KorAP: Find »[drukola/base=țipăt & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...134 135 136 ...169 >

4,216 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

a scăpat de sub control. Țipând de groază, mulțimea se învălmăși spre ieșiri. Sachs fu lovită din spate de mulțimea îngrozită. Se izbi cu putere cu obrazul de umărul unui bărbat care se afla în fața ei, rămânând pentru o clipă șocată. Țipetele se înmulțeau, creșteau în intensitate, avertizând despre incendii, despre bombe, despre teroriști. - Nu împingeți! strigă ea. Dar nimeni nu o auzi. Ar fi fost oricum imposibil să oprească valul, căci o mie de oameni deveniseră o singură entitate, o forță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
sub picioarele mulțimii. Apoi, chiar își simți picioarele ridicate de la sol, fiind făcută sandwich între două trupuri asudate - un bărbat înalt, într-un tricou roșu de Izod, care își ținea copilul deasupra capului și o femeie care părea că leșinase. Țipetele, ale copiilor și ale adulților deopotrivă, se intensificară din nou, mărind panica. Tot acest zbucium determinase și o eliberare de căldură din corpurile tuturor, mărind alarmant temperatura aerului. Sachs simțea că nu mai poate respira, iar presiunea corpurilor pe pieptul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
de birouri cu multe ferestre de vizavi. Nimic despre Volvo-ul lui Charles Grady. Repetă (pentru a câta oară?ă mișcarea circulară, asemănătoare unui far. Unde, unde, unde? Un claxon foarte puternic se auzi dinspre direcția intrării în clădire. Apoi un țipăt. Bell se întoarse repede și făcu câțiva pași spre locul de unde se auziseră zgomotele. Distragere a atenției? Nu, era doar o ceartă în trafic. Apoi se întoarse spre cealaltă intrare în clădire și îl zări la câteva zeci de metri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
pentru că tăbăcea tăbăcea piei de căprioară și secționa oase, pentru că tăia lemne. Dolofanul de Joe Roth nu se putea compara cu el. Avocatul încercase să se ridice și să strige după ajutor, dar Constable îl lovise cu putere în gât. Țipătul i se tranformase într-un horcăit. Prizonierul îl culcă la podea și începu să îi care pumni grei omului deja plin de sânge. Într-o clipă, Roth era inconștient, iar fața i se umflase cât un pepene. Constable îl târî

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
audiență... La ora nouă fix un jet de flăcări țâșni pe ușa cortului. O clipă mai târziu, silueta uriașă a flăcărilor dinăuntru se rostogoli peste pânza sclipitoare a cortului, arzând arena, publicul, decorațiile. Muzica se oprise brusc, fiind înlocuită de țipete, iar rotocoale de fum negru se ridicau prin vârful cortului. Se aplecă înainte, captivat de oroarea acelei priveliști. Și mai mult fum, și mai multe țipete. Luptându-se cu sine pentru a nu permite unui zâmbet nenatural să îi apară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
sclipitoare a cortului, arzând arena, publicul, decorațiile. Muzica se oprise brusc, fiind înlocuită de țipete, iar rotocoale de fum negru se ridicau prin vârful cortului. Se aplecă înainte, captivat de oroarea acelei priveliști. Și mai mult fum, și mai multe țipete. Luptându-se cu sine pentru a nu permite unui zâmbet nenatural să îi apară pe față, lansă un val de mulțumiri. Nu exista vreo divinitate în care să creadă Malerick, dar aceste vorbe de mulțumire i le adresase sufletului lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
pe față, lansă un val de mulțumiri. Nu exista vreo divinitate în care să creadă Malerick, dar aceste vorbe de mulțumire i le adresase sufletului lui Harry Houdini, tizul și idolul său, sfântul patron al magicienilor. Se auzeau icnete și țipete în jurul său, în partea aceasta izolată de parc, iar toți cei aflați acolo fugeau să ajute sau să caște gura. Malerick mai așteptă câteva minute, știind însă că în scurt timp sute de polițiști vor împânzi parcul. Cu un aer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
se afla și pentru a-l întreba ce anume are de făcut. Malerick păși lent afară din parc, lovindu-se de cei care alergau în direcția opusă, către incendiu. - Ce se întâmplă? - Iisuse! - Poliția... A sunat cineva la poliție? - Auziți țipetele? Auziți? Pe colțul dintre Central Park West și o stradă laterală se ciocni cu o tânără asiatică, privind îngrijorată spre parc. Îl întrebă: - Știi ce s-a întâmplat? Malerick se gândi că da, știa, bărbatul și circul îi distruseseră viața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Și totuși... Loesser se încruntă, măturând încăperea cu privirea, încercând să deslușească sensul celor spuse de Rhyme: - Ce? Ce vrei să spui? - Ia gândeșet-te un pic. Mai devreme în seara aceasta. Ești în Central Park, privești flăcările, fumul, distrugerea, asculți țipetele... Te gândești că ar fi mai bine să pleci, căci vom începe să te căutăm cât de curând. Ești pe drum spre casă. Cineva, o tânără, o femeie asiatică în costum de jogging, se ciocnește de tine. Schimbați câteva replici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Naționale, puse în vârful cortului cu o macara. Flăcările? Erau de la un arzător cu propan, amplasat la ieșirea cu ambulanța. Am mai aprins vreo două arzătoare în arenă și am proiectat imaginea flăcărilor pe pânza cortului. - Dar am auzit niște țipete, șopti Loesser. - Ah, asta a fost ideea Karei. A propus să îi cerem lui Kadesky să spună publicului că fac o pauză în cadrul spectacolului pentru ca un studio de film să poată filma o scenă în cort: o scenă cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584

un interval de timp oportun era atât de greșită, că stârnea râsul. M-am întrebat dacă nu cumva încetineala lui prin magazin era de poveste. În mod sigur, non-apariția lui nu putea fi pusă pe seama unei lipse de cunoaștere: volumul țipătului fetei fusese unul extraordinar, cu greu mai rămăseseră câțiva clienți sau angajați care să nu știe că prezența lui era solicitată. N-am putea merge mai departe cu celelalte lucruri cât așteptăm? Dar fata dispăruse în spatele ochelarilor săi și, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
nu m-am gândit de două ori înainte să urc scările și să mă duc la ei, dar acum mă uit în urmă și mă gândesc c-a fost o mare prostie. Când am ajuns la etaj, i-am auzit țipetele din spatele ușii de la dormitor. Fusese destul de rău să le aud de jos, dar de aici de sus era terifiant. Mă-ntreb dacă acei copii ai căror părinți se ceartă tot timpul se obișnuiesc; dacă nu li se mai face teamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
să-și imagineze că-ncercam să trag cu urechea la ușă. Când am ajuns în siguranță la mine în cameră, am auzit ușa din față trântindu-se și mi-am dat seama că probabil Ben ieșise, fără-ndoială speriat de țipete - n-a suportat niciodată certurile, bietul de el. Am încercat să mă adun, dar nu reușeam să-mi fac proasta de inimă să înceteze să mai bată nebunește în coșul pieptului, așa că am respirat adânc de câteva ori și m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
m-am îndrăgostit de altcineva. Nu credeam că lucrurile astea se-ntâmplă de-adevăratelea, dar așa este - și s-au întâmplat. Mie. Și-a ridicat capul auzind asta și a scos un sunet dintre cele mai teribile - un fel de țipăt, ca și cum ar fi avut dureri fizice, dar cu altceva în el, ceva oribil, ca un ecou în urma sa. Cred că dacă l-aș auzi acum aș zice că e greu de îndurat, dar în starea de amorțeală în care mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
ochii ațintiți asupra mea ca aceia ai juraților asupra acuzatului, privind și așteptând un semn care să-mi trădeze vina. Am făcut un efort ca să mă-mpiedic să mai adaug ceva, lăsând-o pe gazda emisiunii-concurs să umple tăcerea cu țipetele sale de bucurie nebunesc de optimiste. În cele din urmă, după o pauză cronometrată dramatic, care ar fi fost de folos uneia dintre cele mai bune pledoarii ale mele, Lena vorbi: — Cu Stacey. Și cu asta, gata: a trebuit să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
de cineva din casă. M-am ridicat de pe fotoliu și mi-am pus ochelarii pe măsuța de lângă el, apoi am stat nemișcată, nesigură ce ar trebui să fac în continuare. Bubuitul ciudat continua, la un moment dat am auzit un țipăt slab, dar era foarte greu să-mi dau seama din care direcție venea. Am mers și mi-am apropiat urechea de peretele comun al casei de lângă noi, fără vreun rezultat - sunetul părea că face parte din materialul clădirii și când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
distanța de la care venea zgomotul și că ar fi putut, în definitiv, să vină de la ceva de afară, poate de la un camion sau vreo mașinărie mare, dar strada era goală. Când m-am întors de la fereastră am auzit din nou țipătul - iar de data asta nu mă înșelasem. Un sunet de nefericire omenească și posibil durere, care venea fără-ndoială din aceeași sursă ca bubuitul. Acum tremuram un pic, în parte pentru că începuse să mi se facă frică, dar și pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
nimicuri adunate acolo erau evidențiate de umbre ascuțite ca într-o pictură cubistă. Mi-am dat seama că-mi țineam respirația în timp ce coboram: bubuitul continua și, câtă vreme priveam în jur încercând să-i identific sursa, izbucni oribil încă un țipăt din acela sfâșietor. Atunci l-am văzut, când am intrat în mica boxă din lateralul treptelor. Era îngenuncheat pe podea în colțul îndepărtat al încăperii mizere, cu spatele la mine, cu capul mișcându-se ritmic și regulat în spate, înainte de a se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
spate, înainte de a se izbi din nou de peretele din fața lui, pe care îl lovea de fiecare dată cu o bufnitură surdă. Chiar și de unde mă aflam îi zăream sângele scurgându-i-se într-o parte pe față și când țipătul a izbucnit din nou, a fost și mai îngrozitor, pentru că acum vedeam creatura nefericită care-l scotea. Ben, fiul meu drag, copilașul meu, băiețelul meu. Șocul de a-l vedea mă făcuse să dau drumul respirației pe care mi-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336

ori pe săptămână în sala de lectură din căminul lui Emmy, un buzunar din sticlă, cu lumină fluorescentă, între bucătărie și baia comună. Fetele tocmai începuseră să citească notițele pentru următorul examen semestrial când au auzit niște zgomote urmate de țipete distincte de femei. Emmy și Leigh s-au uitat una la alta și au zâmbit la auzul schimbului de replici furioase de pe hol, sigure că era vorba de încă o ceartă între o fraieră din suroritate și vreun tip care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
s-ar putea s-o aducă și pe Maddox cu ea. Maddox. Interesant lucru. Oricât nu-i plăceau ei copiii — mai ales cei care țipă și cărora le curge nasul — Adriana se îndrăgostise de tot clanul Brangelina. E adevărat că țipetele și mucii nu se aud și nu se văd în paginile revistei US Weekly, dar Adriana era convinsă că acești copii erau altfel: cuminți, la locul lor, poate chiar sofisticați. Nu le puteai contesta eleganța. I-ar plăcea s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
ea coliviei acoperite de cearceaf. Cel puțin ai bunul simț să aștepți până am s-o cunosc pe Maddox. Sau, mai bine, așteaptă până se întoarce Emmy. Habar n-am ce să fac cu o pasăre moartă. Liniște. Apoi un țipăt absolut sfâșietor. Nu mai auzise să facă așa până atunci, iar misterul o făcu să tremure de teamă. Adriana făcu un salt înainte și smulse cearceaful de pe colivie, disperată să liniștească pasărea suferindă. — Ce e, Otis? îl alintă ea printre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
și arătând perfect sănătos — Adriana își dădu seama că fusese păcălită. Ieșise deja din baie și se afla în hol pe la jumătatea drumului, când Otis strigă din răsputeri “Graso!” de trei ori la rând, oprindu-se numai să cârâie între țipete. — N-ai decât să crăpi, șobolan înaripat. Sper să fie o moarte lentă și chinuitoare. O să țopăi de mormântul tău de pasăroi nenorocit. Toată povestea asta o înfuria peste măsură! Doar pentru că Emmy se simțea prea vinovată ca să vândă sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
deranjezi. S-a întâmplat ceva? Henry oftă. Rahat. S-ar putea să fie mai rău decât crezuse. — Ești cu Charles? E perfect. O să-i placă la nebunie. Leigh inspiră adânc și se forță să vorbească. — Da? Păru mai degrabă un țipăt decât un cuvânt. — Te-ai așezat? N-o să-ți vină să crezi. Dumnezeu mi-e martor că nici mie nu-mi vine să cred. — Henry, spuse ea calm. Te rog. — Tocmai am vorbit cu Jesse Chapman... Oh, slavă Domnului, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
se uite foarte concentrat la serialul The Hills. Adriana se întinse spre el și îi mângâie spatele mătăsos. Otis se arcui sub mâna ei, încântat de masaj, iar Adriana zâmbi mulțumită de progresele pe care le făcuse pasărea. După nesfârșite țipete, multe nopți nedormite și nenumărate telefoane în care Adriana a amenințat-o pe Emmy că-l mutilează și-l dezmembrează pe Otis dacă nu venea imediat să și-l ia, pasărea și fata s-au împrietenit. Noroc cu intervenția ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]