8,846 matches
-
ghiocel.. ghiocel presat - tot mai apăsătoare-i singurătatea nu mai sunt singur - atât de familiar cântecul mierlei.. de ziua mamei - un orfan caută flori de nu-mă-uita sfârșitul ploii - sub tălpile grăbite melci de nicăieri cu ochii-n patru - pe cărarea îngustă melci și băltoace farmecul zilei - păpădiile dispar una câte una alți fluturi în zbor - pierduți printre-aceiași tei se țin de mână plimbări tot mai lungi printre cireși în floare - bătrâni, de mână priviri materne - în fiecare mugur o nouă viață
Note de prim?var? by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83679_a_85004]
-
se uită la el. — Ce se Întîmplă? strigă, Susan Își puse mîna pe umărul lui Julius, Înaintau din nou nu se Întîmplă nimic. Jaguarul se oprise În mijlocul drumului. — Ce-a fost asta, Susan? Intrau În grădină, mergeau pe o alee Îngustă spre ușa de la intrare, o ușă turnantă. Ce Însemnase asta? Susan nu auzea motorul Jaguarului, care stătea tot acolo, dacă un alt automobil ar fi intrat cu viteză În turnantă, s-ar fi ciocnit, l-ar fi omorît pe Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o bucată bună de drum și ajung la o casă veche, foarte veche, de lemn și cu pereți de chirpici... Julius se trezi văzînd căsoaiele vechi din Miraflores cu ziduri Înalte și gălbejite, cu grilaj de lemn maro și trotuare Înguste cu dale roșcate, Întotdeauna strălucitoare și alunecoase fiindcă au fost spălate chiar atunci, cu cîteva dale lipsă și ceva mai Încolo cîteva trepte, o mică terasă cu ghivece de flori din scîndurele vopsite În verde și cîteva mușcate ofilite de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
coada ochiului. O lumină. Se aplecă și se uită atent la o cutie lungă de metal, parțial transparentă, imitând grosolan forma unui coșciug, până și în privința căptușelii colorate și aparent costisitoare. Interiorul era ușor curbat pentru a forma un canal îngust. De-a lungul canalului se rostogolea o bilă de lumină. Se răsturna încet, trecând aproximativ un minut până să parcurgă distanța până în partea cealaltă. În același ritm lent zăbovea, părând că meditează la ce va face mai apoi și, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
mod inutil și dintr-o dată posomorât - pe care am intenționat inițial să mi-l atribui. Într-o încăpere bine păzită, dintr-o suburbie îndepărtată din Linn, un miez de energie se rostogolea încoace și încolo de-a lungul unei poteci înguste. În tot sistemul solar nu exista nimic asemănător cu acel miez. Părea mic, dar asta era o iluzie a senzațiilor omului. Cărțile care îl descriau și oamenii care scriseseră cărțile știau doar o parte din secretele lui. Ei știau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
reușit să dau și foc biroului, uitând într-o seară soba aprinsă. Așa că acum gea mul ușii era spart, soba înnegrită și vreo două șipci din parchet carbonizate. Trăncăneam despre noul nostru ziar, Contrapunct, când am auzit bocănituri pe scara îngustă și abruptă de lemn. Nu mi-a venit să cred când am văzut apărând, cu zăpadă topită în păr, plină de zăpadă și pe cojocul alb de piele, o femeie în care cu mare greu tate am recunoscut-o pe
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
rare. După mai bine de două ore am ieșit din muzeu total amețit, cu piele de găină pe brațe. Terminând cu copiii, ghida levitase iar sin gură de-a lungul unui culoar, târând un picior, cobo rând apoi o scară îngustă spre subsol. Am mers să văd unde coborâse: scara era-n spirală și, de la a doua rotire, bezna se făcea realmente de nepătruns... Am visat-o întreaga noapte. Venea după mine. N-aveam unde scăpa de greutatea ochilor ei satur
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
nici un pământ, / Numai plăci de azur, foi de azur, sonori zând“. Umblasem toată ziua după cai verzi pe pereți (căutam adresa unei colege, care locuia, în realitate, în Colentina, cum aveam să aflu mai târziu), iar acum străbăteam stră duța îngustă și prăfuită, mărginită de foarte stranii case galbene, cu marchize de geam colorat, dintre vechea Cale a Moșilor și Lizeanu, sub un fantastic cer de azur și de purpură - căzuse seara. Vântul răs colea praful, mi-l vâra în ochi
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
făcea în mod ciudat parte din nebunia și exaltarea mea hormonală: era prima mea primăvară ca adolescent. M-aș fi topit și eu în turbioanele de praf, m-aș fi filtrat și eu prin frunzele ascuțite ale oleandrilor din curțile înguste. Eram îndrăgostit fără să știu de cine, toată ziua umblasem năuc privind fațadele acelea bătrânești și bălțile în care se reflecta cerul. Casele erau vechi și păreau părăsite, aveau ziare îngălbenite în loc de geamuri. Deodată mi-am dat seama că eram
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Ea îl alină și-l minți, spunându-i că vede. După dezastrul de la spital se duse la Daniel. Era exact așa cum și-l amintea: solid, animalic, familiar. Arăta la fel ca în liceu: părul lung, nisipiu, smocul de barbă, fața îngustă, verticală - o vrabie blândă. Coerența lui o reconforta, acum, că toate celelalte se schimbaseră. Discutaseră timp de cincisprezece minute, așezați față-n față, la masa din bucătărie, la un metru unul de altul, agitați și sătui de vorbe liniștitoare. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lacomi în același loc și n-o să vadă care le sunt valorile nici dacă le dai cu ele pe la nas. Weber zâmbi neutru. —Iată și cea mai de preț comoară a lui Mark. Ținea între degete poza unei case modulare înguste, cu pereți laterali de plastic, pe care generația lui Weber ar fi numit-o casă din prefabricate. Asta e Homestar. De fapt, ăsta-i numele firmei care face case la comandă. Dar așa-i spune el, ca și cum ar fi singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a bulit-o rău cu specificațiile tehnice. Păsări cu blană! Acesta era Mark cel pe care și-l amintea din copilărie. Curios și blând, fără mișcări bruște. Se zăpăcise suficient de tare ca să-și dorească prezența ei lângă el, pe canapeaua îngustă. Îl avea așa cum își dorise. Putea să-i facă ceai, putea chiar să întindă mâna peste canapea și să-i atingă umărul, iar el o tolera. Ideea o traumatiza. Se ridică și începu să se plimbe prin cameră. Inimaginabil: Toscana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
decât ciudățenia inimaginabilă a Capgrasului - orfanul aflat sub tutela lor comună - îi înstrăinase pe amândoi. Ea trecuse printr-o criză care semăna mult cu cea care-l măcina pe el acum. Ea îi căută privirea, tatonând. Întinse mâna peste masa îngustă și-l apucă de încheietură. — Deci asta voiai să spui cu „mai degrabă bâjbâi“? Chiar și susținut de mâna ei, tot nu-și putea controla brațul neputincios. Tot corpul lui tremura de parc-ar fi încercat să ridice deasupra capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
istoria neurologiei. Acum o jumătate de secol, într-o zi de vară, chiar aici, peste Sound, un chirurg ignorant și mult prea zelos, încercând să-l vindece de epilepsia care se tot agrava, i-a introdus lui H.M. o pipetă îngustă din argint în hipocamp - zona asta gri-rozalie de aici - și i l-a scos, împreună cu mare parte din girusul parahipocampic, cu amigdala și cu cortexurile entorinal și peririnal - ăsta, ăsta și ăsta. Tânărul, care era cam de vârsta voastră, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cine să-i asemeni și nici n-ai ce să le mai spui! Atâtea rele comit unii cât izbutesc doar căpcăunii! E primăvară - înfloresc prunii și merii în livada lumii... 2013 Presimt Se strânge la par funia zilele-au ajuns înguste, plecarea de lăstuni a rupt limba care să le guste. O nedorită lentoare mă scoală ceva mai târziu, parcă nu-mi vine să mai scriu despre vacanțe la munte și mare. O stare improprie mă doare mai mult decât durerea
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
îngrijorări și mult venin și inacces la veșnicie. Oftat cu probe, multe lacrimi mulți oameni nu mai sunt acasa, la poarta vieții doar o plasă ne apasă cu atâtea patimi. În școli se face-o altă carte, țarina noastră e îngustă, atâtea rele mă dezgustă unul muncește, altu mparte. Vor mai veni și-alte măceluri, să nu fugim, să fim mai treji să stăm de veghe la creneluri cu toți ai noștri mari viteji. Aceste vânturi și furtuni vor trece, va
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
unii zic că e un proces de evoluție, că omul viitorului va avea mai puțini dinți pentru că se îndepărtează progresiv de natura lui de prădătoră, pur și simplu corpul tău nu vrea să alăpteze ? Dacă oasele tale coxale sunt mai înguste decât trebuie și nu ai structura potrivită unei nașteri naturale, atunci, în toate aceste cazuri, trebuie să te simți vinovată ? Dacă, mai grav, crezi neabătut că lucrurile esențiale sunt în altă parte, ca de pildă în relația ta adevărată cu
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
cât poți să prinzi cu buricele degetelor. Te uiți la pietricele, n-au niciun sens. Le pui în tub, printre oglinzi, te uiți în lumină, fac forme frumoase. Un Eu care tinde spre sănătate e în căutare de sensuri. Tubul îngust, pietricelele aceleași. Florile parcă niciodată la fel. Caleidoscop, ceva decorativ, ceva frumos, ceva atractiv. Dacă rămân doar între oglinzi. Poate nu rămân. Scriitorul meu a rămas în camera aceea albă din Castelul Solitudinii. Se numea așa, dar eram mulți și
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
plăcut să am sunetul, atât, sunetul. Nu l-am pornit până la urmă. Mi-era groază că ar fi trebuit să explic ce-i cu el și eventual să cer voie. Așadar, eu și geanta mea într-un pat înalt și îngust așteptând durerile. Deodată incredibil de liniștită, întrebându-mă ce caut aici, că nu mă doare încă nimic. Să fi citit, dar cum aș fi putut când în tot acest timp celelalte femei nășteau? S-a făcut apoi ora 14:00
Non-stress test. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
iar stăpînul se Întoarse pe trotuar de unde privea animalul cu un ochi atent și plin de interes; băiatul rămăsese acolo mîngîind botul calului și vorbindu-i Întruna cu blîndețe. Apoi Îți amintești cum un copac, care se arcuia peste străduța Îngustă unde locuiești, a prins viață În anul acela și să-l privești zilnic pînă ce și-a atins clipa de glorie a verdelui vrăjit și tineresc. Și-ți amintești de o stradă de pe malul apei, bolovănoasă și roasă de vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-i sară dinții din gură; noi, care sîntem oameni destul de decenți, de buni și cu vederi liberale privind mersul lumii, noi sîntem pleava din Piața Balconului - numită astfel pentru că nu există nici piață și nici balcoane, ci doar o fundătură Îngustă. Da, noi sîntem cei suspecți, dușmani ai ordinii și ai moralei publice, complici lipsiți de rușine la o infamie fățișă și indecentă, iar vecinii ne privesc cutremurați de silă, cu ochi mustrători, neîncrezători, În timp ce-și bat nevestele ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pierdut În orașul cu o mie de picioare. Sărman omuleț, amărît, urît, steril și jerpelit, cu Încîlceala ta de Înjurături grosolane, cu strigătele și vorbele tale gîtuite și stătute, cu planurile tale mărunte și vrednice de milă, cu țelurile tale Înguste, cu numai un dram de minte și o fărîmă de curaj, cu povara ta uriașă de superstiții urîte și Învechite. Vai, tu, biată făptură plămădită din aluat și untură, hrănită cu mîncare puțină și adăpată cu băuturi proaste. Ai rătăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu ochii țintă la licărul oțelului, scuipă automat fărîme de dinți. — O să-i zdrobesc creierii blestemați... cioroiul dracului... Îl Învăț eu minte dacă... trosc! Lovitura cade pe creștetul lînos al capului și acum, cu craniul despicat pînă la baza frunții Înguste, trupul negru și puternic se clatină ca un bețiv, Își Îndoaie genunchii, capul negru cade În față, plecîndu-se sub lovituri, brațele rămîn Întinse orbește Înainte, stă acum sprijinit cu un genunchi pe pămîntul arid și ars de soare, silueta Îngenuncheată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ca niște tauri se iviră În fugă, salutînd Îndatoritor, strigînd, adresîndu-se celor din tren care Începuseră deja să le dea bagajele pe fereastră. TÎnărul Își luă Încet haina și geamantanul de pe suportul de deasupra capului său și ieși pe culoarul Îngust, Închise fără zgomot ușa compartimentului. Apoi rămase o clipă pe loc și privi Înapoi nehotărît. În semiîntunericul compartimentului conturul ireal al cadavrului zăcea nemișcat pe perne. Oare nu era mai bine să lase lucrurile așa cum le găsise, În liniște, pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Gates mi-a spus să stau În față, lîngă șofer. Doamne, tare mai eram mîndră! Iar tata și domnul Gates și părintele Dolan s-au așezat În spate; nu prea-mi dau seama cum de-au reușit, bancheta era tare Îngustă, probabil că tata s-o fi așezat pe genunchii părintelui Dolan. Da, sînt sigură că așa a făcut. Toată lumea ne-a ovaționat cînd am plecat: actorii au ieșit din restaurant și s-au uitat cum am pornit În noaptea liliachie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]