4,115 matches
-
într-o zi celula goală. Dar pe urmă eroul apare din nou în celulă, ca să devină din nou „invizibil“ și să evadeze. Luat pe bucăți mai mari sau mai mici, luat în ce-ți oferă la modul imediat, filmul e înșelător pentru că nu pare să-ți dea mult. Nici chiar secvența de la final, cu apariția eroului „invizibil“ în casa femeii iubite și inițierea unui „menage à trois“ nu e un moment antologic, putând părea melodramatic și un pic forțat. Surpriza vine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
cu Wilt. — Ieși din biroul meu! țipă domnul Morris. Domnul MacArthur se ridică. — O să regretați ce-ați făcut acum, zise el și coborî până la cantina studenților ca să scormonească după niște mizerii despre domnul Morris. — Fără teste, spuse hotărât Wilt. Sunt înșelătoare. — Așa credeți? întrebă dr. Pittman. Dr. Pittman era psihiatru practicant la spitalul Fenland și profesor de psihologie criminală la universitate. Nici faptul că, din pricina unui defect oarecare, umbla cu capul înclinat într-o parte nu-l favoriza. — Mie mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ruginiu-vulpe în ale fazanilor, ce fusese curcubeu în penajul papagalilor și al păsării-paradisului devenise acum același maroniu pe cenușiu sau fusese atât de strident retușat încît ți se părea că privești acele poze de nuntă colorate cu creionul sau obrajii înșelător îmbujorați ai ofticoșilor. Hotărât, nu ne plăceau, așa că am intrat pe filiera glorioasă a antropogenezei, reprezentată de câteva săli înguste cu vitrine și diorame reprezentând maimuțe, de la prichindeii macaci și cercopiteci, umblând cu cozile îmbîrligate după portocale, fețe omenești pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fost obsesia și nebunia mea timp de un an de zile, poate ultimul al vieții mele. A încerca să trăiesc mai depane în aceste condiții pare o absurditate. Mi-am apărat conștiința de vederea trupului ei acoperind oglinzile cu textura înșelătoare a pânzei. Dar nu mă pot apăra de sinele ei, care mă agresează pe mult mai perfidele cărări psihice. Monstrul mă are, s-a cățărat pe mine cu labele lui și mă ține strâns. Mă contopesc cu el clipă de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
șapte intervale cu pas egal, neschimbată, mereu identică sieși. Depășind linia de șaptezeci de ani era aceeași copilă frumoasă și, la propriu, fără pereche. Imaginea ei a trecut prin gardul din spatele curții și s-a pierdut la orizont, sub norii înșelători. Ester și Garoafa, îmbătrînind, și-au accentuat trăsăturile neamului lor. Ester s-a făcut mare și roșie, cu blănurile grămadă pe ea, cu pălării sofisticate, iar după cincizeci de ani s-a îngrășat monstruos. Dinții i s-au dezgolit ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
trecutul zbuciumat, reconstituite în minte și aduse la lumină, razele soarelui fiind cel mai bun dezinfectant, care te pot șoca prin dramatism și naivitate. Marșarierul timpului este în permanentă concurență cu perspectiva zilei de mâine, atât de nesigură și de înșelătoare, ce-ți joacă feste ca-ntr-o farsă sinistră. Substituit unei clepsidre care scurge timpul în sens invers, ca să folosesc o metaforă, mi-am golit dorurile și durerile mistuite-n memorie, printr un fir narativ curgător, înspre răbdarea cititorului. Durerea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
vin cu o altă înțelegere în această privință. Francis Bacon, de pildă, în „Prefața“ la Instauratio Magna (1620), consideră că labirintul reprezintă însăși structura - sau arhitectura, edificiul - acestei lumi. Celui care îl contemplă îi apare cu destule căi ambigue, „asemănări înșelătoare între lucruri și semne, spirale și noduri arcuite și compli cate“. Așadar, la întrebarea cum arată universul nostru, modernii timpurii aveau un răspuns: arată în felul unui labirint, cu multe căi indecise, asemănări aparente, spirale și noduri complicate. Iar un
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
aduc sunt adesea contradictorii. Nuși mai pun întrebări cu privire la realitatea și limitele acestei puteri, nici cu LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 71 privire la amestecul celor veridice cu iluzia însăși. Ignoră faptul că omul care visează poate lua ca real orice lucru înșelător (II, 58). Acestuia i se întâmplă uneori precum corăbierilor aflați de multă vreme pe ape, sau celor care suportă efecte optice bizare, de pildă când privesc o lampă și văd două lumini în loc de una. Ar putea fi asemuit uneori celor
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Dacă și acestea au origine divină, rezultă că nimic nu e mai capricios decât divinitatea. Căci ce poate fi mai nesocotit decât să agiți spiritele muritorilor prin viziuni false și amăgitoare? Dacă imaginile adevărate au o proveniență divină, iar cele înșelătoare și zadarnice țin de natura umană, carei criteriul de a distinge visul divin de cel natural? Nui mai bine să spui că toate visele sunt date fie de zei, ceea ce voi, stoicii, nu acceptați, fie de natură? Și dacă respingeți
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
se ivesc numeroase griji și spaime ( plurimae curae metusque)“ (II, 72). Visul și celelalte vedenii apar ca un refugiu, atât pentru cel care visează, cât și pentru cel care caută să le interpreteze. Doar că este un refugiu complet nesigur, înșelător, generează la rândul său multe griji și spaime. 74 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE Varietatea de nestăpânit a unor astfel de apariții îi atrage pe oameni și îi încântă, chiar dacă le aduce destule griji. O face cu atât mai mult
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Iar acum că am făcut această afirmație despre minciună, voi îndrăzni să-mi exprim părerea că minciunile spuse de dragul efectului artistic - în teatru, de pildă, și poate, în confesiunile lui Campbell - pot fi, într-un sens mai înalt, cele mai înșelătoare forme de adevăr. Nu intenționez să polemizez în această privință. Îndatoririle mele de editor nu sunt nicidecum polemice. Ele se rezumă la transmiterea, în cel mai satisfăcător stil cu putință, a confesiunilor lui Campbell. Cât despre intervențiile mele în text
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
viață, dar și propria țară pe toate fețele, o iubește, o alungă, îi zâmbește trist, o ceartă, dar niciodată nu o părăsește. Iar în această relație absurdă, viața îi devine, paradoxal, mai lentă, mai interiorizată și mai calmă. Acel calm înșelător care plutește în jurul trăirilor zbuciumate, pe care, altfel, n-am avea curajul să le exteriorizăm decât foarte rar, prin râsete sau plânsete în hohote. „Am ridicat din umeri și m-am dus în hol, i-am luat paltonul și pălăria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
o disparitate greu de precizat, despre care nu putem fi niciodată siguri dacă o apreciem ca valoare sau ca deficiență: cea între ceea ce spui și ceea ce crezi că spui. Prin faptul că este pronunțată și afirmată, vorba are o evidență înșelătoare. La oratorii cu public alcătuit din aderenți, vorbitorul crede ce spune, cu atât mai mult cu cât efectul sonor este mai răspicat. Însă, în fond, nimeni nu poate să creadă în ce spune, mai ales atunci când vorbirea, capacitatea de atracție
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
capăt“ se apropie pe nevăzute, tu, așa cum ești instalat în belșug de profituri, de investiții și de obiecte, n-ai cum să „prevezi“ cu atenție mărită că te apropii de un sfârșit, pentru că toate „proprietățile“ tale îți asigură un decor înșelător, un fel de prezent ce pare netrecător și, ca o perdea de fum, te împiedică să simți că posezi din ce în ce mai puțină viață, că ea se retrage, chiar când tu crezi că profiți mai mult de ea. Și îți faci poate
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
avea legături interactive încărcate de aventură. O posibilă ofertă ar putea fi o vânătoare reală de dinozauri în care vom arde calorii și vom obține bătăi mai accelerate ale inimii într-un ritm sănătos alegând o urmărire dramatică cu un înșelător tiranozaur. Un grafic care se referă la prezentarea în timp real a modului în care ardem caloriile, va indica evoluția pe care o vom înregistra. Brokerii de asigurare a stării de sănătate ne vor oferi numerar virtual și recompense pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
prinse în capcana aerului încins la 46 o C. Mergând în josul Străzii 59, am văzut un val încins de căldură care se învolbura - o rafală fierbinte de vânt formată din resturi de dărâmături venind spre noi. La început, cu o înșelătoare mișcare aproape amenințătoare, vântul dogoritor ne-a împins în timp ce alergam să traversăm strada cu gândul de a scăpa. Apoi, ca și cum ar fi fost o viețuitoare, căldura a explodat în jurul nostru cu furia unui atac. Am putut să-mi simt hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
și capitalism pe scena mondială, nimic nu este mai important decât respectul față de libertățile individuale care trebuie să fie fundamentul acestor eforturi. Aceasta este una dintre principalele îngrijorări ale mele pentru secolul XXI. Va trebui să fim atenți la amenințările înșelătoare la adresa individului, la Războiul Invizibil care încorsetează adevăratele libertăți de care se bucură națiunea noastră și pe care s-a fundamentat. ---------------------------------------------------------------------------- FINAL DE TRANSMISIE Vă rugăm să vă identificați acum. Îndreptați-vă privirea în partea de sus a paginii pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
pe geam. Doar în acest scurt interval, aerul s-a umbrit și s-a răcorit, ca sub invizibili curenți reci de apă. Între aleile cu pietriș auriu, pe straturile impecabile cu trandafiri ai Sophiei, se deschid din loc în loc corole înșelătoare galben-pai, desigur, fără parfum și cu catifeaua petalei asprită de bruma toamnei. Din bolta compactă de iederă, glicină și clematite s-a desprins o creangă și atârnă, atrăgând toate privirile spre frunzele ei de un roșu copt și luciu. — Domnul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
înlocuiește cu mai mult bine, ci dimpotrivă, așa cum nici femeile cele mai cuminți nu pot trăi fără societate... Totuși, același salon cu șemineu de porțelan, aceeași oră, aceeași pomieră de bronz încărcată cu scrisori și extrase, același Papierkorb plin... Și înșelătoarea senzație că lumea pulsează împrejur normal și ocrotitor, că timpul înaintează spre folosul nostru, atâta vreme cât ne păstrăm obiceiurile. Tabieturile... însă parcă se aude o trăsură ?... Din păcate, orișice trăsură intrată la noi pe stradă (dacă nu este o birjă de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Actorul care nu le reproduce toate acestea nu a rezolvat problema cea mai mare a poetului. Un Makbeth care n-ar trăda în înfățișarea lui, în scenele după omorul regelui, nebunia febrilă ce-l coprinde crescând și după profețiile cele înșelătoare în actul al patrulea eturdismentul de sine al sufletului său sfărâmat, scărit până la smintire, un așa Makbeth n-ar corespunde icoanei poetului. Aceste esemple vor fi dat o idee clară despre însemnătatea acelei speții de mijlocire care-n marile puncte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Nehotărârea mea răspunde nehotărârii lor. Și tocmai pentru că lucrurile însele își pierd sau își ascund hotarul, pentru că ele îmi arată doar ne-hotărîrea lor, orice hotărâre importantă este luată în "spaimă și cutremur"; căci ea se sprijină pe contururi neștiute: șubrede, înșelătoare, care urmează să apară sau care s-au șters de mult. Miza hotărârii mele poate să răspundă unei absențe, unei eschive, unei întîrzieri sau unei sosiri prea timpurii. Ea poate fi însoțită de nehotărârea celuilalt, de răzgândirea lui, de părăsirea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
l-ar îndatora pe vecie zeilor : Oracol blestemat ! Nu mai am nevoie de tine. Nu mai sunt nevoit să te cumpăr cu prețul înspăimântător al unei crime (III 1). El realizează la timp că remediul indicat de oracol e unul înșelător și pervers, noua crimă neavând cum să le șteargă, ci doar să le sporească pe cele vechi : Aș fi uitat toate păcatele, plătind prețul. Dar m-aș fi legat printr-unul nou de această uitare (III 1). Odată ce a găsit
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
prin moarte de tragedia lui, având conștiința precisă a acestei eliberări. Tragicul modern ar avea, așadar, un sens eliberator, ceea ce l-ar face să fie profund optimist. Cu deznodământul ei mai apropiat, parcă, de al unei comedii, în care zeii înșelători sunt la rândul lor înșelați și cad în propria cursă, drama Oedip salvat propune victoria umană asupra forțelor destinului. Piesa, care anihilează astfel tragedia în sens clasic, susține artistic ideile teoreticianului Radu Stanca asupra acestui gen literar. Imposibila recunoaștere Cum
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Nero. În continuare, atenția noastră se va concentra asupra acestui personaj mai mereu prezent în scenă, cu toate că nu ocupă un loc central în acțiunea piesei. Așa cum afirmă autorul însuși, „Petronius” este mesagerul său. Un mesager, o spunem de pe acum, adesea înșelător, ceea ce face ca el să nu apară ca o oglindă deformată a lui Doinaș. Ar mai fi de adăugat că tocmai potrivirea nesigură dintre gândurile celor doi dă atracție piesei, care nu devine o pledoarie în favoarea unei teze, ci introduce
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
valorilor democratice au ridicat după 1989 probleme serioase cercetătorilor. În determinarea atitudinilor democratice, i-am putea întreba direct pe cetățeni, fără îndoială, ce ei consideră a fi democrația și cât de atașați sunt de ea. Un asemenea demers este însă înșelător, întrucât nu știm ce înțeleg cei mai mulți prin democrație, cum își închipuie procesul democratic și câte cunoștințe au despre procedurile democratice în fapt. Paradoxul ce se poate naște dintr-o astfel de întrebare este exemplificat de Klingemann. Din datele WVS observăm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]