KorAP: Find »[drukola/base=întâi & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...134 135 136 ...1452 >

36,299 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

întoarce după ani, dar tat-su-i mort... Numai că Săteanu nu s-a întors, iar moș Ion trăiește. E drept, primește mereu bani, pe care-i bea la bufet. După ce se îmbată, începe să strige: Dacă vrea să vină, întîi să-mi trimită un vițel și nutreț, să-l îngraș, să am ce tăia și-abia apoi să vină, dar nu înainte de a mă fi chemat într-o duminică, aici, în ușa crîșmei, de față cu lumea, să-mi sărute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dus de băut mai mult din obligație morală, știindu-se vinovat că ast' noapte, beat fiind, a lăsat-o lui Pavel, ceea ce nu l-a împiedicat însă ca mai înainte, cînd a mers s-o trezească, să se întindă mai întîi în pat lîngă ea. Autogara, comandă fulger, vă rog! strigă Andrei în telefon. Vocea răgușită a șoferului trezește de-a binelea întreaga sală. Pasagerii se ridică de pe scaune, întinzîndu-se, dezmorțindu-se, trecînd prin fața focului din sobă să se încălzească. Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a trezit și se învîrte pe lîngă taică-su, care se pregătește să-l ducă dincolo de porțiunea de zid, să-l așeze pe oliță. La întoarcere, mergînd pe jos, ținut de-o mînă, copilul se oprește nedumerit lîngă bătrînă, privește întîi mirat, apoi cu plăcere în ochii cățelușului, întinde gîtul spre el și, deschizînd larg gura, exclamă un "am!" provocator. Cățelușul clipește de cîteva ori, plimbîndu-și limba peste întreg botul mic. Am? se aude o întrebare subțire, nedumerită, venită de la celălalt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mijloc. Ai-ai-ai! clătină ea din cap n-au coroană... Pînă să mai zică ceva soțul, care continuă să stea lipit de pervaz, surîzător, ea prinde zdravăn în mînă rama, găurind cu degetele hîrtia și începe să-l lovească, întîi în frunte, apoi unde nimerește. Na coroană, pușlamaua dracului! După ce că te-am adunat de pe străzi, te-am făcut om, ai familie, copii, tot ce-ți trebuie, nu te mai satură naiba! Dintre scursori te-am adunat, după scursori te trage

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
așază pe scaunul de alături, Letiția se întoarce puțin, arătîndu-i spatele, ridicîndu-și piciorul drept peste genunchiul stîng, bătînd aerul cu laba într-un ritm lent, de o totală nepăsare. Dacă peste cinci minute nu te văd făcînd treabă, în bucătărie întîi, totul lună! -, apoi la bar, te iau de păr și spăl pe jos cu tine. Aici, eu comand! Să-l văd pe ăla care te apără... Sultana mai rămîne cîteva minute, privește indiferentă viscolul care lovește cu putere fereastra din fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în biroul directorului, tușe groase, realitate mai puțin. Mîine, cînd vin la serviciu, am să-i spui doamnei Matei că refuz." Hotărît să rămînă în cercetare, Mihai se îmbracă și pleacă spre oraș, gîndind că va trebui să treacă mai întîi pe la autogară, poate o fi ajuns cursa rapidă, să-și ia geamantanele. Vlad se învîrte înfrigurat pe peron. Vrea să intre la șeful autogării, să întrebe, dar se teme că, în zarva din biroul acestuia, intrarea lui ar spori scandalul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ghicea alături, aproximativ același, doar mai fraged, cu mușchii mai moi, alături de brațul lui, sub hainele Sorinei. Răscolit de-a binelea, a lungit mult plimbarea prin parcul central, pînă spre seară, vînînd momente cînd s-o poată îmbrățișa, pe Sorina. Întîi speriată, apoi nehotărîtă, sfîrșind prin a se abandona total, Sorina s-a dovedit coaptă pentru jocul dragostei, incitîndu-l, ceea ce l-a făcut pe Vlad să profite de un moment de acalmie și s-o întoarcă, zicîndu-și că, invitînd-o pe fată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
bine pregătit profesional după cîte am auzit, soacra numai bună de crescut nepoți, socru cu bani..." Îndesîndu-și gîtul în gulerul ridicat al paltonului, cu fularul strîns sub bărbie, Mihai se avîntă prin viscolul turbat spre centrul orașului, să treacă mai întîi pe la teatru, că la ora nouă a început ultima repetiție dinaintea vizionării de deseară. Cînd autobuzul ce merge la "Valea Brîndușelor" trece pe lîngă el, se oprește și privește lung ferestrele înghețate, vrînd să-l zărească pe Vlad. "Și totuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
afară din uzină. Sper să nu piardă mare lucru industria românească. Un muncitor obraznic mai puțin. Dar am avut dreptate! se înfurie bărbatul. De ce-ai mai venit să-mi ceri scuze?! Așa m-au învățat: să-mi cer iertare întîi și, dacă..., să vorbesc cu domnul profesor se înflăcărează tînărul -, că el o să mă înțeleagă; el știe să înțeleagă, oamenii de la noi din uzină îl iubesc. Te rog să nu-mi mai vorbești așa de înțepat! Asta s-o faci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de cartofi răspunde Mihai acru. La un moment dat, e vorba de momentul culminant al spectacolului, actorii vor coborî de pe scenă cu cîte un cuțit în mînă și vor începe să curățe cartofi, simbol al integrării e-t-c... Vom lua locul întîi pe țară sigur. Nemaivorbind de turnee în străinătate, cronici, elogii... Dacă ne iei și-n rîs, sfîrșim colaborarea aici! Credeam c-ai apreciat efortul nostru. Să nu uităm că piesa a mai fost în discuție și la alte teatre, chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu întîrziatul la o bere, că n-are cine legăna, cît face soția mîncare; dimineața, gata cu lenevitul, că se termină laptele la alimentara; fuga după morcov în piață..., scutece, landou... "Igiena", "igienă"; că orice microb adus în casă lovește întîi în cel mic... Pariez că la asta ți-e gîndul! Așa-i? Nu, scutură Lazăr din cap, stingherit de prezența profesorului mi-e ciudă pe vremea asta... Fata se ridică de pe scaun și se retrage, iar Lazăr, cu coada ochiului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Arbore. Nu cumva ai venit doar pentru mine? Sau pentru vilă? Sau pentru mașină? Ori pentru că vrei să fii ginerele prim-vicelui și soțul nepoatei lui Bujoreanu? Ori toate la un loc! exclamă Maria, înfuriată de-a binelea. Interesele voastre mai întîi! Și ăla, care mă părăsise deși știa bine că rămăsesem gravidă cu el, ce crezi că a făcut? Începuse să se plimbe prin centrul orașului, pe Lăpușneanu ori prin Piața Unirii, pe unde-i lume mai multă, cu o stricată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cum o ține pe Doina în brațe, are un moment de o mare emoție interioară, ca atunci seara, cînd, descoperindu-l descumpănit în fața sa, cu buza sîngerîndu-i, în loc să-1 lovească cu palmele peste obraz, cum intenționase, i-a luat mai întîi căciula, aruncîndu-i-o, apoi a întins brațele lung, pe lîngă gîtul lui. Ar vrea și acum să o facă, dar nu reușește decît să se aplece spre copil și, printr-o atingere a buzelor de obrazul acestuia, să-și reverse întreaga

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tata căra snopii de grîu la arie, cînd trecea prin fața porții oprea boii și venea să ne vadă; surorile mele se urcaseră pe o scară într-un vișin iar eu, rămas jos, plîngeam, sau înjuram, așa spun ele, că mai întîi am învățat să înjur, evident, din astea... mai moi; fiind mai mic, mă necăjeau toți... Cred că asta-i una din primele amintiri, sau alta, cînd, ducîndu-mă la Tîrgu Frumos, la o mătușă, cred că tot în vara aceea, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
exclamă Mihai ca o răbufnire plină de ciudă că toată întîmplarea cu Maria a luat dintr-o dată o astfel de întorsătură; dar pentru că Doina, surprinsă de această explozie, îl privește cu un aer nevinovat, de copil, o drege: Ești, mai întîi, neam pătimaș, de-al Sătenilor, semeni al naibii cu vara ta, Aglaia, păcat că n-o cunoști. Ba poate că tăticu' o să se hotărască odată să mergem în sat, la bunicu'... Nu înainte de-a-i fi trimis un vițel, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de hotel... Am patruzeci și șase de ani, Mihai; e deja tîrziu, nu mai am timp să aștept, să sper... Ea are treizeci și nouă. Nu-i păcat și pentru ea? Tot timpul a trebuit să ne lege cîte ceva. Întîi Doina. Apoi gîndul că rămîne ea în vînt. După aceea, situația mea... De vreo doi ani, vila. Visul ei! Să aibă o vilă mare, frumoasă, cu salon de primire, o cramă la subsol... Credeam că o femeie, cînd își vede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
doamna Săteanu, chiar de l-a citit, a uitat un pasaj foarte important din "Politica". Ce pasaj, ce amestec are politica de-acum două mii de ani?! sare în sus Săteanu. Așa se cheamă una din operele lui Aristotel. Dar mai întîi, o nedumerire: de ce ți-ai reținut un loc în Direcția Comercială și nu un post de economist la noi, la uzină, ori la întreprinderea mecanică, director comercial, să vinzi semănători, pluguri..., așa-i stă bine unui fost țăran..., care pretinde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
înfurie Săteanu, dar imediat își revine și surîde. Hai-hai, am glumit. Spune ce-i cu... "Politica". În lucrarea asta, Aristotel spune că cei ce ocupă funcții mari în societate nu trebuie să se procopsească de pe urma funcțiilor; asta atrage nemulțumirea maselor; întîi, că masele sînt nemulțumite că nu au acces la funcții, și-apoi, pentru că nu se pot îmbogăți și ele. În cazul cînd conducătorii sînt cinstiți, masele sînt de două ori mulțumite: că au conducători buni și-și pot vedea în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
gestul. Speram să fi uitat totul. De ce, Cristina? Altfel, ar însemna că-mi faci un mare, foarte mare rău. Probabil că știai de pericolul acestui rău și cînd ai pornit spre mine cu buchetul de flori. Ești cinic, Mihai! Mai întîi sînt terorizat de întrebarea: de ce așa? Ce-a însemnat toată comportarea ta, Cristina? Teama de tine, Mihai. Da-da, teamă. Tu te-ai purtat cu mine altfel, am simțit că lunec, mi-era teamă ca vîrsta, dragostea să nu-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pentru asta, nimic mai bun decît o astfel de ruptură. "Dar nu rănindu-i sufletul prin comportarea mea de porc" gîndește Mihai, oprindu-se lîngă telefonul public din Cartierul de Nord, căutînd prin buzunare o fisă cu care cere, mai întîi, de la 03, numărul magazinului central de autoservire apoi îl formează, solicitînd-o pe șefă. Da, Cristina Tomșa la telefon răspunde fata la solicitarea lui. Cine sînteți? întreabă ea puțin contrariată. Dacă vă spun cine sînt, îmi trîntiți telefonul în nas înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mișcîndu-se de două ore încet și ușor, imperceptibil aproape, dîndu-i senzația unei dezmierdări pe care n-a mai simțit-o vreodată. Cred... se trezește ea vorbind, fericită că poate împărtăși gîndul care o frămîntă cred că deja divizarea a început; întîi în două, apoi, în patru... și pentru că simte cum bărbatul de lîngă ea încearcă s-o privească, s-o întrebe din priviri ce-a vrut să spună dar se teme să nu perturbe liniștea încăperii, adaugă ca un început de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu el pînă am certitudinea că-s însărcinată; iar cînd burta va crește, mă duc la mormîntul tatii să vadă că port sămînța unor țărani răzvrătiți, nu a unuia care și-a clădit cariera pe pumnii dați în cap, mai întîi, tatălui său...Ce tot fluieră nebunul ăsta de milițian, nu vede că abia merg pe lunecușul de pe jos... Ar trebui să mă întorc; aceia de-acolo, de pe treptele spitalului sunt Lazăr și Mihai... Ar trebui să-i las pe toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

lui Beverley cu o privire de fanatic, de sub bretonul lui pleoștit care trebuie să fi adăpostit imaginea unui milion de labe plătite la cursul zilei. Înțelese totul. Mai târziu, după încă niște păhărele golite, se luă la harță cu Beverley; întâi o numi comunistă, apoi jidancă și abia la urmă lesbiană. Carol se gândea cu groază că va trebui să cheme polițistul de proximitate și începu să se teamă să nu fie arestați. Dan dormise în tot timpul ăsta - iar un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
de capacitatea ei efectivă de acțiune. Dar asta se asocia cu un sentiment de tristețe care se accentua pe măsură ce vedea cum legătura care îi unea voința și conștiința începe să slăbească. Goală de la brâu în jos, dansa în fața oglinzii. Mai întâi nu făcuse decât să stea și să se uite preț de câteva minute, dându-și blugii jos sau ridicându-și fusta, într-o poză aproape inconștientă. Îi plăcea atât de mult să-și vadă chestia, să știe că, în sfârșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
culoare. — Oooh, gemu fără să vrea Margoulies și pătrunse prin ușile batante ce dădeau spre holul de primire de la Centrul de Sănătate Grove. Bull era deja acolo și îl aștepta. Bull ajunsese cu peste patru minute mai devreme decât estimase. Întâi o luase în jos pe East Finchley, conducând ca un invalid. Dar când se oprise la intersecția dintre High Road și Great North Road, lângă trecerea la nivel cu Elite Cattery, Bull îl atinsese din nou și aproape că leșinase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]