3,818 matches
-
scorbură printre rădăcini. De îndată ce Buddha trecu în starea de fericire, șarpele presimți că începe să se adune un mare nor de furtună, neobișnuit la vremea aceea. Atunci, el ieși tăcut din cotlonul său întunecos și cu inelele trupului său îl înfășură de șapte ori pe Iluminat; desfăcându-și uriașa glugă de șarpe, adăposti sub ea, ca sub o umbrelă, capul binecuvântat. A plouat șapte zile, vântul a bătut rece, Buddha a rămas în meditație. Dar în cea de-a șaptea zi
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
poartă și te bătea. Te culca la pământ și-ți făcea fundul... negru. Te băteau de te făceau praf... Veneai În celulă, cei din jurul tău care știau ce ți s-a Întâmplat luau un cearșaf, Îl udau și ți-l Înfășurau ca să-ți tragă vinețeala... Iar a doua zi trebuia să te duci la lucru și să faci din nou cei trei metri cubi de pământ. Gardienii erau cei care vă băteau? Gardienii, da, sigur că da. Asta s-a Întâmplat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
atras, firește, atențiunea sentinelei care făcea de pază pe galeria pe care dădeau ferestrele acelei camere. Pantazescu, pe lângă alte însușiri, avea și pe aceea de a fi un foarte bun gimnastic. A lăsat jos o frânghie, pe care o adusese înfășurată în jurul trupului, a legat-o sus de o masă și s-a lăsat în vid. Pantalonii și i-a legat jos cu sfori transformându-i în doi saci. În sacii aceștia a introdus obiectele furate din vitrina Muzeului, apoi a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
însă, mîndră de toate, și mai ales de faptul că are geamuri largi, luminoase, ca ale noastre. În casă mai locuiește și Aurica, vara mea, o ființă măruntă, devenită femeie fără voie, care are o fată din flori. Aceasta dormea înfășurată în niște cîrpe, pe pat. Aurica mi-a spus că a fost de curînd la Valea Glodului - dar nu și de ce -, „la un popă care știe tăti celi”, faimos prin vindecările sale miraculoase: ultima, un copil mut, cu părinți medici
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
reverii. Acum, cel mai mare număr de ore mi-l ocup cu temerile pentru sănătate. E vreo legătură între cele două epoci? *Militantul unui partid nu poate vedea lumea decît prin lentila ideologiei partidului respectiv. Fatalmente, „universul” său e redus, înfășurat într-o lumină particulară, specifică. Îmi plac confruntările, îmi place lupta, cuvîntul „militant” mă impulsionează, cu toate astea n-aș putea să mă situez ferm, irevocabil, pe poziții partinice. Cu partidul am, în anumite momente, legături etice, nu și teoretice
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
înfundat în circa un an. La aceasta a contribuit și factorul uman lipsa de responsabilitate și posibilitate de penalizare. Fânul administrat era balotat cu sârmă. Sârmele nu au fost adunate, au căzut prin grătare, au ajuns la pompe, s-au înfășurat în jurul elicelor și gata evacuarea minimă care se mai făcea în primele timpuri după introducerea lunară a apei. Așa s-a ajuns la evacuarea mecanizată, cu furca, a canalelor exterioare și imaginea pe care am avut-o la venire, de pe
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Apus, iar nu scrie. Dacă unchiul Ion a fost și la Odessa ori Orel, iar nu ne informează. De ce? în schimb, el a făcut să se tipărească un disc cu melodiile Cenaclului Flacăra, pe a cărui copertă este fotografiat aproape înfășurat în tricolor. Aproape ca Ceaușescu. Cine a mai avut o asemenea cutezanță? Cartea lui Cacoveanu Viorel, de la Cluj, și cea de caricaturi a lui Mihai Stănescu sunt retrase de pe piață pentru că spun unele adevăruri. Acest disc, care vorbește despre grandomania
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
lung, spre gazda mea ploieșteană. L-am văzut atunci pe trotuarul celălalt pe tânărul avocat pe care abia Îl cunoscusem. I-am urmărit, câteva lungi clipe, silueta Înfrigurată sub umbra Înaltă a pomilor bulevardului care ducea spre centrul orașului. Era Înfășurat Într-un trenci prea lung și Într-o solitudine care, departe de ochiul public, Își Îngăduia fragilitatea. Un tânăr frumos și singur, strâns În el Însuși, de data asta, și restrâns de Îngândurări nocturne. Politicoasa sociabilitate, fermitatea distanțării de intrușii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de primăvară, avea Întâlnire clandestină cu un prieten de familie. Încerca să-i găsească soluția de evadare. Acesta aștepta, crispat, În colțul de stradă convenit, când a văzut, Îngrozit, apropiindu-se o figură ieșită din caricaturile antisemite ale vremii. Arătarea, Înfășurată Într-o imensă blană groasă, l-a salutat, de departe, zgomotos și vesel: «Slavă Domnului, frigul s-a mai muiat!». Nu de nemții din jur Îi era frică. Întregul Reich nazist n-ar fi izbutit să-i schimbe cu o
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
zărea nici o dâră de lumină, măcar cât vârful unui ac. Am ridicat o mână și am dus-o în dreptul ochilor, dar n-o vedeam. Am rămas înmărmurit locului, de parcă m-ar fi lovit ceva. Mă simțeam neputincios ca un pește înfășurat în plastic și zvârlit în congelator. Am avut o clipă senzația că se scurge toată vlaga din mine. Ar fi putut să mă avertizeze că închidea ușa. Am bâjbâit după întrerupătorul lanternei. Când l-am apăsat, o dâră dreaptă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
aruncat-o direct la coș. Habar n-aveam ce era înăuntru, dar îmi imaginam că nu putea fi ceva obișnuit. Câtă bătaie de cap! După ce am scăpat de jumătate din folie, am văzut iar niște ziare. Era cu siguranță ceva înfășurat în ele. Mă săturasem de atâta despachetat, așa că m-am dus la bucătărie și am luat o cutie de Coca-Cola din frigider. M-am așezat pe marginea patului și am băut-o pe-ndelete. Apoi mi-am tăiat o unghie. Între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
tăiat o unghie. Între timp s-a apropiat de balcon o păsărică cu pieptul negru și a ciugulit firimiturile de pâine de pe masă. Nu puteam spune că nu era o dimineață liniștită. Mi-am amintit de cutie. Am scos obiectul înfășurat în ziare și l-am pus ușor pe măsuță. Am desfăcut cu grijă banda adezivă de pe următoarele ziare. Intuiam un obiect de artă prețios. Avea o formă ușor alungită, ca un pepene verde, dar era extrem de ușor. Am îndepărtat toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
unicorni... ba Întunegri... Ce legătură am eu cu toate astea? Mi-am pus o canadiană peste pulover. Am băgat în buzunar portofelul, niște mărunțiș și briceagul. Am ezitat puțin, dar am decis totuși să iau craniul cu mine. L-am înfășurat în două prosoape și l-am băgat într-un rucsac, împreună cu cleștele. Am îndesat acolo și seiful în care se afla carnețelul cu datele permutate. Apartamentul în care locuiam nu era deloc sigur. Un profesionist ar fi putut sparge seiful
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
expres. Erau vreo douăsprezece scaune aliniate acolo, dar pe fată n-am văzut-o. M-am așezat și am comandat un sandviș și un pahar cu lapte. Laptele era atât de rece, încât nici nu-i simțeam gustul, iar sandvișul înfășurat în plastic. Pâinea era umedă. L-am mâncat încet, încet și la fiecare îmbucătură luam o înghițitură de lapte. Trăgeam de timp cum puteam. Ca să-mi omor și mai bine timpul, am început să analizez afișul turistic de pe perete. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
din Roșu și negru. Am stins veioza. Ea scăpase de masacru. M-am întins pe o parte și am adormit. Mă simțeam ca un făt protejat în pântecul mamei. N-avea nimeni dreptul să-mi tulbure somnul. Eram regele disperării înfășurat în veșmintele necazurilor. Aveam de gând să dorm până venea broasca cea râioasă, mare ca un Volkswagen Golf. N-a fost să fie cum mi-am dorit. N-am apucat decât vreo două ore de somn. Pe la unsprezece seara s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Fata le-a luat și le-a băgat înapoi în plic, iar plicul în buzunarul costumului. — Uitasem cu totul că mai am bani și aici, zise ea. A dezlegat apoi săculețul din pânză și a scos din el un obiect înfășurat într-o cămașă veche. A înlăturat cămașa și mi-a arătat un pistol automat. Adevărat, nu jucărie. Nu mă prea pricep eu la arme, dar nu mă îndoiam că era vorba de un Browning sau de un Beretta. Văzusem destule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
funie în rucsac, nu? întrebă ea. — Una de vreo cinci metri. — Dă-mi-o! Am luat rucsacul din spinare și am scotocit printre lucrurile din el. A legat un capăt al funiei de cureaua pantalonilor mei, iar celălalt l-a înfășurat în jurul taliei sale. — Cred că așa e mai bine. N-o mai luăm razna. — Dacă nu cumva adormim amândoi în același timp, am zis. Nici tu nu stai prea bine cu somnul. Nu mai vorbi prostii! Dacă începi să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
împrejmuită de nori groși. La lumina palidă a lunii, suprafața apei părea neagră ca smoala. Mi-am amintit de un fular gros de lână pe care-l văzusem într-unul din geamantane. Avea găuri făcute de molii, dar dacă-l înfășuram de câteva ori în jurul gâtului, ținea cu siguranță de cald. Va trebui să-l întreb pe Paznic dacă bagajele alea aveau proprietari și dacă puteam folosi vreun lucru de-acolo. El le știa pe toate. Fără fular, mă dureau urechile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în stâncă. Era ca o încăpere mare, luminată cu o lampă alimentată cu gaz de la butelie, așezată într-o nișă. Lumina era gălbuie, iar pe pereți pluteau tot felul de umbre ciudate provocate de granulația stâncii. Bătrânul stătea lângă lampă, înfășurat într-o pătură. Din cauză că fața îi era luminată doar pe jumătate, ochii îi păreau adânciți în orbite. Doar păreau așa. Adevărul e că era sănătos tun. Credeam că nu mai ajungeți! exclamă bătrânul bucuros că ne vede. Am fost cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cu plăcere. — Vă mulțumim, am zis. Cu cât ne îndepărtam mai mult de centrală, cu atât vâjâitul era mai slab. La un moment dat, a dispărut de tot. 29 În țara aspră a minunilor Lac, Kondō Masaomi, dresuri Ne-am înfășurat lucrurile în niște cămăși de rezervă ca să nu se ude în timp ce înotam. Ne-am pus bocceluțele pe cap și încercam să le ținem în stare de echilibru. Arătam tare caraghioși, dar n-aveam timp de râs. Ca să nu-mi fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pâine și băutura de dimineață și m-am întors în cameră. Mă obișnuisem să mănânc împreună cu el, așa că micul dejun n-avea nici un farmec de unul singur. Am mâncat doar jumătate din pâine, lăsând cealaltă jumătate pentru animale. M-am înfășurat în palton și am pus picioarele pe mânerul sobei, așteptând să se încălzească încăperea. Căldura de care ne bucurasem cu o zi în urmă a dispărut ca prin farmec. Orașul s-a cufundat în frig și peisajul a recăpătat aspect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
s-a întors cu o pereche de cizme cu ținte pe talpă. — Încalță-le pe astea. Cel puțin nu aluneci cu ele. Le-am probat și mi se potriveau. Semn bun. La ora la care plecam de obicei, mi-am înfășurat fularul în jurul gâtului, mi-am pus mănușile și căciula pe care mi-o dăduse bătrânul. Am strâns armonica și am băgat-o în buzunarul paltonului. Îmi devenise indispensabilă și nu mă puteam despărți de ea nici o clipă. — Ai grijă! Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
liniștită de început de octombrie. Norii se spărgeau din loc în loc pentru a lăsa luna să-și arate toată splendoarea. O să fie vreme bună mâine, mi-am zis. M-am întors la canapea, am tras fermoarul sacoșei, am scos craniul înfășurat în prosopul de baie și i l-am întins fetei. Ea a pus paharul cu vin pe masă, a luat craniul și l-a studiat cu atenție. — E bine făcut. — L-a executat un specialist în cranii, am zis eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sos de roșii în care am băgat apoi cârnați de Strasbourg. Între timp am pregătit o salată de varză cu ardei, am făcut cafea, am tăiat niște felii de pâine pe care le-am stropit cu puțină apă, le-am înfășurat în folie de aluminiu și le-am băgat în prăjitor. După ce-am terminat totul, am strâns sticlele și paharele goale din sufragerie și am trezit-o. — Ce bine miroase! — Pot să mă îmbrac? am întrebat-o. Am obiceiul să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
un liric vizionar, modernist (neoromantic ca sensibilitate, neosimbolist ca tehnică: corespondențe, cuvinte-simboluri, muzicalitate, sinestezii etc.), care a asimilat o întreagă istorie culturală, astfel încât „fiorul liric” (invocat, bunăoară, în arta poetică Eseu pe o temă dată sau Despre fiorul liric) se înfășoară într-o bogată imagerie conotată livresc și intertextual: „Iată, așadar, câteva posibile modele de poem despre buha mare,/ despre cucuveaua comună, despre huhurezul mic,/ despre bufnița polară sau ciuful de pădure,/ care cuibărește în pâlcurile de fagi și stejari,/ urcând
FLORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]