3,948 matches
-
chirurgical, oare ce am vedea din alcătuirea lui secretă? celule ale trecutului în care înmuguresc, ca bacteriile necunoscute, clipe ale viitorului, hrănite cu sângele prezentului mai mult sau mai puțin inspirat. doar că timpul, aseptic, își păstrează aura abstractă, necontaminarea învelită în vid. nerv al universului, înfrigurat sau stors de arșiți, călătorește prin noi ca aerul prin gâtlejul păsării ce cântă, se-neacă în câte un tril, dar trece mai departe, stafie ce aleargă neobosită, iar firul vieții, prin noduri meșteșugite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
rând la hainele celor de-acolo, la felul trist și caraghios cum erau Îmbrăcați... Mă refer la un univers În culori șterse și Întunecate, ca un film alb/negru... Sosind la capătul de dincolo al apelor, la poporul cimerian, pururi Învelit În ceață și Întuneric și pe care În veci nu-l vede soarele... * Fețele lor neclintite de tineri bine-crescuți: ca și când glasul lui, dintr-odată patetic, și sunetele ciudate ale acestei limbi de mult moarte nu Îi Îndeamnă În nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
acest punct trebuie scrisă cu literă mare, mi-am adunat lucrurile și le-am pus cu grijă în cele două valize. Muzicuța, la care nu mai cântam deloc. Ar fi trebuit să cânt, de dragul tatei. Iisus Hristos cel din tablă, învelit într-o hârtie de mătase pe care venind în goană, mi-o adusese directorul. Blocurile de desen, tocurile și sticluțele de tuș. Și scrisoarea de la tata. Oare am spus că plicul fusese inițial sigilat în ceară roșie cu sigiliul tatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
că s-ar putea să nu se mai ivească altul decât peste câteva săptămâni. Știa bine că fata fusese într-o stare de spirit generoasă astă-seară. Mâine... Când reveni în camera sa, îl găsi pe Carosse întins în pat și învelit cu haina: avea gura puțin deschisă și sforăia întrerupt. Zgomotul clanței îl trezi; nu se mișcă din pat, doar deschise ochii și îl privi cu un zâmbet superior abia schițat. —Ia zi, m-ați analizat pe toate părțile? întrebă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de candoare pline când parcă ești în Paradis În țara-n care August este luna de miere și-a mirare, viața pe creste-i ca-n poveste, și îngeri bat din aripioare, iar aurul cernut din soare poieni și codri învelea, dar și prietenia care a adormit cu noi și ea. Extaz! Delir! Ce melodii umblau prin munți în gamele surâsurilor de copii când își sărută mamele! Redeșteptat, pe creste zorii jucau o zestre ca la nunți; bijuteriile comorii râdeau în
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
te duci la moarte sau dacă vii ca să scrii și tu o carte cu-astre și nimicnicii... Jertfa e un dar divin, Și-un alin, dacă te-nchini, simți din tine că se rup mici și mari bucăți de trup învelite în suspine - nfășurate în lumini... Doamne, cât de suplu sunt și de liber după ce se închid zăvoarele la întreaga pușcărie, la această veșnicie din chilie; și în liniște confrunt cel ce-am fost cu cel ce sunt și văd că
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
cu apă. Vine înapoi și mă ajută să mă ridic în picioare. ― Sărăcuța de tine, spune ea. Tremuri toată. Mă conduce pe canapea, după care dă fuga înapoi în dormitorul ei și vine înapoi cu o pătură cu care mă învelește. Lauren nu spune nimic, stă doar lângă mine și-și pune brațele în jurul meu. Când în sfârșit mă lovește durerea și șocul, îmi sprijin capul de umărul ei: de asta am nevoie acum, să aibă cineva grijă de mine, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
șî i-a aduci acasî răpidi șî sănătoș’. Hai sî pornim la drum, cî sî troienești calea. Uiti cî o șî început sî batî vântu’... Odată cu aceste cuvinte, bătrânul a scuturat omătul adunat pe sanie, a urcat și s-a învelit cu țolul... A mai privit o dată spre poarta cazărmii. De ce? Nu știa. Poate că acel fior care i-a străbătut inima la gândul că pe cei intrați pe poarta cazărmii nu-i va mai vedea multă vreme a dictat gestul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
unei lanterne obosite, le-a spus: ― Poftiți documentele și mergeți la domn locotenent. ― Unde îl găsim? - a întrebat Todiriță. ― În primul vagon de lângă turn. Au urmat drumul indicat de soldat... Locotenentul, un bărbat tânăr, ședea lungit pe o banchetă. Era învelit cu mantaua. Probabil că ațipise, fiindcă, la zgomotul pașilor celor doi, s-a ridicat, cu ochii cârpiți de somn. ― Să trăiți, domn’ locotenent - a salutat Dumitru. ― Dați hârtiile și voi mergeți în vagonul patru. Aveți grijă să nu faceți murdărie
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să merg”... „Atunci înhamă caii la sanie, că acuși se face ziuă”... Băiatul a ieșit repede și nu după multă vreme s-a întors. „Hai să-l ducem la sanie, mamă Irinuță”. După ce au reușit să-l așeze, l-au învelit cu un țol. „Ai luat ce ai nevoie ca să faci treaba cum trebuie?” „Am luat” - a răspuns băiatul. A apucat caii de dârlogi și a ieșit pe poartă. „Ai grijă, Petruță! Ai grijă cum umbli! Să nu lași urme! - a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
două! Nu înțeleg ce naiba fac cu nenorocita aia de folie de aluminiu. Chiar nu înțeleg! Anna o termină de parcă ar mânca-o, iar când o întreb ce face cu ea, copilul ăsta nu-mi dă nici un răspuns! —O folosește ca să învelească dozele de hașiș când le vinde, îi explică săritoare Helen. —Mary, mai las-o încolo de folie de aluminiu! a zis tata în timp ce se chinuia să găsească un plan pentru reabilitarea mea. După care a întors brusc capul către Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
zis el șocat. între timp, mama se înfuriase. —S-o las încolo? a izbucnit ea. Ție îți convine să-mi spui s-o las încolo. Doar nu ești tu ăla care trebuie să pună curcanul la cuptor și să-l învelească în folie de aluminiu și care nu mai găsește în dulap decât rola goală. Nu curcanul tău e ăla care ajunge mai uscat decât Sahara! —Mary, te rog, pentru numele lui Dumnezeu... — Măcar dacă mi-ar fi spus c-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
unghie? în ziua în care, finalmente, am cedat, n-am avut de gând să-l mănânc. în orice caz, nu pe tot. N-am vrut să mănânc decât punguța de celofan cu bombonele Beano din mijloc. Planul meu era să învelesc oul la loc în staniolul ăla roșu, să-l bag înapoi în cutia de carton și să-l pun din nou pe dulap. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Și dacă Margaret se hotăra vreodată să-l mănânce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu prietenii lui. — O răceală zdravănă, îl auzeam cum se tot umfla în pene. O răceală adevărată. Nu e doar un guturai mai grav. Nu, nu au ce să-i prescrie. Sâmbătă seara, m-am simțit suficient de bine ca, învelită în pătură, să fiu cărată, cărată, în sufragerie. Unde Luke m-a așezat pe canapea. Vreo zece minute, am încercat să mă uit la televizor, dar mai mult n-am reușit. Niciodată, în viața mea, nu m-am mai simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
schimbă pijamaua de spital. De acum va trebui să încercați să vă ridicați singur. îi spuse ea. Mai întâi la marginea patului și apoi chiar să faceți câțiva pași prin salon. Îi schimbă perfuzia, aranjă puțin cuvertura cu care era învelit și ieși grăbită din cameră. După câteva minute, apăru și medicul. Avea o figură obosită, cu cearcăne adânci în jurul ochilor, iar Cristi se întrebă cum de nu avea stetoscopul atârnat în jurul gâtului. Ce ne-ați făcut, domnule inspector? îl întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pornea lin mai departe. Panta terenului scădea brusc iar râul curgea între malurile puțin adânci ce se deschideau larg, acoperite de nisip ca o plajă. Ceva mai la vale, într-un luminiș printre copaci se ridicau câteva corturi din doc, învelite cu folie ca să le protejeze de ploaie. Adăpostit de bolovani așezați în cerc, un foc de vreascuri ardea vesel, păzit de două femei îmbrăcate cu fuste înflorate. Cu mânecile suflecate până mai sus de coate, una din ele mesteca într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ai vrut să o lași acasă. Acum o să ne tolocănească la cap până ce ne vom termina treaba. Ce spui tu acolo? întrebă femeia. Nimic, interveni Cristian, vorbim de ale noastre. Se apropie de lada de lemn și o deschise. Înăuntru, înveliți în hârtie parafinată, se aflau cei zece cilindri de dinamită. Erau încărcături de jumătate de kilogram și își dădu seama că avea sufi cient exploziv pentru a rezolva treaba pe care și-o puseseră în gând. Se apucă să desfacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vorba de ceva grav, legat de explozivul adus de Calistrat. Contează și încă foarte mult, rosti inspectorul Toma, ridicându-se în picioare. Își privea palmele pe care rămăsese o substanță uleioasă cu care se murdărise de pe hârtia în care fusese învelit batonul de exploziv. Dinamita asta a înghețat spuse el în continuare, a înghețat și încă de mai multe ori la rând. Aiurea, dinamita nu îngheață, declară sigur pe el Calistrat. Ba da! îl contrazise Toma cu glas calm. N-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fi prea vechi? se întrebă el. Din câte își amintea, fitilul nu se degrada prea ușor, nu îngheța și nici nu era afectat de trecerea timpului. Era format din pulbere neagră, străbătută de un fir de bumbac. Totul era apoi învelit în mai multe straturi de țesătură. Numai apa îl putea afecta. Desigur că asta se întâmplase, dacă și fitilul fusese ținut în aceleași condiții improprii ca și dinamita, avea toate șansele ca pulberea să se fi umezit. Dacă lucrurile stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vestește... Frumoase colinde, dragii mamei copilași, suspină Natalița, intrată, fără veste în odaia caldă, mirosind a zăpadă proaspătă, cernută de vântul iernii. Dar Natalița avea în mâna dreaptă un castron, de unde se iveau, învârvoiate, turtele cu julfă, păturelele care-l înveleau pe pruncul Hristos. După ce vă potoliți foamea, să-l ajutați pe tăica să aducă carnea de porc în tindă! Hotărî Natalița. Eu o să iau coada! strigă Saveta Eu vreau șorici! spuse Ion, târnuind o pelincă umplută cu sămânță de cânepă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
în privire, și ceva puternic, dincolo de toate misterele lumii în care ne aflam. În răcoarea iernii, privirea lui părea ceva prietenos, ca o flacără nebănuită, sclipind limpede, încrezător. Deși avea blana neagră, purta un fel de guler alb și labele învelite în șosete cafenii, iar pe frunte avea desenat un fel de contur argintiu, ca vârful unei coroane regale. Părea într-adevăr un lup distins, absolut deosebit și receptiv la percepția mea dincolo de aparențe. Eu-s Lupul Albastru, i-am spus
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
după majoritatea țigărilor fumate. Noaptea nu mai aveam nevoie de țigară pentru a așterne, între trecerile spectrale ale lui unchiu-meu, ale mamei, ale fetelor-pisici, pagini cu o limpezime de spectacol de la teatrul de vară cu felinare albe focalizate. La cârciuma învelită cu bușteni, Carmen își manifestă nervozitatea printr-un stacatto în tăblia jegoasă a tejghelei, cu degetele scurte cu unghiile vopsite bleu. Atunci meseriașii nu mai știu cum să-și ia repede băuturica și să se care afară. În terasa acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
altă dată, nu are riduri pronunțate cum au alte femei de vârsta ei. Mâinile, afară din pătură, păreau ale unei sfinte; subțiri, cu degete lungi, pielea transparentă, Încât i se vedeau venele pronunțate, vineții. O sărut pe frunte și o Învelesc cu pătura așa cum făcea ea când eram copil. Îi iau mâinile amândouă și i le sărut. Tresare. Îi simt mâinile reci și picioarele, de asemenea. I le masez așa cum făcea ea cu mâinile și picioarele mele când veneam de la
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
ajuns la doi copii. Am fost printre primii care au avut trei copii și am creat prin asta un nou etalon. În perioada când aveam copiii mici nu se găsea nimic ce-ar fi ușurat munca de mamă. Copiii erau înveliți în feșe, care trebuiau fierte. Neavând apă curentă în locuință, trebuia cărată de afară, încălzită în cazan pe sobă (cel puțin gaz metan aveam); spălam numai cu săpun, făcut de tata-socru, iar după spălat apa murdară trebuia cărată afară. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
șoapte calde, plăcute. Adormise. Pentru că nu mai avea putere să-l ducă în brațe, bunicul l-a așezat cu grijă pe bancă și a mers s-o cheme pe mama lui, să-l ducă în pat. Acolo, mama l-a învelit și l-a sărutat ușor pe frunte, privindu-l plină de dragoste, înduioșată. Când s-a ridicat, Tudorel a șoptit: Mamă, ești aici? Ce dor îmi era de tine, mama mea dragă...! Deschise ochii încet s-o privească. Dar... era
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]