4,649 matches
-
te cuprindă în brațele-i de viu! În suflet să-ți domnească un seraf surd și mut Și-o secete cumplită în capul tău tăcut! De viața ta miseră moartea să nu se-atingă Dar mintea ta senină s-o-ntunece, s-o stingă, Să intre-o noapte vană cu aer amorțit În inima ta stearpă, în capu-ți pustiit. (De sub manta-i neagră scoate un cran de mort, cu ochi de foc - căror raze le îndreaptă spre fruntea lui Mureșanu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
premiu satisface orgoliul câștigătorului și distruge ficatul adversarilor. Lichelele - acești viguroși dăunători ai valorilor. În absența paranoicilor, Pământul ar fi fără buric. Scriitorii mediocri sunt cei mai mari hoți de timp. Cel mai adesea, averea se constituie în bălăriile care întunecă virtutea. Ura nu înalță monumente. Bârfa poate fi mai relaxantă decât lectura. Lipsa de criterii aruncă structurile în haos. Voluptatea ține mai ales de ingeniozitatea viciului. În opinia unora, succesul altuia înseamnă șansă, iar eșecul lui - ghinion. La orice nivel
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
din an, să nu mai fie numărată între luni! 7. Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea! 8. Blestemată să fie de cei ce bleastămă zilele, de cei ce știu să întărîte Leviatanul. 9. Să se întunece stelele din amurgul ei, în zadar să aștepte lumina și să nu mai vadă genele zorilor zilei! 10. Căci n-a închis pîntecele care m-a zămislit, nici n-a ascuns suferința dinaintea ochilor mei. 11. De ce n-am murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
-i vei lăsa să biruie. 5. Cine dă pe prieteni să fie prădați, copiilor aceluia li se vor topi ochii. 6. M-a făcut de basmul oamenilor și ca unul pe care-l scuipi în față! 7. Ochiul mi se întunecă de durere; toate mădularele mele sunt ca o umbră. 8. Oamenii fără prihană sunt înmărmuriți de aceasta, și cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit. 9. Cel fără prihană rămîne totuși tare pe calea lui, cel cu mîinile curate se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
pentru tine, care te sfîșii în mînia ta s-ajungă pustiu pămîntul și să se strămute stîncile din locul lor? 5. Da, lumina celui rău se va stinge și flacăra din focul lui, nu va mai străluci. 6. Se va întuneca lumina în cortul lui și se va stinge candela deasupra lui. 7. Pașii lui cei puternici se vor strîmta; și, cu toate opintirile lui, va cădea. 8. Căci calcă cu picioarele pe laț, și umblă prin ochiuri de rețea; 9
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
24. De aceea oamenii trebuie să se teamă de El; El nu-și îndreaptă privirile spre cei ce se cred înțelepți." $38 1. Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, și a zis: 2. "Cine este cel ce Îmi întunecă planurile prin cuvîntări fără pricepere? 3. Încinge-ți mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, și tu să Mă înveți. 4. Unde erai tu cînd am întemeiat pămîntul? Spune, dacă ai pricepere. 5. Cine i-a hotărît măsurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
înălțat, este împăratul celor mai mîndre dobitoace." $42 1. Iov a răspuns Domnului, și a zis: 2. "Știu că Tu poți totul, și că nimic nu poate sta împotriva gîndurilor Tale." 3. " Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?" " Da, am vorbit fără să le înțeleg, de minuni, care sunt mai presus de mine și pe care nu le pricep." 4. "Ascultă-Mă, și voi vorbi; te voi întreba, și Mă vei învăța." 5. "Urechea mea auzise vorbindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
unde locuia balaurul. S-a auzit un ,Aaaaa!,, prelung, doar atât a mai rămas din ea, un simplu ecou risipit. Asta a fost ușor, pentru că acum venea spre el, ca un tunet, Craiul Apelor Tulburi. Venea cu șuvoiul de apă întunecat pe umeri și striga cât putea, ca să îl înspăimânte pe feciorul nostru. Dar Andrico nu era un oarecine, el era fiul regelui de peste șapte mări și șapte țări și mai avea o mare responsabilitate, aceea de a aduce pe obrazul
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
erau de lemn iar pe străzi galopau cai. Eu crescusem înconjurat de automobile somptuoase și călătorisem cu autobuzul. Nu puteam accepta schimbarea. Următoarele ceasuri mi s-au șters complet din minte. Știu doar că, la un moment dat, s-a întunecat și m-am strecurat înapoi spre casa cea mare. Prin singura fereastră luminată, am tras cu ochiul în sufragerie. N-am să uit cât oi trăi scena pe care am văzut-o atunci. Străbunicul și străbunica mea stăteau la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
vîjet fuged * țocăt * hopot fîlfăt * treamăt freamăt * țîșnet * foșnetul trăsnet plesnet șteamăt cotropitor 108 {EminescuOpXV 109} [2] 2268 clocot muget hohot răget strigăt răget chicot strigăt zornet zinghet *** urlet [SINTAGME RĂZLEȚE] 2254 O privesc Facă lumină 2257 de aceea a întuneca conștiința paragin părăsit "coada mîții" 2258 Dacă se Unde a dus surdul roata și mutul iapa Domnilor Babilonia românească 2259 prostire [2cercevele *]2 prosop tocmagi posmagi (posmag) tăieței (tăiețel) vorbește mărunt mărunt, mărunt (mărunțel) cărunt stare Vermoegen înstărit vermoegend a
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
sâmbure, de aicea apoi se nasc diferiții glosatori și esplicatori, cari de cari mai proști, [2ale]2 [ai] autorilor mari. {EminescuOpXV 138} ["OAMENI ÎNVĂȚAȚI... Oameni învățați dar fără talent propriu, adică purtătorii științei moarte, mi-i închipuiesc ca o sală întunecată cu o ușă de intrare și cu una de ieșire. Ideile străine intră printr-o ușă, trec prin întunericul salei și iesă pe cealaltă, indiferente, singure și reci. Capul unui om de talent e ca o sală iluminată, cu păreți
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
izbutise să așeze nava lin în peisajul bizar din alte universuri. Altfel ar fi riscat să se îndepărteze de planeta albastră cu marginile zdrențuite și ghețuri veșnice la cei trei poli. Era nor, însă vizibilitatea bună... cei patru sateliți verzui, întunecați cu cei doi sori cenușii aruncau lumini crepusculare. La el în cameră era zăpușeală. Se defectase termostatul ambient și până a doua zi, când sosea echipa de intervenții, nu avea ce face. În grădină un greiere borțos cânta de zor
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ușor depărtat și-n opoziție continuă ai pus la copt acoperind prăpăstiile, o vânătă și-un ardei gogonat rătăciți împreună în spuza fierbinte risipită-ntr-o clipă indusă voit, cutreierând spaimele, asaltând visele înflăcărate, realitățile fecunde și mai ales stelele întunecate de vești negrăite. În magazinul de șmecherii ai împroșcat din trompetă alergând amorțirile, Verdele Împărat era epuizat în vopsele iar aburul înjunghiat solitar, spre asfințit, l-ai împins către mine să am mâinile ocupate cu umbrele tale; ai reprogramat cronometrul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
în cameră mi-am gonit colegii la cursuri, să meditez în liniște... am coborât la cantină și-am luat o porție de ceai. Fetele care strângeau mesele mi-au adus două porții complete, cu solnița la discreție. Culoarele uriașe erau întunecate și pustii. Am urcat încet scările până în cameră și am ațipit în patul meu dublu, suprapus, fără cearceafuri, de blatist. Luna își pierduse contururile într-un cer de purpură, soarele topea bruma de pe acoperișurile caselor. Adesea ne categoriseam când unul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
așteptau nerăbdători să le repovestească mereu aceleași lucruri care le păreau noi de fiecare dată. Stăteau întinși liniștiți pe lavițe și li se desfășura în fața ochilor misterele ținutului cu piscuri semețe care se pierdeau în neguri albastre; codrii străvechi și întunecați fără de sfârșit, având mușchii verzi aliniați pe copaci spre miazănoapte; recunoșteau toate potecile spre munte, cu animale fioroase, îndrăznețe și istețe, strecurându-se prin codru fără să le simți, pâraie fără număr care izvorau din poienițe și adormeau înfiorați, în timp ce
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ar găsi șoseaua Buzău, de unde ajungeam în București cam într-o oră jumate, prindeam o mașină mică și în două, cu orice camion. Am sărit din vagon, convins că singura mea șansă ca să mai prind avionul să traversez întinderea aia întunecată de noroi, să sper din toată inima că petele albicioase de care-ți vorbeam adineauri, și care se întindeau de-a lungul luminițelor, să nu fie bălți, pe care nu le-aș fi traversat decât cu barca, după lungimea, dar
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
și mâna îți pleacă fără voia ta peste fața ei, fără voia ta, pentru că tu urma să o plesnești doar dacă ar fi mințit, pentru minciună, corecție educativă, nu din alte motive, cum ar fi gelozia oarbă care ți-a întunecat creierul. Și iar o dai afară și de data asta, numai că acum în curul gol, doar cu ce are pe ea, hainele fiind încă în bagaje, pentru că abia s-a întors de câteva zile, curva dracului, și oricum de
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
fi trăită doar ca slujire. Cel corupt nu poate fi iertat pentru că nu se pune în discuție, nu „recunoaște” starea sa de viață, dar cunoaște și aplică toate subterfugiile numai să nu se privească în față, „se joacă cu adevărul”, întunecă comoara sa și o acoperă cu măști pentru a fi „acceptat din punct de vedere social”. Nici chiar vigoarea profeției iertării nu îi mai dezleagă inima, ferecată în satisfacere și autosuficiență. În definitiv, nu are speranță și nu așteaptă iertarea
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
nu cadă în eroare dacă nu este ajutat de lumina credinței și dacă nu crede că Dumnezeu este unul și întreit, cel mai puternic și cel mai bun până la cea mai mare bunătate [...]. De aceea această știință a decăzut și întunecat pe filosofi, pentru că nu aveau lumina credinței [...]. Știința filosofică este calea pentru celelalte științe, dar cine se oprește la aceasta, cade în întuneric». Acest fragment - pe care-l găsim în Collationes de donis Spiritus Sancti - exprimă într-un mod admirabil
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
să dau mâna cu John Barth. Cândva, în primul an de facultate, când nu aveam încă nici o iubită și când casa părinților mei, unde locuiam, mi se părea o grotă insuportabilă, aveam obiceiul să rămân în biblioteca facultății până când se întuneca. Luam întotdeauna, pe lângă cărțile pe care le citeam constant, și câte un număr la întîmplare din "Secolul 20". Pe prozatorii postmoderni americani eclozați pe la jumătatea anilor '60 i-am găsit grupați într-un număr mirific al revistei. Erau acolo Barth
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de nisip, adineauri nemișcate, ale căror vârfuri acum fumegau, ca munții înalți din Atlantida. De pe vârfurile măgurilor de nisip se ridica fumul tremurător, până când aceste măguri, irosite de vântul care creștea, se mutară de pe pământ în cer. Norii de nisip întunecară soarele. - Hai în cort! spuse Auta cu gura plină de nisip. Scoase dintr-o legătură un smoc de câlți și-l dădu soldatului: - Pune-ți câlții în urechi și acoperă-te cu pătura. Culcă-te cu fața în jos și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ce putea fi în toate acestea atât de cumplit încît să-l înspăimînte până și pe Hor?! Parcă auzindu-i gândurile, Hor îi făcu semn să vină în partea cealaltă a piscului, de unde priviseră adineauri. Dar zarea de la miazăzi se întunecase. Nu se mai vedea nimic. Hor și ceilalți străini intrară în luntrea lor. Nefert nu-și dădea seama ce se petrece, dar era neliniștită. Auta nu apucase să afle nimic și, văzîndu-i pe străini atât de îngîndurați și grăbiți, nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
el și începu să povestească: - Am văzut o stea căzută din cer pe pământ și i s-a dat cheia fântânii adâncului și fum s-a ridicat din fântână, ca fumul unui cuptor mare, și soarele și văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii. În ziua aceea țâșniră toate izvoarele marelui adânc și stăvilarele cerului se crăpară... Povestitorul se opri. Legănați în molcomă visare, de vin sau de povestirea sa, stăpânii țării pierdute adormiseră. Șirurile de corăbii pluteau acoperind marea. În
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
că nu m-a văzut nimeni. Afară se lăsase amurgul liliachiu, atât de frumos în țara Ta Kemet. Acum se puteau strecura fără grijă din oraș, până în locul unde-i aștepta luntrea. Pe drum nu-i mai privi nimeni. Se întuneca repede. Când ajunseră în apropierea luntrei, cârmaciul scoase capul pe ușița deschisă și le strigă: - Veniți repede să vedeți ce descoperire am făcut! Intrară întîi Auta și străinul celălalt, apoi Nefert; ceilalți doi se fereau să intre. În luntre, pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mașina, sever cu el însuși, având grijă ca întotdeauna să meargă odihnit la serviciu, respectând cu strictețe regulile în trafic. Când Eugen și Oana coborâseră în gara comunei B. care deservea și satul în care ei trebuiau să ajungă se întunecă de-a binelea. Era în jurul orei 18. Distanța pe care trebuia să o parcurgă până în satul L. era de circa 5 km. La ora respectivă nu era nici un mijloc de transport. Ajungând în centrul comunei B.,intrară în cofetărie "La
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]