4,770 matches
-
șchiopătând, dispăru în inima pădurii cu ceilalți... „L-am nimerit!... ninsoarea o stat, o să-i iau urma!“, își zise el și intră nerăbdător în casă la fetiță. O luă în palmele lui mari, simțindu-i zvârcolirile de viață. O privi îndelung în mărgeluțele acelea albastre simțindu-i bătăile inimii... „Ce fată strașnică“, murmură el fericit. Are dreptate mătușa Săftica! Copilul i-a răspuns îndrăzneț cu un zâmbet gângurind ceva. Pădurarul rămase fără glas, nu-și putea dezlipi ochii de pe fețișoara aceea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mătușa Săftica! Copilul i-a răspuns îndrăzneț cu un zâmbet gângurind ceva. Pădurarul rămase fără glas, nu-și putea dezlipi ochii de pe fețișoara aceea, cât un pumn de mică, pe care luciau doi ochișori ca două mărgeluțe albastre. O privea îndelung și nu-i venea să creadă că-i adevărat. Tresări când văzu luminița ochilor ce-i surâdeau Anuca, fata pădurarului prietenește și valul de bucurie... oceanul clocotitor vuind în strâmta temniță a acelui trupușor... Cine ar ști să deslușească în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
noroc în viațî... - M-am înstrăinat di tăț‟, parc‟aș vini din-altî țarî, zău așa! spune Domnica privindu-și mâinile în poale, zâmbind trist. Apoi, tace iarăși o vreme. Dacă o întrebi din ochi, de ce... ea se uită pe geam îndelung, apoi continuă rar, abia șoptit, uitându-se la marginea tivită a pestelcei, ca la o amintire prelinsă ca o lacrimă: - Pen‟ că la niș‟ opșpi ani m-am măritat fără voia mami‟ ș‟a tati‟, după un bărbat sărac... da
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
parcă, să ceară pace. Fiara, la început cu ochii însângerați de cruzime, acum îl privea cu ochi sticloși, reci și supuși, parcă cerând împăcarea. Anuca, fata pădurarului „De ce mai ucis, Antoane... de ce, că nu-ți vroiam răul!“. Când se priviră, îndelung în ochi... amândoi aveau lacrimi. Anton ar fi vrut să plângă... să plângă ca după cineva drag, pe gâtul sur și lucios al lupoaicei,.. dar, izvorul lacrimilor secară amar, în ziua aceea lungă... nesfârșită. Gânduri încâlcite, zdruncinate în adânc, îi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
adevăratei vieți pulsa în gâtlejul măcaleandrului... Cântecul lui părea să vestească existența unei alte lumi... o lume mult mai profundă și tainică... necunoscută nouă. Anton simți un nod în gât, își drese ușor glasul, să nu-l sperie, privindu-se îndelung în ochișorii lui gălbui... zbrr.. și, dispăru printre crengi. Din nou, în pădure, se lăsă o liniște dumnezeiască... o tăcere sfântă. Cerul încă era senin, dar peste pădure se lăsă înserarea. Ce l-o fi făcut pe Anton să întoarcă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
câmp, proaspete, puse acolo de un ceas, cel mult două... Un liliac, ca acela din fața casei, străjuia la picioare. Ochii i se opriră pe buchețelul de flori, luminându-i-se toată fața de recunoștința pentru tatăl ei, și rămase așa, îndelung cu ochii pe mormânt. Deși părea liniștită, în ochii ei lucea o văpaie de mistuire lăuntrică. Acolo, sub movilița de pământ, năpădită de bălării... acolo, își dormea somnul veșniciei mama ei. Prezența ei, pe acest pământ, a fost scurtă ca
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
coadă asemeni câinelui, neclintit, pe mijlocul potecii, cu urechile drepte și gura căscată larg... Părea că o aștepta... S-au oprit la zece, poate cincisprezece pași... văzând că lupul n-are de gând să se ferească din cale. Se priviră îndelung în ochi, într-o tăcere groasă s-o tai cu cuțitul. Lupul avea în toată ființa lui, în ochi mai cu seamă, o liniște poruncitoare, care parcă paraliza orice voință. Cu o liniște de neînchipuit, se lăsă pe pântece și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și apoi regretă amarnic gestul. Își simțea căpățâna ca un bolovan uriaș de granit care se clătina nesigur pe umerii ei. Lui Aidan îi plăcu drumul la Rathfinan alături de Stephen, cu care se înțelesese întotdeauna foarte bine. Cei doi discutară îndelung despre performanțele lui Stephen în domeniul vânzărilor de mașini până când se apropiară de castel. —Uau, făcu Stephen când opriră în fața porții. Gail mi-a spus că e impresionant, dar nu mi-am dat seama că e atât de frumos. —Nieve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mi-am putut lua ochii de la ei. Fiecare sfârc maroniu era precum casca unui Tommy. — Să nu stai prea mult, Bernie, Îmi zise, dându-și jos cordonul și apoi pantalonii, rămânând doar În chiloți. Dar În baie m-am privit Îndelung În oglinda care acoperea un perete Întreg și m-am Întrebat fără să mă amăgesc cu iluzii de ce o zeiță ca aceea care desfăcea acum lenjeria din satin alb avea nevoie tocmai de mine, dintre toți oamenii, să o ajute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Funia a luat-o la vale pe lângă fața mea În josul puțului și a aterizat În bucătărie cu un zgomot puternic. Am auzit țipătul șocat al lui Inge. Țipă apoi din nou, numai că de astă dată mai tare și mai Îndelung. Am luat-o la goană prin sala de mese, În jos pe scările spre subsol și am găsit-o stând pe coridor, sprijinită fără vlagă de peretele bucătăriei. — Ești bine? — E oribil. Ce anume? am Întrebat-o și am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Vitejeni, formată din viteji ai Măriei Sale Ștefan Vodă, se află o parte din familia ei, care, poate, o aștepta să revină pe meleagurile natale. Chemarea străbunilor a îndemnat-o să-și deschidă portița ferecată a inimii, îndemnând-o la călătoria îndelung visată. Așteptarea n-a fost de prisos, se simțea acasă, gustând, cu ochii amintirilor, vuietul pădurii, liniștea cimitirului ori dulceața merelor domnești din fața casei părintești. Și-a întâlnit rudele, i s-au dezvăluit taine, mistere ascunse ale sufletelor oamenilor. S-
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
și ultimele raze de soare înainte de căderea serii, n-am dormit azi-noapte în chilia fratelui Rafael, ci mi-am găsit un locșor pe saltele întinse din încăperea special amenajată pentru dormit, încăpere îmbrăcată în lemn, și, înainte de culcare, am vorbit îndelung cu niște oameni mai vârstnici despre părintele Ioan, Era un sfânt! spune unul dintre bătrâni cu voce blajină, eu venisem la el pentru nepotul meu, băiatul fetei mele, avea doi ani și nu umbla, l-am dus și la doctori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
deja în sinea mea să-mi petrec noaptea în locuința din munte, până se mai vede afară îmi adun lemne uscate pentru foc și-mi căptușesc patul tare cu iarbă crudă, cu flacăra de la brichetă îmi aprind focul și stau îndelung afară pe-o piatră, fără gânduri, gol de simțăminte, atent numai la umbre și culori, prins în jocul copilăresc de a număra pe cer stelele ce apar una câte una, pierzându-le în cele din urmă șirul, când se întunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
trăgeam de mână să vină mai repede, ca și cum m-aș fi temut să nu dispară Pantocratorul de pe boltă, s-a urcat pe schelă ridicându-și poalele hainei preoțești, eu urcând în urma lui, ajuns sus cu spinarea încovoiată s-a uitat îndelung la Pantocrator, eu așteptam să-mi spună ceva, dar a tăcut și după un timp cât veacul a început să coboare scara și eu după el, neîndrăznind să-l întreb nimic, era duminică și clopotele ne chemau la slujbă, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
citești, m-a întrebat văzând caietul lui Theo, vreau și eu să văd, e jurnalul lui Theo, un jurnal?! dă-mi-l să-l văd! nici nu așteaptă să i-l dau și-l ia singură, îl răsfoiește oprindu-se îndelung asupra unor pagini, citind atentă, pagini peste care eu am trecut deja, o urmăresc cu mare curiozitate, o fată stând atât de aproape de mine, fata părintelui Dumitru, lasă-ți inima să vorbească, Ileana?! uitându-mă la chipul ei aplecat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Lisei cupoane în valoare de douăzeci de lire pentru Marks & Spencer și o felicitare imensă cu un hipopotam și cu inscripția „Ne pare rău că pleci“. Ally Benn, fosta adjunctă a Lisei, alesese cadoul de plecare cu grijă. Se gândise îndelung la ce anume ar detesta Lisa cel mai mult să primească și a concluzionat că niște cupoane M&S i-ar provoca dezgustul maxim. (Ally Benn purta numărul cinci la pantofi.) — Pentru Lisa! concluzionă Barry. La acel moment toți erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
copii. Foarte solicitant. Și dacă tu trebuie să muncești până târziu... Dylan se aplecase în față, ascultând-o pe Ashling ca și cum i-ar fi putut prinde cuvintele din zbor sau le-ar fi putut colecționa. Dar când ea a tăcut îndelung, el spuse: Sper că nu te superi că spun asta - dar am crezut că tu știi care sunt simptomele. Din cauza mamei tale... Mama ta? insistă el, când văzu că Ashling rămâne mută. Ea suferea de depresie, nu-i așa? Blândețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
până când Molly s-a urcat lângă ea în pat și a lovit-o peste față. Era timpul să se trezească. O apendicită de urgență, se gândi ea. Sau un infarct mic. Nimic foarte serios. Dar ceva ce să implice timp îndelung petrecut în spital, cu restricții serioase la vizitare. După ce a făcut duș, s-a uscat și l-a luat la rost pe Dylan, care căsca pe marginea patului: —Să nu îi dai lui Craig Frosties, a cerut toată săptămâna, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Plasturii și toate cele? Din obișnuință, presupun. Dar, pentru prima dată, se simțea ciudat că ducea după ea atâtea nebunii pentru prevenirea dezastrelor. — Nu vrei să le arunci? Nu mai ai nevoie de ele. Totul e diferit. Ashling îl privi îndelung. Avea dreptate, totul era diferit. —Bine, o să scap de ele când ajung acasă. De ce nu acum? Haide, aruncă-ți geanta în mare. —Să îmi arunc geanta în mare? Da, sigur. —Vorbesc serios. Dă-i drumul. —Ești nebun? Și cardurile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a departamentului. Am stat ascuns în cămăruță până i-am auzit că ies pe coridor. Când în birou se așternu tăcerea, m-am îndreptat spre o ușă pe care scria SALA DE ȘEDINȚE. Iar când am intrat, am fost ovaționat îndelung. Am fost aplaudat în stil milităresc. Cei aproximativ patruzeci de polițiști în civil s-au ridicat în picioare și au bătut din palme la unison. Am privit spre partea din față a încăperii și am văzut o tablă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
îi povestea toate detaliile aventurilor sale. Martha făcea desene obscene cu sora ei, pe care o ura. Ramona o sili să deseneze scene pastorale, pentru ca furia ei să nu ia proporții. Ca să se răzbune pe Emmett, puse în scenă spectacolele îndelung plănuite, care înfățișau indirect lăcomia și lașitatea lui. Căsuțele de jucărie dărâmate semnificau cocioabele lui Emmett, construite de mântuială și făcute una cu pământul la cutremurul din ’33. Copiii care se ascundeau sub manechine îmbrăcate în imitații de uniforme germane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
audă glasul slab, îi zise: — Grădinița asta îi plăcea foarte mult divinului Augustus; venea aici să se odihnească și să uite greutățile guvernării. Spuse, cu același glas monoton, că Augustus domnise mulți ani pentru că fiecare gest al său fusese gândit îndelung. — Germanicus, în schimb, a murit tânăr. În gura ei, cuvintele acelea erau înspăimântătoare. Gajus înțelese că ascundeau o amenințare mortală; într-adevăr, ea surâdea. Adăugă că Germanicus încercase să imite sublima artă a puterii practicată de Augustus, poate că înțelesese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care avea să schimbe viitorul imperiului, au existat scurte mențiuni ale martorilor. Nopți la rând, Gajus și-l imagină pe Tiberius, în vila din insula Capri, cum deschidea și descifra misiva aceea tainică, iar apoi, singur în camera lui, reflecta îndelung, cuprins de o imensă dezamăgire, sufocat de o mânie înăbușită. Și dispunea controale minuțioase, întindea curse subtile, căuta mărturii inconștiente... Pentru a doua oară, Gajus avu speranța că-și va putea îmbrățișa mama și fratele rămas în viață, o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sângeroasă, autodistructivă a lui Marcus Antonius? Cu aceea limpede, dreaptă, calmă a lui Germanicus?“ La Capri, bătrânul Tiberius rămase tăcut. Poate că nu era foarte dezamăgit, fiindcă în lunile acelea observase iritat zelul, ambiția și tupeul senatorului Silanus. Senatorul privi îndelung, pe rugul demn de un împărat, fumul puterii sale pierdute. Nu adia nici un fir de vânt și rugul arse un răstimp insuportabil de lung. Și Sertorius Macro privea, mai încruntat decât i-ar fi cerut rolul său, fiindcă acea căsătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
odihnească. Curtenii spuneau că acum Tiberius rămânea ore în șir întins în exedra sau în aulă, nemișcat, învelit cu o pătură și cu câte-o scriere uitată pe genunchi, privind marea. Era foarte obosit, șopteau, era pierdut în singurătate. Dormita îndelung. Din ce în ce mai des, rămânea în camera lui, în pat, până târziu, uneori chiar până seara. La asfințit se scula cu greu, privea soarele aflat la orizont și se întorcea în cameră. Într-o zi, Gajus Caesar, salutându-l în tăcere, văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]