4,963 matches
-
punctele de control japoneze, reușind, din cînd În cînd, să se facă plăcut cîte unui soldat plictisit. Nici unul nu-i arăta vreodată arma sa, spre deosebire de soldații britanici din cazematele din saci de nisip Înșirate de-a lungul Bundului. În timp ce stăteau Întinși În hamacele lor, neatenți la viața din jur, de pe țărm, aceștia Îl lăsau pe Jim să umble cu Închizătoarele armelor lor, Lee-Enfield, și să scoată glonțul de pe țeavă. Jim Îi plăcea, Îi plăcea să le audă vocile caraghioase, spunînd o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
moale, arătînd ca un scrin. Jim o porni peste cîmp. CÎnd trecu pe lîngă movilă, se opri să se uite În sicriele fără capac. Scheletele Îngălbenite erau cufundate În noroiul spălat de ploi, de parcă acești sărmani țărani ar fi fost Întinși În culcușuri de mătase. Din nou, Jim fu izbit de contrastul dintre trupurile impersonale ale celor care muriseră de curînd, și pe care la vedea În fiecare zi la Shanghai, și aceste schelete Încălzite la soare, fiecare din ele fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fu convins că toate forțele japoneze de ocupație din Shanghai Îl căutau pe el. Răsună un zăvor și ușa se deschise spre salonul Întunecat. În scurta strălucire a luminii, Jim văzu camera ca o pivniță, plină de bărbați badajați, unii Întinși pe podea, Între paturi, iar călugărițele erau Împinse la o parte de soldați japonezi cu puști și tărgi de pînză. CÎnd fețele palide ale tinerilor marinari englezi se Întoarseră spre soare, o miasmă de boală și răni ieși din camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
prea mulți pentru ca japonezii să nu-i observe. Un vechi camion Chevrolet era parcat sub elicea celui mai mare vas carbonifer. Intrară În carenă prin locul de unde lipsea o placă. Americanul Îl ridică pe Jim pe o platformă de bambus, Întinsă de-a lungul chilei. Se urcară pe o scară pe puntea următoare, trecură prin timonerie și intrară printr-o mică deschizătură Într-o cabină de metal sub pod. Leșinat de foame, Jim se sprijini de rama ușii. Un miros familiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
murea cineva, Basie era acolo cu informații și mîngîieri, deși moartea era un termen elastic pentru stewardul de cabine, deschis tuturor interpretărilor. Jim adună porțiile soldatului Blake timp de două zile după ce acesta rămase nemișcat pe podeaua magaziei, cu pielea Întinsă peste coaste, ca hîrtia de orez În jurul unei lanterne. Știa că soldatul murise de aceeași febră pe care o luaseră el și mulți alți deținuți. Dar Jim trăgea deja cu coada ochiului spre cei doi misionari mai În vîrstă, așteptînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nu confunzi niciodată harta cu teritoriul. O să ne duci la Woosung. N-am putea să ne Întoarcem la centrul de detenție, doctore Ransome? Întrebă unul dintre misionari. SÎntem foarte obosiți. Medicul se uită la orezăriile abandonate și la femeia bătrînă Întinsă la picioarele lui. — Ar fi cel mai bun lucru. Sărmana, nu mai poate suporta mult. Camionul porni din nou Înainte, hurducîndu-se, pe drumul pustiu. Jim se Întoarse la postul său de lîngă cabina șoferului și privea cîmpurile, Încercînd să găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nări. După ce le ridicase În camion, doctorul Ransome era prea extenuat ca să le ajute și Își odihnea brațele pe genunchii săi grei. Soții femeilor stăteau unul lîngă celălalt și se uitau la ele cu resemnare, de parcă plăcerea de a zăcea Întinse pe podea ar fi fost o excentricitate oarecare a soțiilor lor. Jim se sprijini de acoperișul cabinei șoferului. DÎndu-și seama de prăpastia care Îl despărțea acum pe Jim de ceilalți deținuți, doctorul Ransome se duse și se așeză pe bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
scaunul șoferului și, Într-un anumit sens, chiar și de centrul de detenție decît avea să mai fie vreodată de casa lui din Amherst Avenue. Camionul se opri la poartă. Sergentul japonez se uită peste parapetul din spate la prizonierii Întinși pe podea. Îl Împinse pe doctorul Ransome cu Mauser-ul, dar medicul rănit se lăsă la pămînt, unde Îngenunche la picioarele sergentului, ținîndu-și respirația. Deja, mulțimea de internați În lagăr Începuse să se Împrăștie. Cu mîinile În buzunare, bărbații se Înapoiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
poftă. Fața lui de tuberculos semăna cu cel al unui băiețel, amintindu-i lui Jim că soldatul Kimura fusese cîndva copil, așa cum fusese și el Înainte de război. După ce traversară terenul de adunare, soldații japonezi dispărură printre sforile cu rufe zdrențăroase Întinse Între barăci. Jim ieși din caverna umedă a cazematei. Purtînd pantofii de golf din piele pe care i-i dăduse doctorul Ransome, se strecură printre sîrme. În mînă ținea broasca țestoasă a lui Kimura. Bătrîna creatură conținea cel puțin o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Blocul E, clădirea dormitorului pentru bărbați, și urcă scara la etajul al treilea. Indiferent de vreme, deținuții britanici din Blocul E Își petreceau aproape tot timpul pe priciurile lor. CÎțiva erau prea bolnavi de malarie ca să se miște și stăteau Întinși pe saltele de paie ude de transpirație și urină. Dar alții, Încă destul de puternici ca să umble, leneveau pe lîngă ei, examinîndu-și mîinile ore În șir sau uitîndu-se pe pereți. Vederea atîtor bărbați adulți care nu voiau să facă față realității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
explodat pe undeva În nord-estul orașului Shanghai. Santinela ezită, uitîndu-se peste umăr, În timp ce lumina din spatele lui crescu În intensitate. În cîteva secunde slăbi, dar strălucirea ei pală acoperea Întreg stadionul, mobilele furate din tribune, mașinile din spatele porții de fotbal, prizonierii Întinși pe iarbă. Parcă stăteau pe podeaua unui furnal Încălzit de un al doilea soare. Jim se uită la mîinile și genunchii săi albi și la fața trasă a soldatului japonez, care părea tulburat de lumina aceea. Amîndoi așteptau tunetul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cromate care păreau că așteaptă să fie livrate unei vitrine de expoziție În Nanking Road. Jim se aștepta să vadă lagărul Lunghua pustiu, dar, departe de a fi abandonată, fosta Închisoare era din nou În activitate, cu noi sîrme ghimpate Întinse de-a lungul gardurilor. Deși războiul se terminase de mai mult de trei luni, peste o sută de cetățeni britanici mai locuiau Încă În complexul bine păzit. Familii Întregi preluaseră fostele dormitoare din Blocul E În care construiseră apartamente cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Cățărați pe acoperișul Învelit În carton gudronat al bucătăriei (cunoașteți bine topografia locului și poziția optimă) cu ajutorul instrumentului numit hoțoaica, poftiți de vă alegeți două gutui babane și păroase. Le frecați de mânecă până le lustruiți de părul pufos, maroniu. Întinși pe spate mâncați aceste gutui acre și necoapte bine, privind la lună. Luna este destul de rotundă, cam de forma unei gutui și, În șoaptă cu gura plină de bale, discutați dacă sunt sau nu oameni În Lună. Normal. În timp ce vorbiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Întâlnește cerul adunat În ochii feciorului cu părul galben pe care nu l-a mai văzut niciodată, hora Începe și se Învârte mai tare ca Înainte și vioara lui Ciobi urlă de durere și bate Săcădău În tobă și pielea Întinsă de vițel răspunde ritmic. Bum-bum-bum, bum-bum-bum, ochii albaștri o țintuiesc pe Onica și ea nu se mai uită peste umăr, ce ar mai putea să vadă, când În fața ei stă un bărbat atât de frumos și simte mâinile lui puternice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
din cafea, uitându-se În gol. Oricât ar fi Încercat să se abțină, se tot gândea cum ar fi să fie răvășită de Sam Epstien. Chiar mai rău, În fantezia ei Sam purta mănuși albastre de cauciuc și ea era Întinsă pe masa ginecologului. Chanel păru să remarce privirea ei mult prea pierdută. —Ai dubii În privința doctorului Epstein? Întrebarea o trezi pe Ruby din visare. Nu, nu, deloc, spuse, conștientă de cât de defensiv suna. Da, cum să nu, reveni Chanel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
putere. Ruby nu a putut să treacă cu vederea faptul că, o dată În viață, mama ei nu Încerca să analizeze situația, ci pur și simplu reacționa după cum simțea, ceea ce era exact lucrul de care avea nevoie mătușa Sylvia. Ruby stătea Întinsă În pat și se gândea la ce figură era Nigel ăsta. Cum Îndrăznea să se poarte așa cu Mătușa Sylvia? Era așa de ciudat, pentru că păruse un tip așa normal și cumsecade. Sigur că era cam plicticos, și apoi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
covorul gri deschis, biroul ultramodern din mahon Închis la culoare și oțel și fotoliul ergonomic din piele neagră. —Îmmm, spuse Ruby. Stil Philippe Starck, zise ea plimbându-și mâna de-a lungul biroului. Foarte multe fotografii cu copii nou-născuți erau Întinse pe birou. Se uita prin ele. —Vai, Sam, sunt grozave! Toate sunt de la clienți satifăcuți, bănuiesc. El dădu din cap afirmativ. Mă gândeam să le pun pe pereți. Se duse spre fereastra cu vedere. Trase jaluzelele sus. Luminile Londrei clipeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de oameni se strânse În jurul lui Ronnie. Cineva striga după un doctor: — Femeia asta o să nască. Nu poate nimeni s-o ajute? Altcineva Îi spunea lui Ronnie să nu Împingă. Ruby Își făcu loc cu coatele prin mulțime. Ronnie stătea Întinsă pe bancă, cu capul ridicat pe o grămadă de haine, plângând de durere și implorând să vină cineva s-o ajute. —Mamă, mamă, o să fie bine. Ambulanța e pe drum. Unde mama dracului e? Bebelușul e pe cale să se nască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
alimentele congelate... Nu răspunse, Angela. Poate că reușisem s-o jignesc. Mama ta era în grădină cu Raffaella, care vara închiria un cottage pe plajă, nu departe de noi. Râdeau. M-am aplecat și am sărutat ușor obrazul Elsei. Era întinsă pe un șezlong, mi-a trecut o mână leneșă prin păr. M-am retras imediat. Mă temeam că ar fi putut să-și dea seama de parfumul celeilalte. Raffaella se ridică. — Plec. I-am promis lui Gabry că o să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o expresie de moașă. Voi, femeile, sunteți schimbătoare, gata să prindeți viața, să v-o umpleți cu fluturi. Noi, bărbații, suntem încolonați de-a lungul zidului vostru ca niște omizi. Am zâmbit, mi-am făcut de lucru cu pardesiul. Stăteai întinsă pe pat, cu ochii tăi negri, mari, cu fața alungită de pisicuță slabă. Mă apropii și mă aplec lângă tine. — Angela... Zâmbești ușor, pielea palidă ți se încrețește. — Ciao, tati. Aș vrea să-ți spun ceva, dar nu-mi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe care i le făcuse cosmeticiana pentru a-i înlătura petele de bătrânețe. Pe fruntea bunicului Duilio se sprijinea viziera unui chipiu de căpitan de cursă lungă. Vara obișnuia să se îmbrace așa: cu pantaloni scurți, șosete trei sferturi bine întinse pe pulpele încă robuste, pantofi de sfoară împletită. Așezat pe un scaun mic de plajă bătea ritmic cu degetele pe genunchi, scandând timpul robustei sale tăceri. Nu mă simțeam în largul meu cu el. Tu îl cunoști așa cum este astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
eu. Acum, când își petrece zilele în fața televizorului cu mica filipinează care are grijă de el, suntem buni prieteni, știi asta, și dacă cel puțin de două ori pe săptămână nu trec pe la el să-i iau tensiunea, se supără. Întinsă pe o parte, cu fața ascunsă între brațe, Elsa vorbea cu mama ei. Nu era foarte apropiată de ea, pentru că nu reușea să-i ierte sărmanei Nora frivolitatea. Elsa, ca și tatăl ei, nu fusese niciodată indulgentă, aceasta este adevărata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
jos. Profit de privire ei întoarsă în altă parte, pentru că acum mi-e rușine. A dat la o parte cuvertura din partea ei de pat, se întinde și trage cearșafurile peste ea. Mă vâr lângă ea, în patul încă rece. Stă întinsă cu mâinile de-a lungul trupului, își încrucișează picioarele, unul îi alunecă, pentru că nu și-a scos ciorapii. — Nu trebuie s-o facem neapărat. — Știu. Ce amant gentil am devenit dintr-o dată! Ce ridicol trebuie să par! Nu avea nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
trabucul stins între buzele negre. Te adoră, te-a considerat întotdeauna fiica lui ideală. — Mă duc la aeroport s-o iau pe Elsa. Ne vedem mai târziu. Nu băteam la ușă, desprindeam cheia de pe guma americană și intram. O găseam întinsă pe pat cu câinele lângă ea. Crevalcore ridica ușor capul, ea nici măcar atât. Își ținea pricioarele strânse, avea o expresie absentă: — A, tu ești... spunea. În bucătărie nu mai era nimic de mâncare, ieșeam și îi cumpăram câte ceva. Clăteam farfuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Aveai picioarele strânse spre spate. Manlio te-a lovit ușor, a apăsat sonda și s-a întors spre Elsa: — E o fetiță. Mama ta s-a întors spre mine. — E o fetiță. La întoarcere, în mașină, Elsa tăcea, cu buzele întinse într-un zâmbet. Știam că-și dorește o fetiță. În timp ce strada se derula, ea se gândea, somnambulă, la viața care vă aștepta, Angela, la grindina de mici și zgomotoase evenimente care însoțesc o creștere, un destin. Era îmbrăcată cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]