4,058 matches
-
anturajul lui Nicu, de "nicușorist", deși nu a fost chiar așa, pentru că m-am ținut la o anumită distanță de Nicu, așa cum am mai spus. Câteva zile atunci mi-am evaluat viața și cariera politică și nici nu știam atunci încotro o va lua țara. Când l-am văzut pe Iliescu, am zis că vine eșalonul doi. Apoi au apărui foști lideri de la UASCR care nu au convins să fie atrași cei care au lucrat la tineret și la studenți. S.
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
aur, "ceea ce nu ar putea fi în favoarea României". Doi conducători sovietici s-au referit în anul 1965 și la valoarea vieților soldaților sovietici căzuți pentru eliberarea României de sub fascism. Este de datoria conducerilor celor două state să își pună întrebarea încotro evoluează relațiile româno-ruse. Trebuie reamintit și recunoscut că de secole Rusia a constituit pentru România și formele ei statale anterioare o piatră de încercare a politicii externe și a rezistenței "între imperii". Federația Rusă s-a transformat semnificativ în secolul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
fi transmis decât lui Abba Even în persoană. Toate încercările mele de a-i propune un alt interlocutor sau măcar de a-l determina să-mi dezvăluie care este obiectul "mesajului important" nu au reușit să-i spulbere încăpățânarea. Neavând încotro și luând în seamă sensibilitatea română dupa ce legația lor a rămas unica misiune diplomatică dintr-o țară comunistă în Israel, am recomandat să i se acorde audiența solicitată. Audiența a avut loc în ziua de 31 iulie 1967. L-
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
dens, luminile pe străzi mai rare și dintr-odată ne-am trezit într-o zonă unde domnea bezna. Tovarășul meu de drum mă privea pe mine, eu îl priveam pe el și chipurile noastre afișau nedumerire și de îngrijorare. Oare încotro ne conducea șoferul care tăcea chitic? Dar după vreo zece minute de călătorie pe un culoar unde numai lumina farurilor noastre sfâșia împărăția neagră a nopții boreale, am început dintr-odată să ne întoarcem la civilizație. Întâi câteva lumini palide
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
care nu se dădea la comunism. Abia se făceau întovărășirile, iar despre colhoz nici vorbă încă. Cînd a născut plodul, așa de tare răcnea Anica, încît se adunase jumătate din sat să asculte și să facă glume. Femeile alergau care încotro, pline de mister. Țîncii aflau, în sfîrșit, că nu barza îi aduce pe lume. O femeie speriată vine într-un suflet la cei adunați la căscat gura. Ce-i, ce s-a întîmplat? A născut? Da, a născut. Ce-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Fugea spre sala de curs. Eu niciodată n-am văzut-o pe Julieta altfel decît ca prietenă. De altfel, mie nu mi-a arătat niciodată cît de transpirată este, deși eram și eu om, ce naiba! Ne-am dus fiecare care încotro, ne-am apucat de îmbătrînit și de tocat tinerețea. Mobilă în rate și așteptam doi ani. Aragaz, mașină de spălat, televizor, aspirator și mai așteptam încă doi ani. Covoare, magnetofon, combină muzicală și iar așteptam cîțiva ani. Biciclete la copii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
-i vine a crede. Două sute de dolari, adică 5200 de pesos. Îi vine să se întoarcă la Wilma. Era prea mult, el ar fi trebuit să plătească... Pedro era un om chibzuit, cheltuia cîte puțin și numai cînd nu avea încotro. Mai erau turiste care să-i facă avansuri, dar Pedro nu ar fi făcut un pas nici să-l omori. Le compara cu Wilma... Acasă făcea dragoste cu soția, însă nu mai era ca înainte. O iubea pe nevastă, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de la tancul cu apă. Gol, gol, ca o sticlă din containerul de gunoi. Ce s-a întîmplat?! Toți își dau cu părerea. Rafael a udat grădina din rezervorul cu apă. Strîng din dinți. Avem apă minerală. Merge, dacă n-ai încotro. Merg la garaj. Constat că n-am luat cheile care trebuie. Un retur scurt și aleg ce-mi trebuie. Sucesc cheia și se aude un iu, iu de două ori. Apoi tace. Insist și se mai aude un i... pauză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
singur. Trebuie să-l ademenești cu ceva. - Cu ce, mărite Spirit? - Cu muncă și perseverență. Numai așa poți spera să ți se alăture și norocul... - Pot să te mai întreb ceva, măriteSpirit? - Iți îngădui să mă întrebi orice. - Si acum... încotro? - Eu aș zice să coborâm către Frumoasa. - Frumoasă propunere, mărite Spirit. - Atunci...la drum! Odată cu ultimul cuvânt, chipul de fum al Spiritului domnesc s-a învârtejit și a urcat spre înalturi...Doar vocea lui îmi mângâia auzul. - De ce te-ai
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
să fie așa dihonie între fețele bisericești?” După aceste cuvinte, o liniște deplină s-a așternut în jur...Priveam înspre locul de unde curgeau vorbele Spiritului domnesc, așteptând să-și urmeze gândul. În loc de aceasta, l-am auzit întrebându-mă:Si acum, încotro dragule? - Cu îngăduința ta, mărite Spirit, cred că ar fi bine să mergem la mănăstirea Cetățuia, care-i colea la vreo două pistrele de săgeată. - Facă-se voia ta, fiule! Ca întotdeauna, odată cu ultimul cuvânt reverberat de bolțile bisericii orice
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Si cred că poporul are dreptate. - Uite cum, din vorbă în vorbă, ne-am cam terminat treburile pe aici și cred că ți-ai umplut tolba cu noutăți. - Asta cam așa-i,mărite Spirit. - Intrebarea firească ar fi; și acum, încotro? Apoi, umblând noi de la o mănăstire la alta, am învățat un lucru. - Ia spune, ce ai învățat din aceste plimbări? - Mi-am dat seama că-i bine să mergi din aproape în aproape. Adică să nu sari la cine știe care mănăstire
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
multe pricini de neînțelegere între mănăstiri... - Te-aș ruga,mărite Spirit, să-mi spui ce înseamnă că mănăstirea lui Păun „s-au răsipit”? La prima vedere ai crede că mănăstirea s-a dărâmat, dar călugării doar s-au împrăștiat care încotro și au lăsat mănăstirea de izbeliște și odată cu ea și moșiile și toate averile. Si dacă ne gândim mai bine, călugării greci de la Muntele Athos - unde mănăstirea era închinată - au venit au luat ce au avut de luat și au
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Spiritului domnesc s-a auzit din nou: - Dragule, mă tem că nu prea mai avem ce face pe aici și ar cam fi nevoie să căutăm alt loc, unde să ne aducem aminte de fapte de laudă ale voievozilor moldoveni. Încotro crezi că ar fi potrvit să ne îndreptăm pașii? - De vreme ce suntem pătrunși de gândurile și faptele voievodului Miron Barnovschi, ar trebui să ne ducem la cealaltă ctitorie a sa - mănăstirea Barnovschi din „dricul târgului” - cum se spunea în acele vremuri
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Să lăsăm asta și să mai spunem doar că mănăstirea Golia a căzut în ruină după secularizarea averilor mănăstirești din 1863. A stat apoi închisă o perioadă lungă de timp (1900-1947). Acum, însă, ar cam fi vremea să ne gândim încotro s-o apucăm. - Nu înainte de a spune, mărite Spirit, că în curtea Goliei se află o casă cu coloane, făcută prin veacul al XVIII-lea. În această casă a locuit diaconul Creangă, pe când slujea la Golia. Începând din 1992, aici
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
XVIII-lea. În această casă a locuit diaconul Creangă, pe când slujea la Golia. Începând din 1992, aici se găsește Institutul Cultural-Misionar Trinitas (Editură,Tipografie, Radio). - Dacă nu te plictisește aceeași întrebare, am să ți-o pun din nou. Si acum, încotro? - Dacă tot ai pus întrebarea, iaca și răspunsul, mărite Spirit. Răspunsul însă, înclin să cred că e puțin cu cântec. - Adică cum? Nu cumva te-ai plictisit și mă lași singur? - Nici gând, mărite Spirit. Cântecul despre care vorbesc are
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Lupu, care, avându-l împricinat chiar pe mitropolitul „chiriu chir Nichiforu”, nu s-a sfiit să-i dea dreptate egumenului Iezechil. - Uite că am cam golit sacul cu poveștile despre „mănăstirea dintre vii” - Sfântul Atanasie. Urmează doar întrebarea firească. Acum încotro? - Imi lași prea multă libertate, mărite Spirit. Si asta mă onorează, dar mă pune și în dificultate.Dar, dacă tot mă lași să aleg, atunci...Gândesc că știi deja răspunsul meu. Facă-se voia ta, dragule. - Crezi, mărite Spirit, că
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
altădată. Si apoi mă întorc și zic: „Pentru un păduche nu dai cojocul pe foc.” - Crezi că mai avem de ce zăbovi aici, cercetătorule cu asprime?... - Părerea mea este că am cam golit desaga cu noutăți despre mănăstirea Zlataustului. - Atunci, spune încotro s-o apucăm acum. Că doar n-avem să ne oprim tocmai acum, când nu mai este așa de mult până departe. - Ce ar fi să mergem la Dealul Mare, mărite Spirit? - Adică la mănăstirea Hadâmbul? - Chiar așa. La mănăstirea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de Hlincea...Mă gândeam însă, mărite Spiri, dacă mai avem ce vedea și afla nou aici la mănăstirea Dealul Mare. - Mi se pare că nu ar mai fi altceva foarte important de spus, om bun. - Dacă-i așa, spune-mi încotro ne vor mai purta pașii, mărite Spirit? - Să știi că anume am lăsat la urmă o mănăstire de seamă a Iașilor. - Imi poți dezvălui numele mănăstirii? - Mai încape îndoială? Este vorba de mănăstirea cunoscută de toată lumea sub numele de Sfântul
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
în funcție vergeaua. Nu de puține ori îmi ordona ca un veritabil sergent major : Toloacă, mâine să am pe catedră o sfântă vergea nou-nouță. Asta însemna că din cea veche mai rămăsese doar un căpețel. Conștiincios din fire, nu aveam încotro. Altfel te ia mama dracului și pe tine, mă anunța doamna Averescu. Căutam în gardul viu din curtea școlii, format din niște tufe de salcâm turcesc, câte o nuielușă potrivită, o curățam cu grijă de coajă, ca să aibă aspect, și
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
care are coșuri pline. Alte tradiții îi atribuie bătrînei pe nume Ecou puterea de a pricinui crampe, ceea ce este de asemenea o modalitate de a-și paraliza victimele. Este adevărat că Ecoul se arată uneori milos. Un căpcăun îl întreabă încotro a luat-o un fugar care încearcă să-i scape. Ecoul îl întîrzie repetîndu-i întrebările în loc să-i dea informații. Așadar, oricare ar fi adversarul, Ecoul îl imobilizează sau îl încetinește. Departe de a fi, ca la noi, în conivență cu
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
cu coji aprinse de nucă... De unde le lua, În Munții Dinarici În care-și stabilise reședința? Evident din Dacia noastră, chiar dacă scăpată de sub sceptrul lui. Dacie care aprovizionase cândva și pe alți prudenți, faraonii egipteni - ce pleonasm! - care n’aveau Încotro: măcar la trei zile, trebuiau să-și radă nu doar barba... după care-și lipeau una falsă! Încurcate-s căile lui Ra... Oricum, ceva foloase tot tragem de pe urma bărbii. Ca și penele păsărilor ori solzii reptilelor, părul e o proteină
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
se află, pentru Încă câteva bune milioane de ani, În acel minim al concentrației oxigenului care ne favorizează. Totul este să nu grăbim ritmul faptelor din Natură, reconstituind atmosfera bogată În bioxid de carbon și temperatura. Dinozaurii n’au avut Încotro: așa era pe atunci. Dar noi o facem, Încet dar sigur, cu bună știință. Cu viitorul În față avem Însă și timpul În care să punem la lucru rațiunea. Care ne spune și că mai mult bioxid de carbon intensifică
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Între noi, eu și animal, diferența e doar de câțiva cromozomi, cel mai adesea În minus... Și, dacă de negentropie e vorba, fie că asta Înseamnă perfecțiune, primordialitate, ordine sau bogăție energetică, să observăm că și oamenii copie - n’au Încotro - starea mediului, iar aceasta În biocâmpul lor. Și, Într’adevăr, nativii zodiei Berbecului sunt fericiții posesori ai unui biocâmp cu excedent energetic. Poate mai degrabă nefericiți, căci unde se găsește ceva În plus, se vor găsi deîndată și mulțime de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o dată să ocup Întreaga rubrică. În marșul nostru triumfal de la animal la civilizație am izbândit numai prin aliați. Și-mi aduc aminte de romani, care Învesteau ca foederati, adică aliați, pe barbarii care reușeau să străpungă frontiera fortificată. N’aveau Încotro, dar de aici le-a venit sfârșitul. Un „aliat“ Îndrăzneț i-a dat un „picior la spate jos“ lui Romulus Augustulus, iar Roma a intrat definitiv În istorie. Era anul 476. Ca specie, am făcut la fel. O specie slabă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
soclu. - Miau Las’ că mai vine o vinere... „Meridian“, 25 mai 2001, ora 11,50 În viața oricărei pisici vine o vreme când, fără a se uita În urmă, Își ia codița, precum bipezii traista’n băț. Așa și eu. Încotro? Felis silvestris e cam răutăcioasă de-o vreme. Deh! Are puiuți. Așa că am tras o raită pe la Chișinău, să mă bucur de binefacerile noului și europeanului pașaport. Lucrătura dracului, la urma-urmei și el un biped... M’am Întors totuși, căci
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]