, undeva într-o casă naționalizată, în spatele spitalului Colțea, "zău că mi-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la începutul verii, în plină sesiune de examene: "Înțelege, Mihăiță, este imposibil să ne mai vedem. Începînd de mîine, nici măcar pe lîngă blocul acesta te rog să nu mai treci", i-a spus femeia în ultima noapte cît au stat împreună; o noapte care a trecut chinuitor, cu așteptarea ca în fiecare clipă să se audă bătăi în ușă, pentru că Doamna Ana, cînd s-au întors acasă de la Carul cu Bere, l-a luat de braț și au intrat pe ușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
rotind între degete cutia de chibrituri cumpărată. Plecați undeva? Aștept soția, vine de la Iași cu cursa rapidă. Mă duc pe peron, poate... Salut! Cine-i? întreabă Vlad cînd Radu iese din restaurant. Un chirurg. Nevastă-sa-i tot doctoriță, vin împreună la teatru; i-am cunoscut la niște întîlniri ce se fac uneori sîmbăta seara în foaierul teatrului, se-adună acolo cam toți cei ce iubesc arta în urbea noastră. Are o soție... interesantă rîde Mihai. Cînd o vezi, pare, așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
curte... A-a se dumirește Vlad, dînd gata paharul -, de-aceea... Numai că, începînd prin a-mi da speranțe, femeia mi-a dat o replică, așa cum faci cînd îndepărtezi discret mîna cuiva. Se împacă foarte bine cu bărbat-su, mereu împreună la cumpărături, la teatru, la film, deși... totuși... Larma din restaurant acoperă vocea lui Mihai, făcîndu-l să se oprească și să-și arunce ochii roată. Cam multă lume spune el. Am impresia că nici n-o să vină și nici n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nea Toader buzele cu degetele, ca un lacăt. Nici nu mi-aș fi închipuit că nu i-ai făcut bucuria, atunci, la Poiană... Prostule! În ce relații ești cu Ion al lui Arbore ? Cu Ion? tresare Mihai. Bune. Am copilărit împreună. Să-l inviți și pe el la premieră. O să-l reținem și la petrecere; eu l-am tot invitat pe aici, dar are și el greutăți, copil mic, stă cu soacra. Cam bleaga nevastă și-a luat, așa, apatică, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
jur. Își ia căciula, mănușile și pleacă spre ieșire, urmat la cîțiva pași de Muraru, care vrea mereu să spună ceva, chemîndu-l, împleticindu-se printre fotolii. Tovarășe, face milițianul un semn spre Mihai -, dacă v-a făcut plăcere să beți împreună și dacă ați rămas mai treaz, nu-l lăsați aici să facă vreo prostie. Și nici nu-l abandonați afară, în zăpadă! spune apăsat, apropiindu-se. Just! face un gest de salut Muraru. Aveți dreptate, tovarășe ofițer. Plutonier corectează milițianul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Plutonier corectează milițianul. Ofițer! precizează Muraru am o gură de aur! Dornic s-o isprăvească mai repede, gîndind că mai poate prinde vreo cursă întîrziată, care să-l ducă la uzină, Mihai îl ia de braț pe Muraru și ies împreună pe ușile mari, izbiți înapoi doi pași de furia viscolului, imediat ce coboară treptele de marmură ale hotelului. Acolo! arată Muraru cu degetul și o pornesc împreună, de braț, prin zăpada care, pe alocuri, trece cu mult de genunchi, înfruntînd amîndoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să-l ducă la uzină, Mihai îl ia de braț pe Muraru și ies împreună pe ușile mari, izbiți înapoi doi pași de furia viscolului, imediat ce coboară treptele de marmură ale hotelului. Acolo! arată Muraru cu degetul și o pornesc împreună, de braț, prin zăpada care, pe alocuri, trece cu mult de genunchi, înfruntînd amîndoi cu greu viscolul, mai mult tîrîndu-se spre blocul indicat de Muraru. Ajunși în fața unei uși, cînd Muraru înfige degetul în sonerie, Mihai vrea să-l lase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
restaurant ca un hangar, cu niște scaune incomode... Hm! începe să rîdă încet așa-i trebuie amicului meu... Doar i-am zis: "măi Lazăre, măcar la piesa mea să fie programe în ziua premierei", că, după cîtă vodcă am băut împreună... Aș! Ți-ai găsit... Cred că ai oarecare dreptate... Crăpelniță... Apropo: cu ce maistru mecanic lucrezi? Cornea. Ptiu! Ce mă fac de sudor?! tresare Vlad. Vreau, pe la zece, s-o șterg, să fiu la autogară. De unde iau sudor? Ia-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
acoperite cu panouri de scîndură ferestrele încăperii de la etaj, unde s-au depozitat dulapurile tablourilor de comandă. Cele aflate de la Vlad l-au neliniștit, sporindu-i furia împotriva inginerului Stanciu, cu care nu s-a înțeles niciodată de cînd lucrează împreună la montajul acestei secții: ori e morocănos și nu afli a vorbă de la el, ori e zeflemitor și-și ia subalternii peste picior. Povestea cu sudorul i se pare deplasată, dar, oricum, consideră de datoria lui să-l întrebe pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o clipă lîngă el. Dacă făceai vasul, acum ne vedeam de lucru, că nu vine nimeni să lucreze în locul nostru, și bani luăm de-aici, din cît montăm... Ai tu afacerile tale îi zice altul -; ce, n-am muncit odată împreună? Și ce bine ne-a mers! rîde muncitorul. Eram pontați aici opt ore iar acolo lucram zece. Du-te acum la ăla și cere-i ceva, nici nu te vede! Sudorul își ia trusa, vrea să plece în oraș, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
după spectacol sîntem invitații lor. Vor veni destui la ei, dau o mică petrecere. Ia te uită! Ce legătură are petrecerea cu premiera? Autorul, Mihai Vlădeanu, e consătean și prieten bun cu Theo. S-ar părea că au păscut porcii împreună. Ha-ha! rîde directorul, apoi face ochii mari în gol, mirîndu-se: Cum, Vlădeanu de la noi e... ? Da, dragă, așa mi-a spus Maria și ne roagă să nu lipsim. Bine, sigur că nu vom lipsi dacă ne-au invitat. Chiar dacă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
s-o iau pe aici, nu te întîlneam și-ar fi trebuit să aștepți măcar trei ore. Mămica tocmai m-a trimis pînă la Universitate, să-i aduc ceva și-aș fi rămas și la ora de pian. Au mers împreună la Universitate, Sorina a cumpărat de la alimentara din spate un kilogram de mălai grisat, singurul loc din Iași unde găsește fără să stea la coadă, apoi s-au plimbat, după ce Sorina a telefonat că renunță la ora de pian. Atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
bufetul gării. Un rechizitoriu întreg s-a desfășurat în capul ei, sfîrșind prin cîteva blesteme la adresa lui Radu, pe care și-l închipuie în brațele vreuneia dintre paciente, de la care n-a mai vrut să primească plicul, convingînd-o să cheltuiască banii împreună, ca atunci, cu profesoara aceea, dinainte de căsătoria lor, despre care, cu haz, i-a povestit el odată, beat fiind: Am mers la baraj, am reținut cameră, și, cînd să ne așezăm la masă, în restaurant, am văzut că-s filat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-l: "degeaba ai atîtea diplome, că tot prost ești! O, ești tîmpit; vrei să mă umflu?! Așa făcea bunica, la țară..." Se jura mereu că n-o mai cheamă la el, dar avea nevoie; trebuia s-o întîlnească, să iasă împreună, căci alt element sănătos, clasă muncitoare, nu găsise. Și nici nu avea timp să caute. Apoi, mult mai apoi, la aproape un an, ziua aceea senină a unui sfîrșit de toamnă "și se mai zice că Natura ia parte la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
v-a invitat, și-ar fi nerecunoscător să n-o facă, ținînd cont cît ajutor i-a dat Iftimie la vilă -, după spectacol voi aduce vorba și... Ăsta are băuturi fine și tari. Mi-ar plăcea să bem un pahar împreună surîde directorul, uitîndu-se fix în ochii femeii. Turnați în cele două pahare spune Teona arătînd sticla cu apă minerală și dorința vi se realizează. Eeii... clatină din cap directorul. Ce haz are să bem apă? Ați văzut ce cabană frumoasă a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să-i spui și lui Dumnezeu! se înfurie Mihai. Cînd o femeie tînără, frumoasă, intră în camera unui bărbat singur, care a asaltat-o cu privirea de-atîtea ori, ar trebui să știe că nu vine la biserică, să se roage împreună să stea viscolul. Cînd un tînăr i-o întoarce Maria -, care pretinde a fi cît de cît..., e vizitat de o femeie, nu chiar atît de tînără, că am treizeci și nouă de ani, mamă a fetei cu care este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
îmi mai trebuia și copil mic pe cap... Copilul nu e vinovat că soțul meu a trebuit să-și plătească opiniile, dar dacă soțul n-ar fi fost închis, mi-ar fi fost lesne să scap de sarcină... Iată-vă împreună. Înseamnă că există o balanță: l-ai făcut?, să-l iei și să-l crești..." Poftiți... a murmurat ea, invitîndu-l pe Săteanu. Trecuseră vreo șapte zile de la discuția din București. În primele trei, fata nici n-a vrut să audă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]