4,024 matches
-
că, atunci cînd a murit Stalin - ea era în clasele primare -, a plîns din toată inima (ironia soartei : taică-său murise pe frontul de Est). și eu eram la fel în clasele mici, iar în venele mele curgeau „toate visele-ndrăznețe“ cu care ne ali mentau în acea perioadă. Apoi, cînd am mai crescut, nu mai eram ce-i drept așa de devotat cauzei, dar trăiam într-o bună simbioză cu manifestările regi mu lui. Chiar și situațiile nefericite (impuse de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
praful ce le-au acoperit. Călătorii, puțini la număr, cu genți și sacoșe de toate felurile, își ocupă locurile preferate, pe care le părăsesc în grabă când se apropie de stația sau halta unde trebuie să coboare. Câte unul mai îndrăzneț caută să intre în vorbă cu Dumitru Dascălu, dar se lasă păgubaș atunci când își dă seama că încercarea lui e zadarnică. Abia trecuse de amiază când Dumitru Dascălu, cu puținu-i bagaj, a coborât pe peronul unei gări părăginite și pustii
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
fondul cântecelor îngânate în grup sau solo, al ghicitorilor, snoavelor sau povestirilor spuse cu meșteșug și har de băieți. Reprizele de dans, susținute de melodiile în vogă produse de un patefon răgușit întregeau buna dispoziție și farmecul șezătorilor. Băieții mai îndrăzneți și cu intenții de a pune capăt holteirii furau câte o sărutare codanelor ale căror inimi doreau să le cucerească. Spre miezul nopții, întâlnirea se încheia într-o atmosferă de voie bună cu stabilirea locului viitoarei șezători. În șirul tradițiilor
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
le monde". Veche, deși existența sa nu se ridică mai sus de anul 1860, așa de veche totuși, prin conținutul ei, față de tot ce fizica și metafizica de azi ne învață să știm despre structura intimă a materiei, cartea aceasta, îndrăzneață și întrucâtva revoluționară la data când a fost scrisă, s-a bucurat de o mare și justificată celebritate, care nu dispăruse încă la data când îi dezbăteam cuprinsul în lungi și zgomotoase discuții cu amicii mei. Forța nu e un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ci pur și simplu caracterului meu, constituțiunei mele psihice și morale. Ideea socialistă în sine, ideea centrală, principiul nou de echilibru, de ordine, de justiție, mă atrăgea cu o putere irezistibilă. Mișcarea însăși mă atrăgea de asemeni, prin noutatea ei îndrăzneață, prin credința devotată și naivă a celor care făceau parte din ea, prin nota sa romantică, prin senzul său patetic, prin farmecul său de religie nouă. Caracterul și senzul acestei atracții erau mai mult de ordine sentimentală decât critică. Ideologia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Lovinescu (la podul de raze, "pe care luna și propria-i fantezie" îl aruncă peste valea "cetăței adormite în faldurile istoriei" între Copou și Cetățuie). Mă gândesc la ultimele două opere ale lui Cezar Petrescu, Luceafărul și Nirvana, așa de îndrăznețe și riscate ca întreprindere artistică, așa de frumoase și interesante ca realizare. Dar ceea ce leagă pe Eminescu de Iași nu constă numai în lucrurile aceste (care ar ajunge de altfel, pentru a face ca numele lor, al orașului și al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
adaug că nu mi-l însușesc. Nu renegându-l ca pe-o operă de tinerețe, care n-ar mai concorda cu ideile și sentimentele mele de azi, adică nu în felul cum Schiller de pildă și-a renegat cândva juvenila, îndrăzneața, revoluționara operă a primilor săi ani de scriitor, Die Räuber; ci pur și simplu pentru că nu-l socotesc al meu (ceea ce nu înseamnă totuși că n-aș aprecia frumoasele însușiri cu care amicul meu Pella se afirma pe atunci, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ca o dovadă ca am trecut pe aici și nu vreau să o mai uit, păstrând la fel momentul fericirii sau necazul de lângă noi, în albumul familiei lăsat pe un raft prăfuit de timp și uitat de noi. Cu ajutorul cuvintelor îndrăznețe îmi aștern gândurile nespuse și neștiute, de cei ce mă vor, tresărindu-le inima de dor. Las totul moștenire la cei ce vor veni după ce voi pleca în zbor în lunga mea călătorie cu gândul să expun lucrările pe simezele
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
în preajma vasului, fermecându-ne cu mișcările grațioase ale aripilor, privindu-ne de sus ca pe niște intruși ce au îndrăznit să pătrundă în minunata lor lume, în care liniștea e mai presus de orice. Câte un pescăruș ce era mai îndrăzneț poposea pentru o clipă pe balustrada de la pupa, odihnindu-se, privind peisajul ce era lăsat în urmă. Imediat își deschidea aripile largi luându-și zborul, întorcându-se în lumea sa pe tărâmul apelor și a văzduhului, lăsându-ne pe noi
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de vedete prin excelență (la noi, industria filmului nu este atât de puternică, încât să poată crea așa ceva). A fi vedetă presupune succes, bani mulți și admirația celor din jur. Oamenii te arată cu degetul pe stradă, iar unii mai îndrăzneți te opresc să te felicite sau săți zică chestia aia cu mulțumitul pentru că exiști. Nu mai vorbesc de polițistul care tea prins că ai depășit viteza regulamentară; în momentul în care vei coborî, ușor, geamul mașinii frumoase în care te
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
mută de uimire. Scoase o exclamație și făcu un pas împleticit îndărăt. Se uită prin cameră ca după o strajă care s-o apere. Își aminti de fetișcana aceea cu fustița de-o palmă, cu găuri în obraji și foarte îndrăzneață care escalada geamurile din internatul școlii mergând la ore târzii la întâlniri interzise de școală. A doua zi la careu era scoasă în față și dată ca exemplu negativ. Își mai aminti când era însărcinată cu Nicky și venea la
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
gândi la nimic altceva. Ea se împotrivi și opuse o oarecare rezistență. I-ar fi plăcut foarte tare să-l hrănească cu picătura. - Te rog, nu-i corect așa ! - Nu contează, șopti el zâmbind. Și-n momentul următor, mâinile sale îndrăznețe îi confirmară spusele. O luase în brațe mai mult forțat ca pe o jucărie acoperând-o cu sărutări. Ea avusese o reacție și se retrase din jocul lui făcând câțiva pași în direcția paharelor de pe masă. Fiecare băuse câte puțin din
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
contract încheiat cu existența noastră. Nu am avea niciun viitor dacă ne-am folosi trecutul ca fundament pentru demnitatea prezentului sau dacă speranța ar reprezenta o notă de decontare, toată omenirea ar fi falimentară. Subiectul acesta îi părea mult prea îndrăzneț și cu toate acestea îi veni mai mult curaj, mai multă putere în sine și zise: „Trebuie să mă descurc singură într-o lume străină, altă cale nu am de ales.” I se păru că cineva din interiorul ei o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de ce îl crease desăvârșit. Cu siguranță avea Cel de sus un plan măreț pentru viitor, bine pus la punct pentru el și fără îndoială marea lui înțelepciune nu avea să se irosească în zadar. Trăirile îi erau foarte intense, era îndrăzneț în idei și tot ce-și punea în plan îi ieșea bine. De multe ori Alin purta pe chipul său o tristețe. Această stare era acumulată din copilărie, atunci când părinților nu le era bine. Amintirile triste răscolesc și sfâșie pe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
în suflet. În timp ce se deplasau dintr-un loc în altul, cineva îi atinse haina în zona unui buzunar. - O fi ziua păcatelor? Trebuie să fiu mult mai atent de vreme ce buzunarul mi-a fost deja atins, zise Alin. Îl prinse pe îndrăzneț cu iuțeala fulgerului și-l întrebă: - Ce cauți, vierme? - Te rog lasă-mă, iartă-mă! N-am știut că ești de-al nostru. - Cum, tu nu-ți cunoști concetățenii? Măcar după moaca lor. Altă dată să nu te mai apropii
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Să ai grijă de Victoria. - Da, spuse ea pe un ton ușor contrariat. Totuși era dispusă să înțeleagă cum stăteau lucrurile. Ieși din compartiment pe culoar, își aprinse o țigară din marca lui preferată savurând-o cuprins de cele mai îndrăznețe gânduri. Era îmbrăcat ca pentru o călătorie lungă. Mișcările îi erau agere ca a unui spiriduș. Nicky era acaparat de un peisaj, iar când întoarse capul și se uită în compartiment îl observă pe Jean cu fața roșie pus pe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
un mal zăcând multă vreme acolo. Unele ajung în locuri ciudate, iar cele care se lovesc mai tare se sfărâmă în mii de bucăți. Afară era o vreme încântătoare numai bună pentru a te face să gândești la cele mai îndrăznețe vise. Soarele aurea pretutindeni cu strălucirea lui. Aerul era înmiresmat, deși părea uscat. Acasă la ei se simțea o anumită îngrijorare. Carmen îl cunoștea destul de bine pe Nicky. Era ambițios, puternic, curajos dar lipsa lui de comunicare cu ea și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
deși e pe drumul spre maturitate. ți se pare că este altceva : o mișcare diferită, un accent nou poate ? Alex. Leo Șerban : Cu siguranță. Deși primul său lungmetraj, Furia, era tot o poveste contemporană și avea lucruri interesante și chiar îndrăznețe, fiind prima descindere în lumea mafiei țigănești, era totuși mai aproape de ceea ce numiți voi formulaic. Boogie este în primul rând o poveste extrem de semnificativă pentru că vorbește despre lucruri personale și chiar intime : cred că este primul film românesc care o
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
pitorești. Oricât de bine ar juca Dorel Vișan, scena ”rugăciunii” din bucătărie nu convinge : rapelul sacru-vomitiv este prea isteric Este, cred, problema întregului film : dacă în Patul conjugal derapajele în fabulă erau pe deplin justificate (și filmul însuși, mult mai îndrăzneț), în Senatorul melcilor ele sunt stânjenitoare (filmul însuși fiind mai convențional). Daneliuc demonstrează că e în stare să conțină subiectul, revenind la un story clasic cu morală la urmă : Dacia de la-nceput, urmărită de zeci de milogi cu jalbe, va
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
asta, pentru că ei nu au văzut filmul lui Resnais !), Cine-verite-ul lui Damian rămâne un film surprinzător și subtil, cel mai proaspăt părându-mi-se Arta apărării individuale a lui Bose Paștina Aproape toate degajă un aer de subversiune inteligentă și îndrăzneață, par filme făcute în stare de conspirativitate, prilej, după proiecție, pentru animate discuții despre cenzura comunistă și limitele ei. 31 martie. Am sărit peste o zi de NexT din aceleași motive dilematice (numărul se predă vinerea) și mă grăbesc să
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
decât de cineaști : prinși pe picior greșit de modernitatea propunerii lui Pintilie, aceștia reproșează filmului exact ceea ce face geniul lui : prolixitatea (asumată). A doua este la antipodul acesteia : sobrul Iacob al lui Mircea Daneliuc, din 1988, este transpunerea vizionară și îndrăzneață a unor pagini de Geo Bogza. Daneliuc păstrează decorul interbelic, dar tonul și atmosfera sunt clar contemporane. Mai mult, filmul se deschide și se închide cu două secvențe dure, antologice, care constituie alături de Pădurea... lui Ciulei și de Reconstituirea lui
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
la Alma Mater Hussiensis ! De asemenea, cu un inventar al primilor o sută de personalități din rîndul celor mai valoroși absolvenți, ce-au reușit să se impună în cîmpul științei și culturii românești ! Așadar, la bună-vedere în 2018 și cît mai îndrăznețe împliniri ! DISTINS PREZIDIU, STIMAȚI COLEGI, DRAGI ELEVI, ONORATĂ ASISTENȚĂ Academician Constantin TOMA Profesor la Facultatea de Biologie Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași La venerabila vârstă pe care o împlinește Liceul „Cuza Vodă” din Huși, cel care ne-a deschis
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Ulița cu felinar”). Nepăsători gravitației, dau viață imaginii și stabilesc un punct de sprijin privirii furate de infinitatea spațiului celest. Pe fundal, depărtarea se odihnește pe coama dealurilor vineții, atinge turle albaștrii de biserici ori mângâie acoperișurile caselor și vârfurile îndrăznețe ale copacilor. Observ că din nici un peisaj nu lipsește casă - centru existențial. Peisajul se umanizează, pulsează, comunica o stare de spirit. Casele sau cramele solitare din podgorii și livezi poartă semnele vetustului și ale unei dezordini patriarhale. Formele cu generoase
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
elogiul nemăsurat ducea la sațietate. Valorile se confundau cu succesele mărețe ale industriei grele iar vizitele de lucru, interne sau externe, trebuiau să determine nelimitate entuziasme. Cu toate acestea, oamenii vorbeau în șoaptă iar tăcerea era o formă de apărare. Îndrăzneții lansau bancuri și asemenea supapă devenea antidotul pentru frica sau poate lașitatea generală. Constantin Munteanu, la Piatra Neamț, continua, ca orice intelectual veritabil, să rămână lucid și sceptic. Scria romane, scenarii de film și piese de teatru. Era publicat după succesive
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
al <<marelui cîrmaci>>, n.n.) pentru că ea conduce la desprinderea unei concluzii eronate, cea a realității istorice de astăzi referitoare la <<problema pămîntului>>, poezia a fost semnalată organului de partid local care a hotărît eliminarea ei”. Dacă autorul (autoarea) acestei versificații Îndrăznețe va fi scăpat numai cu o săpuneală zdravănă din partea organului, atunci Înseamnă că a avut noroc cu carul dar tare mă tem că setea lui (ei) de pământ a ajuns și la urechile securiștilor, adevărați corbi hoitari ai ticălosului regim
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]