4,027 matches
-
Îmi spusesem pe atunci că nu le-o fi primit, dar acum le recitii și descoperii că îmi scria limpede: am primit scrisoarea ta. Atât. Și vorbea apoi despre altceva... Și apoi pentru întîia oară și cu o mare virulență țâșni spre gândirea mea întrebarea: de ce o fi fost nesinceră femeia asta cu mine? I-a fost frică? suna prima inscripție de pe bronz. Da, dar asta când s-a îndrăgostit, adică foarte tîrziu! De ce nu mi-a spus de la început că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îl aveam în cap!) Nu știu, zise Suzy, dar bănuiesc că îmi pregătești o nouă grosolănie. Nu sânt o învinsă, să-ți fie clar..." Apucai sticla, o înfășurai în fularul meu și o izbii de câteva ori de perete. Dopul țâșni. "Chiar, zisei, turnând în pahar, nu ești curioasă să afli care e salvarea celor învinși?" "Ți-am spus, nu sânt curioasă fiindcă nu sânt învinsă." "O să mori, zisei eu atunci, fără să afli vreodată cate e salvarea celor învinși." "Bine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
am rătăcit prin spațiu? întrebă arătând spre meditehniciana care asista la scenă: Nu vor să-mi spună. Tonul lui Burke deveni alinător și părintesc. ― Ei bine, poate că este încă prea dreveme să abordăm astfel de subiecte. Mâna lui Ripley țâșni de sub cearșaf și prinse brațul bărbatului, care fu surprins de iuțeala reacției și de forța degetelor. ― Fără texte. Mi-am revenit și nu mai e cazul să mă cocoloșiți. Cât timp? Carter Burke aruncă o privire meditehnicienei, care ridică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
din cilindri și se aplecă; fața-i aproape că atingea sticla. ― Atenție, Burke! strigă Ripley. Abia își lansase chemarea că vietatea captivă sări și se lovi de peretele tubului de stază. Surprins, Burke sări înapoi. Un apendice subțire și cărnos țâșnise din partea ventrală a corpului turtit în formă de mână, evocând un fragment de intestin cu capătul ascuțit, care aluneca precum o limbă de sticlă. După un timp se retractă și dispăru în buzunarul ventral situat în mijlocul a ceea ce părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pe care le înregistrase pentru ei. ― Aruncătoarele de flăcări, strigă Apone. Repede! Frost îi înmână aparatul sergentului și se dădu în lături. Apone intră în posesia armei în momentul în care pieptul femeii explodă într-o jerbă de sânge. Dinăuntru țâșni un cap mic, cu colți redutabili, șuierând înfuriat. Degetul lui Apone se strânse pe trăgaci. Ceilalți doi se dați înarmați cu aruncătoare de flăcări făcură la fel. Căldura și lumina care umplură sala calcinară peretele odată cu dihania. Coconii și conținutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și Drake se întâlniră în mijlocul acestui haos. Scorpia tehniciană dădu din cap, cu înțeles, către omul de Neanderthal modern, armându-și criblorul. ― Intrăm în horă, făcu ea. Punându-se spate în spate deschiseră simultan focul și două arcuri de foc țâșniră din cribloare. Păreau doi sudori care asamblau coca unei nave spațiale. În această sală închisă, rafalele erau asurzitoare. Pentru cei doi operatori de criblor, acest vuiet era comparabil cu o fugă de Bach. Vocea lui Gorman răsuna în receptoarele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de pe marginea șoselei, viră ― stânga și se lovi de o creastă de bazalt. Se răsturnă ca o libelulă muribundă, se izbi de sol înainte de a exploda. Câteva secțiuni și compartimente se desprinseră din armătura principală. Unele ardeau deja. Aparatul tresăltă; țâșniră flăcări din motoare și suprastructură. Un fragment dintr-un modul de propulsie căzu pe VTT și-i distruse armamentul. Apoi munițiile și carburantul explodară și transportorul se făcu țăndări aidoma unui soare pirotehnic. Rămășițele navei brăzdară cerul, apoi ajunseră rostogolindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Mi se citește pe față. (Întoarse spatele și-și lipi umărul de ușa blindată) Ajută-mă. Vasquez îi dădu o mână de ajutor și urniră panoul greu de oțel, închizându-l, apoi scoase aparatul de sudură portabil și-l aprinse. Țâșni o flacără albăstruie. Învârti robinetul de pe mânerul aparatului pentru a regla jetul de acetilenă. ― Ferește, bătrâne, să nu-ți sudez piciorul de cizmă. Hudson se dădu înapoi ca să observe. Începu să umble de colo-colo, scrutând pasajul pustiu, cu urechile ciulite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
este prea plăcut. Ripley era pe punctul de a ciocăni cu degetele în geam: își reveni și-și trase mâna. Acolo, afară, poate dușmanii îi ascultau. Se uită încă la stația de epurare, când o nouă răbufnire de gaze supraîncălzite țâșni de la baza acestuia, ― Cât timp mai avem până va sări totul în aer? ― Imposibil de spus. Aș putea extrapola plecând de la datele disponibile, dar sunt prea numeroase variabilele pentru ca rezultatul să fie într-adevăr precis. În plus, calculele sunt destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
-și ridică privirea decât să le facă semn celor două femei să se apropie. ― Ia priviți, le spuse liniștit. Ripley se încumetă să se uite pe ecrane, zicându-și că la urma urmei nu sunt decât imagini. Limbile de foc țâșneau din gura roboților-santinelă saturând cu alb ecranele, dar puteau să vadă clar hoarda de extratereștri care înaintau pe culoar. Ori de câte ori un proiectil atingea o creatură, corpul său chitinos exploda proiectând în toate părțile fluidul său vital coroziv. Podeaua și pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
care trasoarele aprinseseră niște materiale inflamabile. Podelele erau presărate cu cadavre calcinate și răsucite în poziții grotești: un osuar biomecanic. Mai multe corpuri se prăbușiră și dispărură: acidul scurt din rănile lor săpase o gaură mare în sol. Nimic nu țâșni din lințoliul de fum pentru a smulge armele de pe afeturile lor. Detectorul de mișcare rămase mut. ― Ce dracu' se-ntâmplă? (Hudson modifică reglajele aparatelor lui, descumpănit.) Dar te se-ntâmplă, unde sunt? ― De necrezut, făcu Ripley răsuflând. Au renunțat. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
securitate bâzâi și comandă deschiderea lor. Mașina nu făcea deosebire între brațul unei ființe umane și laba unui extraterestru. Grozăvenia pe care se prelingea o umoare vâscoasă se năpusti și Hicks declanșă vibratorul de aproape, provocând explozia. Prea aproape. Acidul țâșni printre ușile care se închideau îți fine și atinse platoșa infanteristului care se postase în fața lui Ripley ca un scut. Substanța corozivă cruță cablurile cabinei care porniră ascensiunea acesteia spre suprafață. Hicks trase de clapele ținutei de luptă. Lichidul distrugător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
zărise la limita câmpului său vizual. Nu era nimic. O simplă picătură de lichid căzută pe planul înclinat, lângă bocanc. Condensare, sudoarea navetei. Dar picătura începu să sfârâie și să roadă rampa metalică. Era acid. Un obiect tăios și lucitor țâșni din pieptul său, improș-când-o pe Ripley cu fluidul intern, lăptos al androidului. Ghimpele uneia dintre aceste creaturi, care fiind atât de gros nu putea aparține decât reginei lor, se înfipsese în spatele său străpungându-l. Bishop se zvârcolea emițând niște sunete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
brațele și-și ridică adversara. Motorul mașinii gemu: considera această sarcină excesivă. Labele posterioare ale creaturii zgâriară mașina, deformând cabina de securitate care o adăpostea pe conductoare. După aceea, țeasta oribilă se înclină către Ripley și deschise botul. Fălcile interne țâșniră spre femeie. Aceasta se lăsă în jos iar colții se izbiră de spătarul scaunului într-o explozie de bale vâscoase. Acidul gălbejit se înspuma pe brațele hidraulice ale mașinăriei și începea să se scurgă spre cabina de securitate. Regina smulse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pentru băiat pentru că avea saltea. Și era mai confortabil să te trezești acolo decât pe podea. În cele câteva momente care urmară, în camera tronului se desfășurară o serie de evenimente. Bagheta energizată de pe tron se aprinse și o flacără țâșni din ea. Flacăra se izbi de tavan cu un pocnet. Alături de Gosseyn, Patru scoase un țipăt de spaimă. Și la stânga sa și în spate se auzeau icneli care nu puteau veni decât de la curteni. În fața lor, tronul rămăsese fără ocupantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
era încorporată în aceste prime reacții. După câte putu constata Gosseyn, prea puțin din cortex era implicat în ceea ce observă pe parcursul acelor prime momente, după ce militarul rostise fatidicele cuvinte. Vreo zece voci țipaseră aproape instantaneu. Unii se învârteau în loc. Câțiva țâșniră în fugă pe lângă Gosseyn. Dacă fuga lor avea într-adevăr o țintă, atunci se pare că se îndreptau spre tron. Dar de fapt, fuga lor încetă înainte ca ei să ajungă acolo. Se opriră din fugă și-ncepură să se-nvârtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
minut mai târziu se afla tot acolo, așteptând - remarcă el fără plăcere - ca inamicul să-i ofere o ocazie să acționeze. Pe durata acestui minut, mediul său înconjurător era aceeași încăpere luminoasă, cu aceeași podea cenușie și toate acele aparate țâșnind din pereți și din podea. Presupuse că ființele Troog puteau, într-o oarecare măsură, să-i citească gândurile. Dar din moment ce le scăpase un aspect major - al orientării sale în Semantica Generală, probabil că ceea ce și puteau studia de fapt era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
-se ca apa gălbuie dintr-o pungă spartă. Bărbați sleiți, îndesați în autobuzele cu burduf, ca niște muzicieni înghițiți de-un acordeon uriaș; femei colosale, irigate pe gambe de cerneala varicelui; copii fericiți, pătați pe fălci de dungile de cacao țâșnind din „Eugeniile“ expirate - totul semăna cu o grădină zoo suprapopulată cu ființe dintr-o altă epocă. Era prea mult. Mă răzbunam punând mâna pe cartea de telefon și urmărind pagină cu pagină povestea mizeriei umane. Acolo se-aflau micile specimene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
noi o bucă cinstită!“. Îi ghiceam trântiți prin paturi râncede, prinși în apăsarea unor corpuri aproape nevăzute, transpirând ca pachetele de carne macră în geamul măcelăriei. Păreau că se distrează, în ei pulsau toată viața și moartea vremurilor de altădată, țâșnind prin vârful sexului direct între pulpele ude ale țigăncilor. Pulsa acolo o plăcere brută, virilă, pe care o înțelegeam perfect, dar care nu mă atrăgea. Lumea din jur funcționa economic, doar cât să-mi extrag zilnic doza de imagini necesară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de plante cornoase: triunghiulare, octogonale, zimțate - într-un cuvânt, imposibil de privit. Nimeni nu poate spune cu exactitate prin ce accident al istoriei sau al evoluției darwiniene mutanții compuși din carne, fire de păr și granule străvechi de pământ, au țâșnit din bezna ciorapilor afară, la lumina zilei. Poate că momentul a coincis cu dispariția dinozaurilor sau cu ieșirea din glaciațiune: proaspăt ieșite din hibernare, noile creaturi ale epocii de piatră s-ar fi adunat în grupuri de câte zece, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
oameni de care astăzi nu mai auzi prin ziare - și-o sfârșiseră rău. Se străduiseră să comprime timpul, în așa fel încât din capsula cu imagini, pe care fiecare credea că a obținut-o plăsmuind realitatea după legile ficțiunii, să țâșnească viața veșnică a senzațiilor și percepțiilor. Era prea simplu; supraimprimarea nu mergea până la capăt. Proust dispăruse într-un accident de tren, Blecher zdrobit de cămașa de ghips care-i îmbrăca epava corpului, Culianu împușcat de-un glonț necunoscut în closetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pietoni până venea câte-un domn și mă lipeam de el, încercând să nu mă pierd. Țopăiam cu ghiozdanul în spate, după pașii mari și necunoscuți. Mai târziu, când au ieșit desenele animate cu Dexter, am recunoscut scena: hoarda puradeilor țâșnind pe ușa școlii în urlete de bucurie și sărind în brațele stupide și nerăbdătoare ale părinților. Dexter stătea deoparte: singur, trist, deștept foc. Cum rămânea însă cu iubirea? Nici în liceu lucrurile nu-mi păreau mai clare. Corpul meu evolua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cine mai are puterea să-și amintească? Altfel, diminețile Facultății de Filologie curgeau identic, fără oprire. Câțiva profesori încercau totuși să ne convingă că se poate veni binedispus la cursuri și la ora opt. Le dădeai bună-ziua și simțeai aburii țâșnind din partea cealaltă a catedrei; încercai doar să le ghicești conținutul. Alții scoteau teancuri de foi galbene din sacoșe, citind rar și răspicat, până adormeai de exasperare. Despre forme și conținuturi (altele decât cele ale sucurilor gastrice) ți se vorbea mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o sufăr, darămite s-o ascult. Umilința mă teroriza (niciodată n-am suportat sentimentul), pluteam în plin ridicol, fentați de-o mică activistă pupăcioasă. La un moment dat, s-au auzit zgomote puternice de motor și de pe-alee a țâșnit un Aro, cu scrâșnet de frâne, ca-n filme. Din el au coborât patru milițieni, au strigat ceva, l-au apucat pe Paul de guler și de brațe și l-au aruncat în spate, prin ușa metalică. Portiera nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mă interesau pe mine eroismele de operetă, care sfârșeau ba cu pupături de mâini, ba cu un cui înfipt în cap? Faptele oricum se pierduseră pe drum, nu mai știai cine-i erou și cine trădător, câte picături de sânge țâșniseră cu-adevărat și câtă minciună se adunase printre straturile prăfuite ale vieții și paginilor. Mă luptam deci cu mine însumi, cu întinderea bolnavă și nesfârșită a creierului, care îmi croia din nimic hărți colosale, pregătit să miște armate și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]