6,555 matches
-
care deseori s-au întors împotriva populației civile. De o publicitate mai mare s-a bucurat în epocă cazul din Diosig de Bihor (Bihardiószeg), unde din cauza protestelor împotriva jafului, soldații români au împușcat doi localnici; două zile mai târziu, la înmormântarea unuia dintre membrii gărzii civile, a izbucnit un schimb de focuri între soldații maghiari și soldații români, care trecuseră frontiera, încheiat, de data aceasta, cu victime printre români. La Oradea-Mare, în orele dinaintea evacuării definitive din oraș, soldații români au
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
cu miere de albine, cu vinuri aromate țări și tămâioase, cu pere zemoase păstrate în fan, cu struguri cu bobul alb, roz, negru, cu mere roșii și aurii. De la Dimitrie Cantemir avem informații despre obiceiurile românilor la nunți și la înmormântări dar și despre ospitalitatea românească. În anul 1749 apare o lucrare a lui Gaster în care sunt redate o serie de rețete pentru mâncărurile din peste, răci, strivii, legume și alte mâncăruri de sec și de dulce. Mihail Sadoveanu, în
Plante Aromatice și Bucătăria specific Moldovenească by Marinescu Magda, Ţibulca Eugenia [Corola-publishinghouse/Science/91519_a_92392]
-
câtorva dintre cele mai importante motive decorative din arta Paleoliticului superior: prezența feminină, prezența masculină, fiecare cu mai multe variante de tratare-interpretare, vânătorul cu rol magic și cu substituirea animalului, dar și manifestări coerente, continui, cu valoare simbolică și sacră: înmormântările. Din punct de vedere cronologic, nu putem omite elementele de aceeași valoare din Paleoliticul inferior, referitoare la umanizarea obiectelor amorfe prin transformări sau prin aducerea lor în mediul deja sacralizat ca urmare a prezenței omului. În același sens, trebuie să
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
sacralizat ca urmare a prezenței omului. În același sens, trebuie să admitem că domesticirea, stăpânirea și apoi folosirea intenționată, permanentă a focului, a constituit o etapă extrem de importantă în devenirea spirituală a umanității preistorice. Tot din punct de vedere cronologic, înmormântările cu caracter cultual, cu ritualuri deja bine stabilite, au reprezentat un pas important în evoluția mentalului comunităților umane. Încă la nivelul cronologic al Neandertalienilor (prezenți și la începuturile Paleoliticului superior, alături de omul modern-Homo sapiens) constatăm practicile de înmormântare, cu depuneri
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
vedere cronologic, înmormântările cu caracter cultual, cu ritualuri deja bine stabilite, au reprezentat un pas important în evoluția mentalului comunităților umane. Încă la nivelul cronologic al Neandertalienilor (prezenți și la începuturile Paleoliticului superior, alături de omul modern-Homo sapiens) constatăm practicile de înmormântare, cu depuneri de ofrande, reprezentând părți din animalele vânate, ceea ce constituie o primă dovadă a supremației omului asupra naturii ostile. Era necesară separarea destinului omului de al animalelor vânate și consumate, prin supremația primului. Sacralizarea spațiului gropii mormântului, ca univers
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
suprafața solului, ci sunt apărați, ei capătă o valoare simbolică, de trecere, iar ofrandele menajere au rolul de a sublinia importanța voinței umane față de cei asemenea lor. Mai mult încă, la Sungir, la Dolni-Vestonice etc., constatăm o valorizare extraordinară a înmormântării ca sacralitate a trecerii, fie că este vorba de o posibilă ierarhizare socială, fie că se acordau puteri deosebite celor cu trăsături deosebite, evidențiate prin deformări patologice sau prin oricare altfel de trăsături care îi deosebeau de membrii comunității. Depunerea
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
constitui tot atâtea elemente de certitudine a existenței unor dansuri rituale în cadrul ceremoniilor religioase. V. Concluzii Pornim de la ideea că omul și-a constituit caracterul social al existenței sale cel mai târziu odată cu primele manifestări coerente ale sacrului, prin înmormântarea celor asemenea lui, poate chiar mai devreme, odată cu stăpânirea producerii și folosirii focului, care l-a consacrat ca cel mai important factor al mediului. Spre sfârșitul Paleoliticului mijlociu dovezile existenței sacrului, ale spiritualității colective se înmulțesc, iar Homo sapiens, omul
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
rareori glas unei angoase a sfârșitului, încrezător fiind, pe de o parte, în supraviețuirea asigurată de poezie, pe de alta, în viața de apoi. Din acest ciclu, reține atenția mai ales Templul cu șapte statui, în care evocarea participativă a înmormântării maestrului adorat, Al. Macedonski, se împletește cu rezumate lirice ale celor mai cunoscute poeme ale sale. Ultimul ciclu, Bisericuța neamului, este organizat, la rându-i, în trei volete: cel dintâi este „liturgic-iconografic” (Nichifor Crainic), procedând la descrierea detaliată a picturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288290_a_289619]
-
și șapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o țară în cealaltă un cortegiu funerar ieșind pe poarta atât de familiară a gospodăriei unchiului Felix. Să fi murit bunul unchi sau mătușa, draga de ea? Să participe la înmormântare nici nu putea fi vorba: formalitățile pentru a obține viza puteau dura și șase luni. ("Și nici nu e bine să încerci să trece în republica soră în condițiile de acum!") Julius Zimberlan a fost mereu legat de unchiul Felix
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
degrabă ruperea relațiilor diplomatice decât să fie luate în seamă tendințele unioniste ale noii opoziții. 40. Viza pentru republica soră Julius Zimberlan așteaptă de trei luni viza pentru Republica soră Vandana de Sud, unde a vrut să se ducă la înmormântarea cumnatului Ramon Leibermann, cu care a fost coleg de școală, prietenie din care s-a născut și idila cu sora lui Julius, Magdalena Vera Sara. Julius a ținut și pe mai departe legătura cu Ramon, vorbeau pe skype de două
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
se întinde pe toți cei trei sute optzeci și șapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o țară în cealaltă, fiind vorba de un deces, adică de un caz excepțional, să ceri o viză pentru a participa la o înmormântare părea ceva inofensiv. Totuși l-a auzit pe funcționarul de la ghișeul pentru depunerea cererii mormăind "Bine că a mai crăpat un dușman al patriei noastre!". Julius a încercat să-l îmbuneze, însă celălalt i-a spus să aștepte răspunsul acasă
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
patriei noastre!". Julius a încercat să-l îmbuneze, însă celălalt i-a spus să aștepte răspunsul acasă și a închis discuția. Așa că Zimberlan n-a avut decât să aștepte. Și, într-adevăr, răspunsul a venit... peste cinci săptămâni: Întrucât pretextul înmormântării nu mai este actual, cererea vizei și-a pierdut obiectul". S-a întâmplat ca tocmai atunci să-i vină în vizită verișorul din Montevideo. A stat la Julius vreo trei zile, după care a plecat în Vandana de Sud, la
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
unui contract prevăzut cu multe anexe și paragrafe cu litere foarte mici. Astfel: se obligau să rămână în condițiile prevăzute până la terminarea lucrărilor. Întrucât s-au semnalat mai multe cazuri în care străinii plecau acasă pentru cazuri extreme (de regulă, înmormântări în familie) și nu se mai întorceau, li s-a interzis categoric să părăsească șantierul pe o distanță mai mare de doi kilometri. Astăzi, după optsprezece ani de la începerea lucrărilor, grănicerii vandani au mai mult de lucru cu tentativele de
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
Performanță din Brandul Mare, chitaristul Rapaport, poetul Luchici și prim-balerina Pusy Logophat, fiica președintelui Logophat), dar oferă și o biografie prescurtată a lui Țuki Sunderland, ucigașul în serie, probabil cel mai celebru vǘndǘn al tuturor timpurilor, la a cărui înmormântare (după ce a fost, în sfârșit, executat) a participat mai toată populația capitalei. (La un preț modic, se poate achiziționa de la orice chioșc o casetă cu viața și moartea lui Țuki, alături de un bonus conținând o pungă cu 18 grame de
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
și o biografie prescurtată a lui Puiu cel Bătrân, ucigașul în serie, probabil cel mai celebru vandan al tuturor timpurilor (a ucis cu șapte oameni mai mulți bărbați și femei, tineri și bătrâni decât vǘndǘnul Țuki Sunderland), la a cărui înmormântare a lui Puiu cel Bătrân, desigur (după ce a fost, în sfârșit, executat) a participat mai toată populația capitalei. (La un preț modic, se poate achiziționa de la orice chioșc o casetă cu viața și moartea lui Puiu, alături de un bonus conținând
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
recesiune economică de amploare și îndelungată. Pretextând necesitatea de a pune capăt manifestările iacobine, in 1817 Habeas Corpus a fost suspendat, drepturile Adunării restrânse, iar libertatea presei îngrădita. Din când în când izbucneau răscoale cum a fost cea din timpul înmormântării lui Castlereagh. In acest climat politic intern, guvernul avea dificultăți în a contura o politică externă coerentă sau în a-i asigura mijloacele. în 1815 primul mare partid, Tory, a obținut o victorie completă, bazată mai curând pe prestigiul victoriei
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
și omega” al „Cotidianului” (1996-1997), în „Zig-zag” ș.a. În prima carte publicată de T., romanul Singurătatea lui Vlad Țepeș, apărut în 1995, se relatează, în scene care depășesc simpla evocare a istoriei, căderea Constantinopolului, sfeștania Curții domnești de la București și înmormântarea la Muntele Athos a capului domnitorului. Altă reconstituire istorică, Ultimul Constantin (2000), sugerează și urmărește analogia dintre Constantin XI Paleolog, ultimul împărat al Bizanțului, și Constantin Brâncoveanu, domn român martirizat împreună cu fiii săi. Informația istorică și culturală dovedește exactitate și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290214_a_291543]
-
în cabinetul Tătărescu. Dacă am dori să reflectăm asupra „obârșiei” (Ion Pogorilovschi) Coloanei, firește, avem a ne raporta la câteva 153 simboluri străvechi, și anume, la stâlpii sculptați (care se așează pe morminte în unele sate transilvane), la bradul de înmormântare (sau vizualizarea unei sulițe de lemn de brad), despre care scriu T.T. Burada sau Simion Fl. Marian. O apreciere originală privind configurația acestui monument aparține poetului Nichita Stănescu: „Coloana infinitului ne dezechilibrează total sentimentul geografic... Ea pare o înșirare de
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
când o emisiune sau un film are un final fericit”; „Plâng după ce am fost umilit sau insultat”; „Plâng când mă uit la ceremonia de premiere a unor evenimente sportive ca Jocurile olimpice”; „Plâng când ascult o melodie tristă”; „Plâng la înmormântări” etc. O altă serie de întrebări vizează funcția plânsului și a emoțiilor asociate: „Ceilalți sunt în general mai amabili cu mine când plâng”, „Plânsul mă ajută îmi rezolv problemele”, „După ce plâng, mă simt și mai nefericit ca înainte” etc. S-
[Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
Fiecare dintre ei, asemeni unei păsări de pradă a luat ce a putut din podoabele regale și și-a luat imediat tălpășița cu prada" (103). Corpul regelui astfel abandonat, inițial nimeni - nici măcar familia sa - nu voia să-și asume responsabilitatea înmormântării. În sfârșit, un cavaler s-a apropiat și a fost de acord să plătească pentru aceasta, dar atunci când trupul umflat al regelui a fost pus într-un sicriu din piatră care s-a dovedit a fi prea mic, "intestinele umflate
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
să îngroape trupul unui londonez decedat într-o cârciumă din vecinătate. Orășenii plătesc o sumă frumușică tinichigiului pentru a îngropa cadavrul, iar când acesta îl îngroapă, fură punga cu bani a mortului, în care găsește suma de șapte lire. După înmormântare, el se întoarce în oraș cântând "Mai aveți londonezi de îngropat, hei, mai aveți londonezi de îngropat?" (1:145). Orășenii, văzându-l și crezând că este infectat cu ciumă, fug din calea lui. Aceste relatări sunt, desigur, în tradiția scurtelor
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
învăța despre oamenii fără adăpost în An Experiment in Misery, Ward își riscă subiectivitatea pentru a învăța despre condiția datornicului încarcerat. Ward se implică mai mult în acel apel la bun-simț asociat cu jurnalismul literar narativ în reportajul său despre înmormântarea poetului John Dryden în 1700. Trăsurile celor "de seamă" blochează aleea Chancery în fața unor case de toleranță și a tavernei King's Head, unde Ward obișnuia să bea (și, au sugerat unii, să-și scrie reportajele): Un corector nerușinat al
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a umilinței. Și-a strâns puternic pălăria în mâini. S-a uitat cu ochii pierduți după gansterul care se îndepărta. Nu era nevoie să facă asta", a spus el" (180-181). Berger amintește de acest incident trei ani mai târziu, la înmormântarea lui Harrison, sub cupola arcuită a Catedralei Saint John the Devine. În jur de șapte mii de admiratori îndoliați s-au prezentat la eveniment în onoarea bătrânului de culoare care l-a jucat pe "de Lawd" în piesa mult lăudată
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
să-i numească pe bunica și bunicul mama și tata și ei îi spuneau „fiul nostru”. Îi dădeau sentimentul că e fiul lor și exact așa se purtau cu el. Când au murit, tata a avut grijă de tot la înmormântare și el e cel care ține socoteala la anilor care s-au scurs de la moartea lor. Mai târziu, când eram în clasa a IX-a și era Războiul de Șase Zile, bunicul a fost cel care a avut grijă de
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
fi îmbogățit cu episodul „oii năzdrăvane”. Se pare că într-o fază următoare în versiunea moldo-munteană este introdus episodul „maicii bătrâne”. Ultima etapă în procesul de închegare a temei ar constitui-o includerea motivului „moarte-însurătoare”, preluat din bocetele cântate la înmormântările tinerilor necăsătoriți. Meritul de a fi publicat prima variantă a Mioriței îi revine lui Vasile Alecsandri. În ceea ce privește proveniența acestei variante, indicațiile lui Alecsandri sunt contradictorii. Într-o scrisoare adresată lui Al. Hurmuzachi, cel care a tipărit pentru prima oară textul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]