3,633 matches
-
DSM-IV-TR, pentru diagnosticarea cu ADHD de tip hiperactiv-impulsiv, trebuie să fie prezente șase din nouă simptome posibile. Printre acestea, se numără șase simptome de hiperactivitate și trei de impulsivitate. Simptomele de hiperactivitate sunt: nervozitate sau neliniște; dificultăți în a sta așezat; motricitate excesivă; dificultăți în a juca jocuri liniștite; stare permanentă de fugă; logoree permanentă. Simptomele de impulsivitate sunt: strigă atunci când dă răspunsuri sau face comentarii; e nerăbdător, îi e greu să își aștepte rândul; are un comportament intruziv față de ceilalți
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
dă răspunsuri sau face comentarii; e nerăbdător, îi e greu să își aștepte rândul; are un comportament intruziv față de ceilalți. Jeremy, din „Cazul practic” de mai sus, prezintă multe din simptomele de ADHD de tip hiperactiv-impulsiv: nu poate sta mult așezat, e agitat și mereu în mișcare, vorbește fără încetare, strigă când dă răspunsuri și nu are răbdare să își aștepte rândul. Dacă, în timpul discuției cu părinții, clinicianul constată că băiatul a fost dintotdeauna așa, că se comportă la fel și
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
între atenția susținută acordată activităților ce necesită efort și ceea ce numește el „atenție contextuală” sau atenție susținută acordată activităților ce constituie ele însele compensații. Caz practic Josh nu se poate concentra la teme și trebuie supravegheat în permanență ca să stea așezat, să nu se mai învârtă de colo-colo și să se apuce de lucru (adică pentru a-și concentra atenția mai mult timp asupra unei activități ce necesită efort). În schimb, când joacă jocuri video, Josh poate sta și o oră
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
și gotică. Pe baza urmelor descoperite, se poate afirma cu certitudine prezența dacilor liberi și a carpilor în fosta provincie romană, în a doua jumătate a secolului al III-lea și în secolul al IV-lea. Dacii liberi și carpii așezați pe teritoriul Daciei romane, după 275, perpetuau vechile lor credințe și tradiții, ei nu erau încă creștinați și romanizați, și la fel erau și dacii rămași în ținuturile vestice și extra-carpatice. Carpii și dacii liberi au contribuit prin integrare și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și la sinodul VII de la Niceea, din 787, nu a participat nici un ierarh (episcop) din regiunile dunărene. Absența unor informații certe despre episcopi sau horepiscopi în teritoriile românești, în secolele VII-X, nu înseamnă că erau inexistenți. Creștinarea treptată a slavilor așezați aici denotă că exista nu doar masa credincioșilor, ci și o ierarhie alcătuită din episcopi (horepiscopi și periodeuți) și preoți, cei ce săvârșeau predica și botezul. Comunitățile creștine din nordul Dunării puteau rămâne izolate, după secolul al VII-lea, rupte
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
consideră că adoptarea de către români a liturghiei slave este încă o dovadă a venirii lor din sudul Dunării, stăpânit de slavi. Dimpotrivă, liturghia slavă prezentă la noi (în nordul Dunării) denotă că românii erau, în momentul primirii ei, un popor așezat, cu o clasă suprapusă învățată. Alți istorici afirmă (presupun) că românii, neavând episcopi, trimiteau preoții lor pentru hirotonie la vlădicii sud-dunăreni de la Vidin sau Dârstor, și în acest fel au învățat slavonește. Dar nici această explicație nu are temei, erau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
numească cu cuvinte slave acțiuni și unelte pe care ea însăși le-a transmis năvălitorilor veniți peste dânsa (slavii), aceasta se explică prin influența exercitată pe malul Dunării de aceiași slavi, fixați acum în sudul fluviului și deprinși cu viața așezată, deci și cu agricultura, sub conducerea elementului roman dunărean și sub supravegherea Imperiului.14 Dar pe malul stâng al Dunării era, așa cum o dovedesc campaniile romane din jurul anului 600, o ordine militară și politică. Această "ordine", de vreme ce nu putea să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu s-a păstrat până azi pe teritoriul României (fosta Dacie), în forma sa antică, cu schimbările cerute de legile limbii. Chiar dacă unii (puțini) coloniști romani ar fi rămas în Dacia, năvălirile pustiitoare ale barbarilor au distrus aceste rămășițe neînsemnate așezate "în calea răutăților". Limba română, spune Roesler, este o limbă sud-dunăreană ce cuprinde împrumuturi însemnate din cea albaneză, vorbită în sudul Peninsulei Balcanice. În plus, limba română este "adânc înrâurită" de limba bulgară, care se vorbește tot în sudul Dunării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și văile mai largi, ba chiar și văile mai ferite, din munți. S-au menținut neslavizați numai romanicii împinși de valurile slave în văile cele mai înalte și pe plaiurile munților, unde au trăit mai cu seamă din păstorit. Slavii așezați în Dacia au întâlnit aici rezistența autohtonilor traco-daci, la care s-au adăugat resturi de goți, și a coloniștilor romani ( E. Petrovici, în 1940, Berlin, apud I. I. Russu). După câteva secole de viață latentă (acel "hiatus istoric" românesc din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
locală din zonele respective. În Transilvania, colonizarea germană a avut caracteristici sociale și politice parțial diferite-aici s-a produs o colonizare normală, pașnică, sașii fiind chemați de regalitatea ungară. Precum în Slovacia și Croația, în Transilvania au fost aduși (așezați) cu deosebire țărani și meșteșugari, categorii sociale productive, și doar ca excepție, nobili. O trăsătură a colonizării sașilor în Transilvania a fost și așezarea lor de către regalitate într-un teritoriu cucerit de puțin timp sau în curs de cucerir, locuit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în tentativa de a opri ofensiva bizantină. Șirul invaziilor pecenege se reia în 1027 și a continuat în 1032, 1034, 1035 și 1036. Aceste invazii aveau o rază largă de acțiune și evidențiază întărirea potențialului militar al călăreților nomazi (turanici) așezați, în secolul al X-lea, în sudul Moldovei și în Muntenia. Atacurile lor prădalnice s-au întrerupt, ca urmare a unui tratat de pace cu Bizanțul, dar cu prețul unor mari stipendii plătite acestora, cf. lui Skylitzes. În același timp
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dunăre, în prima jumătate a secolului al XII-lea, au loc printr-un loc, numit apoi Vadul Cumanilor. Cumanii apar în sudul Dunării mai întâi ca simpli mercenari, după Anna Comnena. Dar ei manifestă de la început o înclinație spre viața așezată, alături și împreună cu vlahii. Aici, în sud, dăinuia de secole un fond de populație locală (romanică), păstorească, vlahii, în locurile unde de multă vreme se frământau pecenegi, cumani, bizantini. Contactul barbarilor (cumani) cu populația autohtonă de pe malul stâng al Dunării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la noi, P. P. Panaitescu ne dă unele amănunte: iarna locuiau în regiunile joase, aproape de mare, iar vara în pășunile de stepă, nu aveau așezări statornice (sate), nici locuințe, ci trăiau în care acoperite cu femeile și copiii. Carele lor, așezate cap la cap, alcătuiau o adevărată tabără de luptă. Nu practicau agricultura, se hrăneau cu lapte și fiertură de mei, luat de la localnici, după consemnările unui rabin, din 1170. Exista la acești păstori nomazi frăția de sânge, fiind organizați pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
însă dăinuirea lor era cu neputință fără ocrotirea și îngăduința căpeteniei turanice. Episcopul, de orice caracter ar fi fost, presupunea și pe conducătorul politic (voievodul) și ceata sa militară. Stăpânirea turanică (cumană) nu-l putea înlătura, hoarda neavând un caracter așezat și mulțumindu-se cu dijma și darurile localnicilor (autohtonilor) supuși. De aceea scrie papa, după făgăduința dată de rege că va aduce la dreapta credință (catolică) pe schismatici (ortodocși), să se impuie vlahilor înșiși un episcop catolic. Următoarea acțiune a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bine închegată, mândră (maiores terrae), înzestrată cu privilegii; puternici și bine situați pe scara socială, nobilii depindeau direct de regele Ungariei, de pildă, sentințele capitale trebuiau confirmate de rege. Se afla aici o lume românească vie, bine și de mult așezată, prosperă economic, diferențiată social, cu organizare militară și bisericească proprie. În privința contribuției cavalerilor la istoria acestor locuri, "nu trebuie să subestimăm opera acestor cruciați" (Panaitescu), deși au stat puțin timp la Severinpeste tot unde au ajuns cavalerii cruciați, ei au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din regiunea de munte, care era fie destinată turcilor, fie vândută numeroșilor negustori veniți din bazinul Mării Mediterane. Siretul era legat și direct de regiunea muntoasă a Moldovei și indirect prin afluenții săi: Moldova, Bistrița, Trotuș. Pe aceste râuri erau așezate marile antrepozite de cherestea: Romanul pe Moldova, Piatra Neamț pe Bistrița, Adjudul pe Trotuș. Pe aceste râuri, plutăritul se făcea, mai mult sau mai puțin intens, aproape în tot cursul anului. Se întrerupea uneori iarna, când ele înghețau, și căpăta o
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
se lungesc din nou, la fel și părul. Se așteaptă de la femeie să se dedice căminului, care capătă însemnătatea unui refugiu. De asemenea, mulți petrecăreți pun capăt extravaganțelor de până atunci. Francezii par să ducă din nou un trai mai așezat, mai ordonat. Să se fi întors oare puritanismul? Da și nu. Căci această angoasă determină în același timp și punerea sub semnul întrebării a moralei tradiționale. "De ce să le acordăm atâta importanță celor care încearcă să ne impună mereu aceleași
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
unui flirt împins ceva mai departe. Ea vrea mai presus de orice să treacă drept o fată "serioasă", mai ales în ochii scumpului ei André. Ea speră că acesta are o părere bună despre ea, că o consideră o tânără "așezată și nu prea nebună". Fantezista Bab rezolvă această contradicție fundamentală între dorință și teamă, între cutezanță și prudență într-un mod straniu: îndrăznește când e vorba de cuvinte, dar nu și de gesturi. În relațiile cu cei apropiați, tânăra este
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
se agraveze între 1947 și 1962. Deja în 1950, momentul declanșării războiului din Coreea, trupele franceze erau afundate în mlaștinile Indochinei, în confruntarea cu Viet Minh, în timp ce în metropolă tensiunea era sporită de frecventele fricțiuni dintre guvern și partidul comunist. Așezată, ca mai toată Europa Occidentală, sub stindardul american, Franța nu își vânează, asemenea Statelor Unite, cetățenii "roșii". Însă ciocnirea dintre autorități și Partidul Comunist Francez este cu atât mai directă și mai violentă. În mai 1952, Războiul Rece ia chiar aspectul
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ritm mai alert, va trebui să îl diminuați. Respirați prea intens? Aveți uneori impresia că pieptul este suprasolicitat? Ar trebui să respirați prin intermediul abdomenului și pe nas, încercînd în mod conștient să respirați cît mai lin. Respirați cu ajutorul pieptului? Stați așezat, cu brațele ușor încrucișate peste burtă, respirați natural și țineți sub observație brațele, pieptul și umerii. Deși toate trei se mișcă, mișcarea principală ar trebui să o percepeți la nivelul burții, dacă respirați corect prin intermediul diafragmei. Suspinați sau oftați mai
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
punere de deget 431. Semnătura nu trebuie să cuprindă neapărat toate elementele numelui, așa cum figurează în actul de naștere, ci este suficient ca aceasta să fie așa cum are obiceiul partea să semneze. Este, deci, valabilă chiar semnătura prescurtată. Semnătura trebuie așezată astfel încât să reflecte faptul că autorul ei își însușește întregul conținut al înscrisului. De aceea, ea este depusă la sfârșitul actului. Nu este valabilă semnătura marginală decât dacă pe ultima pagină n-a fost loc în sensul înălțimii și s-
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
sînt amuzați sau cuceriți de însemnele Orientului. Evoluția stilurilor spre europenizare îi uimește. Ubicini vede în Galați, port liber după 1834, două orașe: "Vechiul oraș cu un aspect sumbru și respingător, construit în întregime din lemn și pavat cu stîlpi așezați de-a lungul drumului ca în aproape toate orașele rusești și moldo-valahe și orașul modern, construit după model european, pe colina care domină Dunărea și care îți permite să descoperi ultimul lanț al Balcanilor." Thouvenel a păstrat de la Galați amintirea
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
care-și face un crez. "Marile bulevarde scrie acesta trebuie să fie, prin ele însele, monumente de simplicitate unitară. Circulația vehiculelor se va înscrie în marea linie orizontală a clădirilor. Monotonia va fi îndepărtată de linile pronunțate ale blocurilor verticale, așezate retras față de planul principal, astfel încît să nu rupă linia orizonturilor ample. Monotonia este întreruptă de proporția volumelor și de dinamismul axelor de circulație." Cooperarea lui Creangă cu Malaxa care își mărește întreprinderile între 1928 și 1940, pentru a deveni
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
pământul roșu nu învăluie îmbrățișând acest anacronism, morman amestecat de lemn și piatră, amalgam bizar de capricii arhitecturale. Liniile lui sclipesc nesigur în lumina tot mai slabă a după-amiezei de vineri. Partea umbrită pare strâns ghemuită, în ciuda celor trei etaje așezate unul peste altul, aruncate în spațiul înfiorat dintre pământ și cer, ca o grămadă incertă. Să fi fost mâna arhitectului măcinată ca o bucată de carne, înainte de a prinde creionul? Întrebări pălind în lucirea deșertului, în timp ce vila se înalță, inertă
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
împingerea unei greutăți în interiorul unui sector delimitat - pentru corectarea direcției de aruncare; - din mers (2-3 pași) sau alergare cu joc de gleznă aruncări tip împingere peste o ștachetă așezată la înălțimi diferite; - aruncări împinse cu o mână din diferite poziții (așezat, pe ambii genunchi, culcat dorsal cu tălpile picioarelor fixate, etc); - aruncări împinse cu brațul neîndemânatic, din diferite poziții - concurs: „cine execută cel mai tehnic aruncarea tip împingere cu o mână”; - concurs: „cine aruncă cel mai mult”. Greșeli: extensia brațului de
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]