60,912 matches
-
călcâie și plecă bombănind despre ziua de pensie. Florica rămăsese cu gura căscată în mijlocul sufrageriei și nu-i venea nici să plece, nici să stea. — Acu’, Florico, nici la piață nu mai mergem, că n-om lăsa casa descuiată..., se așeză Caterina oftând. — Mă duc barem să pun de-o cafea, se desprinse din uimire Florica. — Fa, da’ știi că Veta avea ea o caisată... Pe unde-o fi pus-o? — Ia vezi în cămară... Se înșirară ca la priveghi și-
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
așternut, curat, întins impecabil și vârât sub mar ginile saltelei, perna, una, nu două, neatinsă, umflată și pufoasă. Nici urmă de nevastă. Nici a lui, nici a ăluia de și-o rătăcise la el în patul conjugal. Stranie poveste. Se așeză pe marginea cuverturii trase peste cearșaf și rămase o vreme îngândurat. Ceva nu se lega. Ceva lipsea, și fără acel ceva îi era imposibil să prindă firul logic al întâmplărilor. Se ciupi discret de ureche. Nu-l duru în mod
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și să vrei ca tinerelul ăla de lângă bar să-ți vină la masă cu șervet pe mână. Și, în general, să-ți vină la masă. El își mișcă ființa pe jumătate zeificată numai după ce te-a văzut că te-ai așezat, că te-ai foit, că ai schimbat replici ușor crispate cu comeseana, stânjenit, că ai dat ochișorii roată de măcar o sută de ori, că ai lovit discret cu pumnul în peretele din spatele tău, că ți-ai smuls jumătate din
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
că o să înceapă chiar de mâine să studieze ca să devină inginer, că viața de psiholog e de tot căcatul și că să fii sculat din somnul cel mai dulce nu e nici o sfârâială. Ajunse îmbufnat la locul faptei și se așeză și el, confirmând încă o dată puterea exemplului și spiritul gregar, pe aceeași bordură, despre care se surprinse gândind înduioșat că fusese, de bună seamă, martora atâtor întâmplări eroice, triste, vesele, penibile... Din pomelnic lipseau special întâmplările fericite, pentru că psihologul Bogdan
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
pe un intrus. Ce binecuvântată dimineață era orice început de zi pentru ei, ce liniște odihnea perna fiecăruia seară de seară. Se sprijini de spătarul unei bănci din părculeț. Din cauza lacrimilor care îi acoperiseră ochii ca o pisică ce se așază în geam exact în momentul în care privirea încearcă să focalizeze ceva, își dădu seama prea târziu că era proas păt vopsită. Nu pisica. Banca. Plecă umilit, smiorcăindu-se și cu o fâșie verde de-a lungul sacoului. Iată-te
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de profa de fizică? Aia cu pantofi de vinilin și cu față de broască râioasă? — Hm..., rânji Gigi Pătrunjel gândindu-se că, de fapt, la vremea aia, el făcuse o pasiune pentru ea și ar fi fost în stare să se așeze de-a curmezișul șinelor de tren numai ca să-i vadă genunchii. — Am văzut-o acum un an. Știi că era adventistă. Între timp s-a lăsat de prostii, s-a tuns, s-a căsătorit și are doi copii. Reușiți. Mai
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
bucurie durerea frigului de primăvară și pietricelele ascuțite care îi tăiau talpa. Curând, își scoase și sacoul. Nici nu-și mai amintea unde îl lăsase. Cureaua și cămașa. Pantalonii. Într-un târziu, sub un cer desuet și buclat trandafiriu, se așeză gol pușcă pe trotuarul din fața porții verzi. O zări ieșind. Candidă și fără gânduri. Gigi Pătrunjel se ridică fript în două picioare și, sprijinindu-se de gard, o ținti drept în ochi. Tânăra își ascunse fața de priveliștea sfruntată a
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
o ață invizibilă, alunecă o nouă arătare deasupra căreia e înfipt un cap pleșuv, schimbul de tură ajuns cu câteva ore mai devreme. Capul pleșuv poartă în prelungire o sticlă pe care actorul nu găsește puterea să o refuze. Se așază amân doi la măsuța din hol, călcând în picioare, în trecere, orice speranță a pompierului de serviciu. Actorul se întoarce spre pompier și declară cu o dicție impecabilă, ca și când e replica de final într-o piesă cu personajul principal pe
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nu e nevoie să-l placă, își mai spuse încrezător, ci să-l citească. În fond, amânase de atâtea ori, încât acum i se părea că e aproape imposibil să pună pe hârtie ceea ce gândise în sute de rânduri. Se așeză comod în șezlong, își aprinse pipa și se scărpină în barba rară. Își ascuți două creioane. Și simțurile. Își aruncă privirea pe fereastra care dădea într-o curte interioară, spre disperarea inspirației care se ofilea de fiecare dată când autorul
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
trei dinți din față. Dădu să mai spună ceva, dar sângele îi șiroia abundent pe bărbie. Redus la tăcere într-o manieră destul de brutală, se văzu nevoit să renunțe încă o dată să bată cu putere la porțile marilor speranțe. Își așeză la loc șezlongul în poziție verticală și îndreptă vârful creionului pe care îl smulse cu un gest ferm dintre două falange ale mâinii stângi. Dintr-un acces de duioșie la adresa muzei, își feri privirea, care o pornise către fereastra ce
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ferm dintre două falange ale mâinii stângi. Dintr-un acces de duioșie la adresa muzei, își feri privirea, care o pornise către fereastra ce dădea într-o curte interioară, și îi pofti pe toți cititorii prezenți să intre și să se așeze comod și în orice poziție în cartea vieții lui.
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
a III-a, LXXX) Nu există oameni mai ceremonioși decât sălbaticii. De pildă, atunci când doi tuaregi se întâlnesc în Sahara, chiar din momentul în care doar se zăresc, aflându-se încă departe unul de celălalt, ei se opresc, descalecă, se așează pe nisip, se salută și cu lancea și cu scutul din piele de gazelă fac anumite gesturi care par a reprezenta un ritual. Ei nu îndrăznesc să se apropie unul de celălalt decât numai după ce se vor fi recunoscut. Răposatul
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
măsoare forțele cu el. Ea, care zbura la o rafală mai puternică a vântului. O amorțeală plăcută îi paraliză corpul, acaparând cu viteză fiecare celulă, anihilându-i voința, forța. Căzu moale în brațele bărbatului care o ridică ușor și o așeză cu atenție pe bancheta din spate a mașinii. Totul se petrecu atât de repede, încât trecătorii nici nu avură timp să-și dea seama ce se întâmplă. Mașina porni și își continuă drumul, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ca un drog pentru ea. Duse cănița aburindă la buze, încălzindu-și palmele reci. Aroma cafelei îi invadă nările. Drogul îi destinse mușchii încordați, iar întrebările se evaporară fără să mai aștepte răspuns. Ieși afară apropiindu-se de leagăn. Se așeză în el și se lăsă legănată de mișcarea aceea lină, ca o adiere blândă de primăvară. Închise ochii savurând cu înghițituri mici cafeaua aromată din cănița roșie. Legănarea leagănului o purta în pași de vals pe un ring de dans
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
a nu fi atinsă de lichidul fierbinte. Atentă să nu verse și cafeaua care îi mai rămăsese, scutură bluza pentru a îndepărta măcar o parte din lichidul care lăsase o pată mare, maro, pe roșul acesteia. Un fluture alb se așeză pe marginea căniței din mâna ei. Se opri din scuturatul bluzei privind mica vietate care își mișca aripile cu atâta grație și finețe încât rămase mută de uimire. Uitase și de cafea, și de pată, și de leagăn, și de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
grație și finețe încât rămase mută de uimire. Uitase și de cafea, și de pată, și de leagăn, și de valsul care fusese întrerupt de curiozitatea ei, când descoperise masca. Timpul parcă se oprise pe acea gingașă ființă care se așezase, fără frică, pe marginea căniței. Voia să aibă și ea curajul fluturelui. Să facă ce dorea fără să se gândească că deranjează sau că supără pe cineva. Pur și simplu să nu-i pese de urmările faptelor sale atât timp cât nu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
suprafață!” Durerea rănilor o făcu să revină la sentimente mai bune. Ea nu voia să provoace durere nimănui, nu așa cum alții îi provocau ei fără nici cea mai mică reținere, sau părere de rău. Se întoarse în casă și se așeză pe marginea patului. Ridică pantalonul pentru a verifica starea. Pielea se crăpase în câteva locuri, coaja apăruse deja pe răni pentru a o proteja. Nu era grav, dar era dureros. Căută vată și spirt și dezinfectă rănile. Usturimea medicamentului o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
sărut ca să-l împace. Norul trecu repede prin fața soarelui lăsându-l să strălucească în toată splendoarea sa. Karina se încălzi puțin și căpătă o oarecare încredere după „discuția” cu soarele. Credea în semne, iar acum ele fuseseră destul de evidente. Se așeză pe o piatră mare, a cărei prezență nu și-o putea explica în mijlocul curții, analizând fiecare lucru din jurul ei. Nimic nu tulbura liniștea aceea plăcută în care își putea asculta gândurile, gânduri care se întorceau mereu la el. Cine era
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
într-o secundă. Se întoarse în casă urcând cu greu scările, căci picioarele deveniseră grele și nu mai ascultau comenzile creierului sau creierul nu mai funcționa normal. Cât de scurtă fusese schimbarea ei, cât de efemere erau bucuria, fericirea. Se așeză în fotoliu fără să se dezbrace de haina albastră pe care o alesese special pentru a o proteja de răcoarea primăverii, când intenționase să iasă la cumpărături. Deși ținea scrisoare în mână, nu îndrăznea să o recitească, dar nici să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
transmite mesajele care trebuiau să ajungă la ea? Nu îndrăznea să deschidă plicul care putea conține răspunsul căutat. Se urcă în autobuzul care oprise chiar în dreptul ei, fără să fie atentă la traseul acestuia. Găsi un loc liber și se așeză fără să arunce nicio privire călătorilor din jur. Imaginile rulau prin geamul prăfuit al autobuzului vechi, dar Karina nu vedea nimic. Mintea ei se blocase la scrisoarea din poșetă. Inima îi făcea și mai grea misiunea, oprind-o din când
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
în timp ce cobora, îndreptându-se spre mașina care o aștepta cu motorul pornit. Urcă în autobuz salutându-l pe noul șofer responsabil de călătoria ei pe drumul de întoarcere. Constată cu surprindere că era același cu cel din visul ei. Se așeză pe un scaun în așa fel încât să poată să-i urmărească privirea în oglindă. Era curioasă dacă era atent la ochii călătorilor, dacă le analiza privirea în călătoria spre noua aventură de care era responsabil. O nouă imagine avu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Nici la această încercare nu primi nici un răspuns. - Caută-mă când ești sigur că ai ceva de spus și reușești și să faci acest lucru! O zi bună! Karina închise convorbirea. Care convorbire că doar vorbise singură? Începu să râdă așezându-se în fotoliu. Cum de nu-i spusese câteva vorbe de duh? Îi mai și urase o zi bună după ce cel de la celălalt capăt nici măcar nu salutase. Cine putea fi? O greșeală? Și dacă nu era o greșeală și era
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
fi avut puterea să-l evacueze. Iarăși ajunsese la ce stătea în puterea ei și ce nu. Lăsă atât plicul cât și scrisoarea să-i cadă din mână, acolo, pe hol, lângă pantofii negri cu imprimeu gri care nu erau așezați la locul lor. Nici măcar nu se sinchisea să-i aranjeze, ea care avea o ordine precisă a tuturor lucrurilor din casă. Se îndreptă spre baie. Oglinda îi arătă o imagine obscură care o sperie pe moment. Trebuia să facă o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
durerea se va sfârși în brațele așteptate în zadar. Doar iubirea reușise să o determine să-și dorească mai mult de la ea și să facă ceva în acest sens. O scuturase destul de zdravăn de prejudecăți ca mai apoi să se așeze cuminți la locul pe care îl părăsiseră fără voia lor. Redevenea, încet-încet, cea de la început în absența acelui sentiment care o marcase atât de puternic, atât de profund. Luă prosopul de baie și-și înfășură strâns trupul gol. Cuvântul „schimbare
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
machiaj discret și se simți pregătită să înfrunte marea provocare. Ieși din casă hotărâtă și foarte sigură pe ea, cu mapa cu acte în mână. Trecu pe lângă cutia poștală fără să-i arunce o privire. Chemă un taxi și se așeză comod în spatele șoferului. Avea, în sfârșit, acel sentiment de siguranță că lucrurile se vor aranja în favoarea ei. De parcă simplul fapt că avea curaj să meargă la interviu îi și asigura succesul primirii postului. Nu-și explica acel sentiment, dar era
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]