5,899 matches
-
domnit peste Iuda. Avea treizeci și cinci de ani cînd a ajuns împărat, și a domnit douăzeci și cinci de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Azuba, fata lui Șilhi. 32. El a mers pe calea tatălui său Asa, și nu s-a abătut deloc, făcînd ce este bine înaintea Domnului. 33. Numai că înălțimile n-au fost îndepărtate, și poporul tot n-avea inima strîns lipită de Dumnezeul părinților săi. 34. Celelalte fapte ale lui Iosafat, cele dintîi și cele de pe urmă, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
cincisprezece ani după moartea lui Ioas, fiul lui Ioahaz, împăratul lui Israel. 26. Celelalte fapte ale lui Amația, cele dintîi și cele de pe urmă, nu sunt scrise oare în cartea împăraților lui Iuda și Israel? 27. De cînd s-a abătut Amația de la Domnul, s-a făcut împotriva lui o uneltire la Ierusalim, și el a fugit la Lachis. Dar l-au urmărit la Lachis și l-au omorît. 28. L-au adus pe cai, și l-au îngropat cu părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
-mă, Leviților! Acum sfințiți-vă, sfințiți Casa Domnului, Dumnezeului părinților voștri, și scoateți afară din sfîntul locaș ce este necurat. 6. Căci părinții noștri au păcătuit, au făcut ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeului nostru. L-au părăsit, și-au abătut privirile de la cortul Domnului, și i-au întors spatele. 7. Au închis chiar ușile pridvorului și au stins candelele și n-au adus Dumnezeului lui Israel nici tămîie, nici arderi de tot în sfîntul locaș. 8. De aceea mînia Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
Și din pricina aceasta au căzut părinții noștri uciși de sabie, și fiii noștri, fiicele noastre și nevestele noastre sunt în robie. 10. Am de gînd dar să fac legămînt cu Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru ca mînia Lui aprinsă să se abată de la noi. 11. Acum, fiilor, nu mai stați nepăsători; căci voi ați fost aleși de Domnul ca să stați în slujbă înaintea Lui, să fiți slujitorii Lui, și să-I aduceți tămîie. 12. Și Leviții s-au sculat: Mahat, fiul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
dat pradă pustiirii, cum vedeți. 8. Nu vă înțepeniți grumazul, ca părinții voștri dați în mîna Domnului, veniți la sfîntul Lui locaș, pe care l-a sfințit pe vecie, și slujiți Domnului Dumnezeului vostru pentru ca mînia Lui aprinsă să se abată de la voi. 9. Dacă vă întoarceți la Domnul, frații voștri și fiii voștri vor găsi milă la cei ce i-au luat robi, și se vor întoarce în țară. Căci Domnul, Dumnezeul vostru, este milostiv și îndurător, și nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
34 1. Iosia avea opt ani cînd a ajuns împărat, și a domnit treizeci și unu de ani la Ierusalim. 2. El a făcut ce este bine înaintea Domnului și a umblat în căile tatălui său David: nu s-a abătut de la ele nici la dreapta, nici la stînga. 3. În al optulea an al domniei lui, pe cînd era încă tînăr, a început să caute pe Dumnezeul tatălui său David. Și în al doisprezecelea an, a început să curățească Iuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
ce aveau de spus, 33. Iosia a îndepărtat toate urîciunile din toate țările copiilor lui Israel, și a făcut ca toți cei ce se aflau în Israel să slujească Domnului, Dumnezeului lor. În tot timpul vieții lui nu s-au abătut de la Domnul, Dumnezeul părinților lor. $35 1. Iosia a prăznuit Paștele în cinstea Domnului la Ierusalim, și au jertfit Paștele în a patrusprezecea zi a lunii întîi. 2. A pus pe preoți în slujbele lor, și i-a îmbărbătat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
pentru preoți, fiii lui Aaron. 15. Cîntăreții, fiii lui Asaf, stăteau la locul lor, după rînduiala lui David, lui Asaf, lui Heman și lui Iedutun, văzătorul împăratului. Ușierii de asemenea erau la fiecare ușă. N-au avut nevoie să se abată de la slujba, căci frații lor Leviții au pregătit ce era pentru ei. 16. Astfel a fost întocmită în ziua aceea toată slujba Domnului, ca să prăznuiască Paștele și să aducă arderile de tot pe altarul Domnului, după porunca împăratului Iosia. 17
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
împlinirea fireștilor lor înclinări, pierd această simțire. Este natural apoi ca această pierdere să treacă și în clasele [în] care nu sunt necesități ***, afară de aceea atâtea femei ce rămân nemăritate sunt tot atâtea ocazii pentru căi predispuse de a se abate. De aici apoi datează degenerarea beletristicii, care în masa // ei se conformează totdeuna cu timpul. ["POPULAȚIONISTICĂ"] 2257 Întrebuințare la istoric, la populaționistică după Malthus. [CREȘTEREA POPULAȚIEI] 2267 Oare în momentul în care populația Germaniei crește, populațiunile altor țări nu vor
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
în literatură, mai bine talent în cizmărie. Mai bine cel dentîi într-un sat decât al doilea la Roma. Ca voi au fost mii de mii de oameni pe lume și vor fi încă. Nimărui din voi să nu-i abată cumva pin minte că ar fi un geniu. Căci, copiii mei, pământul nostru e mai sărac în genii decât universul în stele fixe și mai lesne se naște în văile nemăsurate ale haosului un nou sistem solar decât pe pământ
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
trebuie să știe de ce conclude astfel și nu poate conclude altfel. De aceea ea trebuie să opereze cu idei sigure, de aceea în privirea judecății trebuie pur și simplu stabilit ca regulă, de la care nu-i permis nimăruia să se abată: nu vei da copilului să opereze decât cu lucruri pe care le-au înțeles pe deplin. Pe deplin, fără umbră de îndoială, fără umbră de nesiguranță. L-a științele ce se memorează (respective la partea lor, care se memorează), cartea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
vinului la toți acei ce ar primi legea lui. La cea de pre urmă asupra acestei băuturi, găsesc frumoasă scrisoare împregiur, precum urmează: Vestitul Dumnezeu a desfrânării, Subțire cumpărători a simțirii, Lucrul desmierdării cei nevinovate De care griji pururea se abate, Prietenul cel mai cu priință gurii, Trufaș și iubit biruitori inimei, Fiul a unui Dumnezeu, jeratic cu umezeală, Duh de foc și mult topitoare pară Vino de ne îndumnezeiește Și ne face fericiți a veste. * Alt Dumnezeu, tot din ceata
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Au parcurs într-o clipită drumul, de la apa curgătoare la Marea cea mare, trecând prin sate părăsite de arșița zilelor, ajungând în sfârșit la cealaltă cetate. Histria, îi aștepta flămândă, gata să-și sacrifice mileniile de pustietate. Pelicani majestoși se abăteau în cohorte flămânde asupra lacurilor din împrejurimi. El, vroia să-i ofere pește... un pește deosebit să întărească legătura lor neîntreruptă cu supușenia, neîngrădită de perspectiva imprevizibilului. Au lăsat papucul alb pe un drum pierdut în nisip, bătut de căruțele
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
pe un aerodrom îndepărtat. Pericolul fusese iminent. El cu echipajul se întorceau dintr-o misiune riscantă, care durase extrem de mult. Ar fi fost culmea să nu reușească și să evite coama vântului solar, care îi putea apropia de casă sau abate cu câteva grade de la traseu... ceea ce însemna alți ani de căutări! Cu mari eforturi au prins coada furtunii și acum se luptau, ca nu cumva să devieze de la ruta stabilită precis. Motoarele huruiau monoton arătându-i că totul decurge normal
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ea. Își aprinse calm o țigară; după un timp, femeia se trezi cu dureri atroce. Încercă să se miște și zări bărbatul lângă ea... speriată se retrase cu unghiile pregătite apărându-și pântecul; nu apucă să se mai ferească; se abătură asupra ei o pereche de palme sonore, răsunătoare, studiate pe care el le considera probabil mângâieri însă îi izbi cu violență capul de perină repetat, ca un popic dărâmat și necontrolat. Roșeața inconfundabilă de pe obraji nu era atât efectul palmelor
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de epocă care alimentează decăderea morală, nu doar în politică, dar și în viața financiară sau socială”. De fapt nu mai putem să ne prefacem că nu vedem și că nu citim până la capăt, după criza economico-financiară ce s-a abătut asupra noastră începând din anul 2008, un eveniment complex care marchează o cezură sau o discontinuitate în istoria noastră socială, politică și economică. Este vorba despre impunerea progresivă, în această schimbare de epocă, a unei dominări internaționale a economiei de
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
coajă în jgheaburi, în adăpători, sub ochii oilor care veneau să bea, ca atunci cînd vor veni să bea, să zămislească. 39. Oile zămisleau uitîndu-se la nuiele, și făceau miei bălțați, seini și pestriți. 40. Iacov despărțea mieii aceștia și abătea fețele oilor din turma lui Laban către cele seine și bălțate. Și-a făcut astfel turme deosebite, pe care nu le-a împreunat cu turma lui Laban. 41. Oridecîteori se înfierbîntau oile cele mai tari, Iacov punea nuielele în jgheaburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
Enaim, pe drumul care duce la Timna; căci vedea că Șela se făcuse mare, și ea nu-i fusese dată de nevastă. 15. Iuda a văzut-o, și a luat-o drept curvă, pentru că își acoperise fața. 16. S-a abătut la ea din drum, și a zis: "Lasă-mă să mă culc cu tine!" Căci n-a cunoscut-o că era noru-sa. Ea a zis: "Ce-mi dai ca să te culci cu mine?" 17. El a răspuns: "Am să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
vede lumea etc. Această grijă pentru felul cum erai perceput de ceilalți exprima, de fapt, respectul față de sine și față de familia căreia îi aparțineai. Salutul, respectul reciproc erau norme de conduită prețuite și cultivate de timpuriu la copii. Dacă se abăteau de la aceste norme, cei în cauză erau admonestați: „așa vă învață părinții?” sau „nici să spuneți bună ziua nu vă învață la școală?”. Cinstea, corectitudinea, respectul pentru adevăr erau virtuți situate la loc de frunte în codul moral al comunității rurale
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
din punct de vedere fizic, intelectual și moral, capabil să preia conducerea societății peste câțiva ani, să instaureze starea de normalitate în toate sferele vieții și o democrație autentică. Politețea în dialog În peregrinările mele pe plaiuri moldave, m-am abătut deseori și pe la Cordărenii bunului meu coleg și prieten, poetul Mihai Munteanu. De fiecare dată m-au entuziasmat liniștea și tihna pe care i le oferă grădina mare, inundată de pomi, arbuști și fel de fel de plante care cresc
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
Satisfacțiile în viața adultă nu vin de la sine; ele trebuie pregătite, cu eforturi și migală, încă din copilărie. h Din muncă s-a născut veșnicia. h Mai lesne citești în stele decât în sufletul omului. h Nu toate necazurile se abat intempestiv peste om. Unele sunt căutate. h Parafrazând vorbele înțelepte ale unui mare gânditor francez, părinții și educatorii nu trebuie să uite, nici un moment, că nu-i învață pe copii ceea ce știu, nu-i învață ceea ce vor, îi învață ceea ce
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
unde au avut la început funcții înalte în ierarhie. Dezamăgirea a venit însă repede. Curând, evreii au fost înlăturați de la conducerea partidului, intrat într-o eră naționalistă, și un nou val de antisemitism, ca și în Uniunea Sovietică, s-a abătut peste comunitatea acestora. Urmarea a fost că, în anii '60 și '70, majoritatea evreilor au părăsit România. Ghetourile însă au rămas. Din 1960, regimul comunist a trecut, printr-o veritabilă inginerie socială, la "rezolvarea problemei locuințelor". Timp de trei decenii
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de înțeleptul Puarem. Pe de altă parte, sclavul acesta avea ochii așa de blajini, încît lui Iahuben i se păru că sunt ai unui frate. Merseră mult prin noapte. Auta privea într-una numai cerul din față, ferindu-se să abată pasul taurilor de la drumul ales. Cu toate că plin de arme și răni vechi și cu amintirea tixită de laudele căpitanilor, soldatul Iahuben de la o vreme, începu să se simtă mult mai sigur alături de robul neînarmat decât sub toate armele sale. Într-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
tovarășul de drum, iar mai târziu Iahuben începu să și-l simtă fără voie frate. De aici, după încercările drumului, nu i-a mai fost greu să ajungă la o încredere aproape oarbă în sclav. O singură nedumerire îl mai abătea uneori de la aceasta: soldatul își punea întrebarea fără răspuns de ce se ferea sclavul de orice așezare omenească. Iahuben nu se îndoia că oameni sunt în ținuturile prin care se duceau ei doi spre răsărit. I-o spusese și Auta. Drumul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
vorba de întrebare, însă privirea soldatului îl făcu să-i fie milă și spuse cât putu mai blajin: - Cum puteam să nu ascult o poruncă? Dacă nu mă duceam, Puarem punea să mă ucidă. Dacă aș fi vrut să le abat drumul sau să fug, m-ai fi ucis tu... Știi că n-am arme! - Și dacă ai fi avut? întrebă îngrijorat Iahuben. - N-am ucis niciodată nici dușmani. Cu atât mai puțin te-aș putea omorî pe tine. Simt un
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]