19,547 matches
-
ochi iar aia l-a reclamat la poliție cu nasulia aia de violență în familie și a luat bietul băiat trei luni cu executare de l-au muncit ăia ca pe hoții de cai. Nu-ți mai spun că la întoarcere a găsit-o pe beșniță cu un lingurar numai fibră de n-a putut nici măcar să deschidă gura ca să-și ia hainele înainte de a fi dat afară din casă. Bă, nu te joci cu chestiile astea! Pidel pare însă pregătit
URAAA! TREC LA ISLAM de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383165_a_384494]
-
Neamț, o comună aflată în ,,Triunghiul ... XI. DE LA INGINERIE LA FILOZOFIE - INTERVIU CU PROF. UNIV. DR. EMERIT TUDOR GHIDEANU, de Emilia Țuțuianu, publicat în Ediția nr. 2286 din 04 aprilie 2017. Emilia Țuțuianu: Stimate domnule profesor, vă invit la o întoarcere acasă - pe acel drum al ființei umane, în devenire, rost și împlinire. Puteți să ne comunicați o anamneză a vieții dvs.? Tudor Ghideanu: Ar trebui să încep, în răspunsul meu, de la momentul istoric real al patriei, când Școala națională a
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
Gh. Gheorghiu-Dej, un fost ceferist de la Bârlad, care a avut dorința înființării acelor Școli Medii de Mecanică și Siderurgie. Una dintre a fost deschisă la Roman, străvechea cetate ... Citește mai mult Emilia Țuțuianu: Stimate domnule profesor, vă invit la o întoarcere acasă - pe acel drum al ființei umane, în devenire, rost și împlinire. Puteți să ne comunicați o anamneză a vieții dvs.?Tudor Ghideanu: Ar trebui să încep, în răspunsul meu, de la momentul istoric real al patriei, când Școala națională a
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
un pachebot-fantomă pe nișteape nesfîrșite, mă înnămoleam, cum s-ar spune,în hoitul acelei perspective grandioase și surde,absolut personale. Stăteam pe un butuc, mă sprijineam într-un toiag sculptatpe alocuri, mai veneau pe la mine unii plini de bune ... IV. ÎNTOARCEREA LUI ȚEPEȘ, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2343 din 31 mai 2017. Mai cade cîte-o șuncă din sfoară, și-atunci prinții dezmoșteniți de soartă cu foc înalță veste, dar din poieni tot țipă că nu e voie sfinții
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
ani zbuciumați și am ales această cale. Fiind inginer agronom și după cum știi după revoluție multe s-au schimbat chiar și în meseria noastră. Aș fi putut cumpăra pământ poate chiar mai bun în altă parte, dar am optat pentru întoarcerea acasă și nu-mi pare rău. Dar tu, Ștefan? După cât îmi amintesc ai terminat Dreptul, locuiești în capitală, cum te descurci? Nu te-am văzut pe aici, pe acasă, de când m-am mutat și sunt trei ani de atunci. Pe
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383260_a_384589]
-
aici. Răspunse tot cu o întrebare:... III. NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (ROMAN) - CAP. 10, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2237 din 14 februarie 2017. 10. Tot minciuni...minciuni...minciuni... Soneria, cu țipătul ei strident, întrerupse Mariei insistentul apel de întoarcere la voie bună. - Of, cine-o mai fi? Parcă toată lumea...( soneria suna tot mai nervoasă). Nu mai suna așa, ai răbdare că deschid imediat! O tânără durdulie, dar frumușică la față, i se prăbuși în brațe, plângând: vreau să mor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
în sufragerie! Dă și geanta! - Oo, dar mai sunt musafiri. Te-am crezut singură și voiam să...Cred că am să plec... Citește mai mult 10. Tot minciuni...minciuni...minciuni...Soneria, cu țipătul ei strident, întrerupse Mariei insistentul apel de întoarcere la voie bună.- Of, cine-o mai fi? Parcă toată lumea...( soneria suna tot mai nervoasă). Nu mai suna așa, ai răbdare că deschid imediat!O tânără durdulie, dar frumușică la față, i se prăbuși în brațe, plângând: vreau să mor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
corupția - cea mai mare abatere de la moralitate. S-a instalat o neîncredere în democrație, și s-a dezvoltat populismul, opusul democrației, un curent politic, ce folosește un tip de discursuri și de curente politice care critică elitele și pledează pentru întoarcerea la popor, de unde-i vine și numele. Pentru că nu dispune de prea multe argumente reale, populismul mizează pe forța de atracție a personalității unui individ pe care îl folosește, cu alte cuvinte este reprezentat de o figură carismatică care emite
DESPRE INVIDIE ȘI POPULISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383302_a_384631]
-
puținii localnici ce părăsesc din când în când Stațiunea. Este liber să plece oricine, însă rar se avântă cineva mai departe de câteva zeci de kilometri, de-a lungul văii, la un descântător. Căutătorul de aur - și mai sărac la întoarcere - aduce vești de dincolo de munte. Cele purtate de către vilegiaturiști sunt contradictorii, iar jurnalul tipărit în Stațiune minte. Și Actorul le-a fost, cândva, în grații, dar, de multă vreme, orice spectacol al său a devenit o batjocură. Nu mai are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mii de kilometri, pentru că - asemenea Astrologului, peste ani - prevăzuse dezastrul Stațiunii și vroia, astfel, să-și salveze urmașul. Cel plecat - Castelanul, cum dintr-o nevoie de romantic îl numeau localnicii - urma să fie inițiat în stăpânirea forțelor telurice. Trebuia, la întoarcere, să salveze Stațiunea. Sau, dimpotrivă, să o distrugă, împlinind astfel profeția părintelui său și a Cititorului în stele. Făcându-i pe plac Romancierului! Nu-i este deloc ușor Magistratului cu atâtea treburi încurcate. Și câtă ordine era până nu demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
și destule măciuci, de vreme ce patru au fost găsiți morți, iar nouă și-au dat duhul pe urmă. Mulți au rămas betegi. Întregi sau nu, cei scăpați au fost goniți, casele lor mici aprinse. Magistratul a dat o Ordonanță prin care întoarcerea lor în Stațiune e interzisă pentru totdeauna. Un punct câștigat de acesta: i-a prefăcut pe târgoveți din asasini în justițiari; îl vor urma, așa crede... § Ai ucis piticii. I-ai schilodit. Le-ai aprins casele, i-ai gonit. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Serenissimei erau clare: să protejez cu galera mea de prădătorii sarazini corăbiile de transport care se Îndreptau spre Palestina. Și asta am făcut, pentru mulți ani de zile. Dar, odată, am Îmbarcat pe nava mea un Însărcinat al Republicii, la Întoarcerea de la Ierusalim, purtător al unor ordine aparte care Îmi impuneau să rămân În serviciul lui. Un om bătrân, dar Încă În putere. Mi-a ordonat să Întorc pânzele spre apus, către coastele Marocului. Mai bine de o lună am navigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
n-aș fi conceput că Adam Adam vorbea cât se poate de serios și, mai cu seamă, de pătruns de ceea ce spune. Am realizat grozăvia târziu, mult prea târziu, când deja pentru nici unul dintre noi nu mai era cale de Întoarcere. L-am urmărit cum sorbea satisfăcut din ceașcă, pe măsură ce trăsăturile feței i se destindeau. Când m-a Întrebat „cu ce vrei să Începem?”, era pe deplin relaxat. - Cu Începutul, dacă n-aveți nimic de obiectat. - Nu ești foarte precaut, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
la fiecare despărțire, ca În copilărie, „să fii cuminte”, cele două Marii, profesorul Richard Blacke de la Londra cu care urma să mă Întâlnesc la Congres, tembelul de frate-meu cu glumele lui nesărate și penibile, pentru care Îi promisesem, la Întoarcere, o mamă de bătaie, așa, ca pe vremuri, deși era om În toată firea, Ponte Rialto din Veneția, cu tânărul care sărise În canal urlând ca apucatul: la vita e tanto bella!, hotelul Lotte din Seul, unde cunoscusem Întâia oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
spus Eveline când am ajuns În camera ei. - Asta fac de când am aterizat În acest Centru ocult al tuturor posibilităților și misterelor, iar acum, mai mult ca oricând. - Mistere, da... Pot fi numite și așa, de ce nu? Pe drumul de Întoarcere din subsol, schimbaserăm doar câteva cuvinte. Zece, mai precis. Eu: „Aș putea să știu...?” Ea: „Discutăm când ajungem În camera mea.” În rest, silenzio stampa, așa stabilise doamna, iar eu n-am insistat. Puteam să tac și să respect o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu i-a plăcut ce auzea și nici n-a rămas foarte convins că fratele său, care avusese Întotdeauna un comportament mai aparte, mai ieșit din comun, ca să nu spun altfel, nu se țicnise de-a binelea la senectute. La Întoarcere, Învingându-și teama de posibilele consecințe ale unui control vamal sever, dublat de unul polițienesc drastic, a luat cu sine acele documente În valoarea cărora nu credea și le-a ținut ascunse, fără a vorbi nimănui despre ele, până spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
limbi, fără nici un rezultat Însă. Într-o după-amiază, când a ieșit În oraș și și-a pus la mână ceasul,Seiko, i s-a părut că secundarul Citizenului se mișcă, dar, grăbit fiind, n-a stat să se convingă. La Întoarcere Însă, și-a apropiat cu o ușoară, indefinită strângere de inimă privirea ochelarizată de cadranul alb al ceasornicului cu năbădăi. Gândul reiterării În Împrejurări noi a Întâmplării din studenție Îi fluturase nesigur și inconsistent prin minte, Însă, de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pricopsisem și cu teama că gazul se va sfârși Înainte de vreme, cu toate că, la plecare, alesesem dintre cele câteva brichete pe care le aruncam neglijent În geamantan la fiecare călătorie pe cea mai plină. Da, dar mai aveam nevoie și pentru Întoarcere. Din precauție, În primul rând, și din frica de a nu mă rătăci și de a nu fi În cameră la miezul nopții, când avea să mă caute Eveline, În al doilea, nu țineam flacăra aprinsă tot timpul, pășind mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În locul lui stăpânește suveran „cum?”, s-a pierdut firul călăuzitor, rostul, sensul..., uităm mereu că trăim pentru a fi, nicidecum pentru altceva, indiferent ce este acest „altceva”... scopul, finalitatea... da, da... am rătăcit drumul și nu mai e cale de Întoarcere la pur-și-simplul pe care ar fi trebuit să-l moștenim la origini, În locul lui deprinzând vocația perversă a ideii de moștenire... răul relelor vieții și al morții noastre... nici nu-ți poți imagina cât de mult a pervertit omul, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu ambientul. A coborât mâna atârnândă nefiresc În aer și s-a lăsat obosit pe spătarul fotoliului. Simțeam aproape fizic cum oasele și articulațiile i se desțepenesc lent, iar relaxarea Îi irigă treptat corpul și Îi Încurajam caraghios În gând Întoarcerea la viață: hai, băiețică, hai, copăcel-copăcel... Cu mâini Încă nesigure, Adam a desfăcut capacul tubului verde cu medicamente, a scos două dintre tabletele maronii la care apelase mai devreme și le-a Înghițit cu o grimasă de nemulțumire. Erau, pesemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
împărăția Lui. Vino cu mine și-mi arată și nu-ți va părea rău”. — Dar în ce voia să-l pună? - întrebă lovănuț. — Avea o canistră mărișoară la el și-o ploscă mai mică, cât să guste pe drum la întoarcere. Și dumneata ce-ai făcut? — Am ieșit cu el la drumul Pașcanilor, am tăiat de-a dreptul dealurile Bahluiului și-am tot mers așa vreo două zile. — Și el n-a mai zis nimic? — Ba a mai zis. A zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vestea că Barzovie e binevenit, dar niciodată nu se putea ști ce se-ascunde în dosul vorbelor unui pașă. Dacă totul nu-i decât o cursă, iar Sima-Vodă stătea ascuns în vreo cămară, așteptând cu un rânjet să vadă comedia întoarcerii? în sfârșit, alaiul pătrunse în curtea interioară a palatului, unde o gardă de ieniceri bătrâni se trezi din moțăială și, la răcnetul unei bașbuzuc, încremeni smirnă. în capul scărilor se ivi Ramza-Pașa, în costumul său de gală, cu iatagan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
oameni. Când merg însă pe Dunăre în amonte, atunci îmi trebuie mai mulți și-angajez vreo cinci-șase și le plătesc lefurile până la Beci, unde de regulă rămân vreo trei-patru. Cursa asta a rămas secundul, cursa trecută alții doi. Așa că la-ntoarcere fac și eu o economie, nu mai dau atâtea lefuri. Episodul 222 SUSPICIUNEA După aceste vorbe se lăsă o tăcere. în secolul XVII-lea lăsarea unei tăceri între doi oameni nu era un lucru lipsit de însemnătate, ca astăzi. Nesiguranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
călătoriei, niciodată nu va ajunge la capăt...“ - spuse Gacel, citând o cunoscută maximă sahariană. Să ne concentrăm asupra a ceea ce avem de făcut și să lăsăm viitorul în mâinile lui Allah. La puțin timp după aceea, porniră pe drumul de întoarcere spre peșteră, dar de data asta se văzură obligați să facă un ocol, pentru ca animalele să meargă mereu pe teren pietros, evitând locurile nisipoase sau pământoase, unde ar fi putut lăsa urme. Beduinii știau din experiență că o piatră răsturnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
târziu cineva o să încerce să-i elibereze pe ostatici cu forța. Singurul lor atu pe care contau în momentul în care s-ar fi înfruntat cu niște dușmani puternici era să mențină perfect ascunsă „Peștera gazelei“. Din cauza asta, drumul de întoarcere a fost unul dintre cele mai lente, neplăcute și greoaie călătorii de care își aminteau cei doi frați. Se știa că un cal putea sfărâma pietrele cu copitele, lăsând urme de neșters, pe când copitele dromaderilor, ca niște pernuțe, ridicau doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]