6,323 matches
-
cursa pe ultima sută de metri. Ipostaze Ascult murmurul visului, tropotele timpului, zborul gândului, glasul inimii. Aud zgomotele liniștii, șoaptele tăcerii, vaietele fericirii, hohotele bucuriei. Privesc încremenirea valurilor, liniștea furtunii, îmbrățișarea astrelor, dansul ielelor. Iscodesc necuprinsul Universului, neînțelesul haosului, filozofia absurdului, infinitul neînceputului. Vreau să descopăr piatra filozofală a existenței, misterul neființei, sfârșitul infinitului, abisul necuprinsului. Îndemn Copii și tineri, respectați și prețuiți părul alb și înțelepciunea vârstnicilor! Străduiți-vă să le alinați suferințele, neputințele și dramele prin care trec. Aduceți
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
se întâmplă cu Ronnie, Clive și Peter, și alți câțiva dintre soți. Dacă vreunul are o funcție la căile ferate sau, desigur, la poștă și telegraf, nu-i poate evita pe metiși. Cu accentul lor îngrozitor, cu aiureala și felul absurd de a vorbi despre Casă tot timpul, sunt o pacoste (cel puțin așa și-i amintesc doamnele, sorbindu-și ceaiul într-un salon retras, exclusivist, de la clubul civil, unde nu miroase chiar așa de urât). Acasă! Acasă! Acasă! Toți știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Fotse mort sunt împărțite între douăsprezece rude apropiate. Procesul de împărțire este luat în serios și părțile ( alocate în proporțiile precizate de strămoșii Fotse) trebuie să fie exacte. Asta înseamnă că beneficiarii ajung uneori în posesia unor cantități abstracte și absurde, cum ar fi trei sferturi dintr-un bou sau o treime dintr-o nevastă. De-a lungul secolelor, pământul Fotse, în special cel pe care sunt ridicate colibele, a fost subîmpărțit de atâtea ori, încât parcelele individuale pot avea uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
acelea pe care nu vei ști să le pui. - Nu vrem nimic de la tine, luă blând cuvântul Zeul Neantului. Sau nu mai vrem nimic. Venind aici, ne-ai dăruit tot ce există mai de preț pe această planetă: o improbabilitate absurdă, devenită realitate. Recapitulați faptele. - Pe mii de parseci cubici Pământul este un fenomen rar, reluă cutia gânditoare din dreapta. Caracteristici solare extrem de speciale dau o probabilitate de 10-5 pe o galaxie. Dar o planetă locuită de ființe raționale impune un nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
vântul. Rătăcitor și-atât de singur, Printre o mie de ruine, Am navigat pe-un val nesigur, Când tu ai navigat spre bine. Zile la rând, o lună crudă, Eu am plutit fără o țintă Pe-o mare rece și absurdă, Pornită parcă să mă mintă. Nu am nici vestă de salvare, Busola nu arată nordul, Privesc cu ochi tăcuți în zare, Un vas poate-și arată bordul. Abandonat pe-un țărm, departe, Doar pescărușul alb mai zboară Deasupra unor valuri
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
visul ce se nasc în casa sufletului meu. Tăcere Mă ninge o tristețe de dincolo de timp, Troiene înghețate pe-obraz mi-au amuțit, A mai murit o clipă, mai plânge-un anotimp, în noapte uragane tăcere’a asmuțit. în dans absurd, cuvinte în spirale mute Ar vrea să fie arabescuri de lumină, Dar vise-mi pribegesc pe drumuri neștiute Și sub povara renunțării se înclină. Doar ochii-mi ard de doruri încă neînfrânte, Pe trupul meu sculptate sunt buzele tale... Mă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
instabilitate, stabili rămîn doar profitorii. Adică acei ce întotdeauna au știut să-și schimbe părul. În loc de principii revoluționare, eu am descoperit ordinea strămoșilor. - Valabilă pentru domnia ta. Ce putem noi face cu portretele de pe acești pereți? Pentru mulțime e un crez absurd. - Se înșeală cine își închipuie că rațiunea creează frîne sociale. Cea care face asta e numai tirania, de aceea Inchiziția sa declarat rațională. Actele omului însă nu pot fi decît conjuncturale. Iată de ce eu nu cred în doctrine ci în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
spre Bufet. Am ridicat cărticica, am șters coperțile cu o frunză de lipan și am vârât-o cu grijă În sân. Era o carte de poezie din care nu am Înțeles nimic. Mă speriau Înșiruirile de cuvinte care formau imagini absurde, despre care nu Îndrăzneam să cred că erau frumoase ori nu. Speriat de poezie am rămas până În ziua de azi. Volumașul e la mine și acum, are coperțile colorate de nămol uscat și de clorofila Învechită a lipanului. Pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sub ele. Cu morții greu ne împrietenim! Îi ducem cu alai la țintirim, Cât mai departe din oraș afară, și îi ascundem bine în pământ și le‐ așezăm și‐o piatră pe mormânt. De frică parcă să nu iasă iară! Absurdă trudă, amăgire lașă! Abia întorși acasă, bănuim Prezența lor străină și vrăjmașă Asemeni cu o mână uriașă Întinsă după noi din țintirim. 281 Ies din pereți, alunecă ușor și calcă fără zgomot pe podele, Trec aburoși prin uși și prin
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
a tot ceea ce ținea de el drept o lege caducă. Și ca în mai toate cazurile de acest fel, în care legi de demult supraviețuiseră, nimeni nu știa cum, ele deveniseră în timp doar niște reglementări relicvă, de cele mai multe ori absurde sau cel mult amuzante, ce ar fi trebuit să dispară. Poate că atunci când ele apăruseră, se întâmplase din cauza unor necesități generale sau poate folosiseră doar celor care o elaboraseră, acest lucru nu avea cum să-l afle, tot ceea ce știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
tristă. Maria Își luase o carte și nu mai era atentă la nimic altceva. Nu Înțelegeam cum putea să o calmeze asta, dar mă bucuram pentru ea. 7 Nu am dormit bine. Toată noaptea a fost un coșmar neîntrerupt și absurd, din care mam tot trezit țipând. Aș fi preferat să renunț la Încercarea de a ațipi, dar dacă stăteam prea mult trează m-aș fi lovit din nou de toate problemele la care nu voiam să mă gândesc. Coșmarurile erau
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
poate să se despartă. Adi Încercă fără succes să-și prefacă râsul Într-o tuse. ― Chiar trebuie să renunți la obiceiul de a vorbi o mie de ani la telefon. ― Încetează, Îmi zise ea ca și când aș fi făcut o cerere absurdă. Veni către Adi și el o cuprinse În brațe. ― Deci despre ce vorbeați voi doi? vru ea să știe. ― Despre spectacolul Alisiei, răspunse Adi. Și despre...altele. Se uită la mine cu subînțeles. Nu voiam să mai intru Încă o dată
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
a continuat să bată câmpii Lucille. Se părea că era încă fixată pe fosta prietenă a lui Randall. — Cum să mă exprim delicat... ei, nu pot. Fusese născută într-un parc de rulote, Claire. Ceea ce ar putea părea o exagerare absurdă și ridicolă, dar te asigur că nu e așa. Lucille a clătinat din cap, de parcă i-ar fi fost încă greu să digere acest fapt. — Ceea ce e în regulă. Sigur că nu-i putem reproșa fetei asta - ea s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nimic de genul ăsta, zise Wilt. Până noaptea trecută n-am făcut altceva decât să spun adevărul, iar dumneata n-ai vrut să-l accepți. Noaptea trecută v-am oferit o minciună pe care voiați s-o credeți, sub forma absurdă a unei plăcinte cu carne de porc. Dacă tânjiți după rahaturi și, ca să le obțineți, vă folosiți de metode ilegale, cum ar fi privarea de somn, nu mă puteți acuza pe mine că vi le-am servit. Nu veniți aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
o revistă. Își dusese, sufocată, mâna la gât. Închise ochii, amețită, ca într-un leșin, își șterse fruntea rece, transpirată. Când i-a deschis, tânărul dispăruse. Coborâse, probabil, rămăsese doar revista mototolită, pe scaun. O luase, automat, cu un gest absurd, rapid, fără să-și dea seama. Primele fraze țâșniră, agresive, și imediat dispăruseră, nu vedea decât niște urme, doar semne discontinue care pulsau, ca un bulb roșu. Dimineața, locatara apartamentului... Escaladare, balconul, geamurile... năvălesc în casă, imobilizează femeia, smulg telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
oameni ca ostateci, prostituate și fiare sălbatice. Autorul aparține tradiției lui Franz Kafka, Robert Musil și Herman Broch. Recunoaștem satira neagră a lui Musil și pătrunzătoarea psihologie socială a lui Broch, avem uneori senzația că ne aflăm într-o lume absurdă asemănătoare labirinturilor kafkiene. Romanul are iz de hotel habsburgic lugubru, dar și de naufragiu și exterminare. Norman Manea este, fără îndoială, unul dintre cei mai însemnați prozatori europeni.“ (KARSTEN ALNAES, Kultur Dagbladet, Norvegia, 1 decembrie 1999) * „Romanul Plicul negru relevă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pentru că smucesc prea tare de lesă); se ceartă ca niște copii fără minte pe locurile de parcare; și-ți trântesc replici amețitoare cu cea mai mare naturalețe. Într-o duminică dimineață, am intrat într-un magazin de delicatese aglomerat, cu absurdul nume de La Gogoașa Delicioasă. Intenționasem să cer o gogoașă cu scorțișoară și stafide, dar m-am bâlbâit și a ieșit „cu scorțișoară și staline“. Fără să clipească, băietanul de la tejghea mi-a răspuns: — Scuze, nu mai avem. Nu vreți una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
tufelor de caprifoi și liliac. Lalelele de un roșu aprins, plantate de jur-împrejurul casei. Aerul începe să vibreze și, o clipă mai târziu, peste chip îmi trece un vânticel ușor. Înaintez alene împreună cu cei trei însoțitori și cu câinele, nutrind gânduri absurde. Stanley ne informează că proprietatea se întinde pe mai bine de o sută de acri și mă gândesc ce simplu ar fi de adăugat alte clădiri, dacă populația de la hotelul Existența depășește capacitatea casei mari. Visez visul lui Tom și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Help Lovin’ That Man. Așa arătau numerele de cabaret ale Tinei Hott, duminica seara: nu o cântăreață, ci o falsă cântăreață, mimând textele unor cântece din musicaluri și ale pieselor de jazz cunoscute, interpretate de soliste legendare. Era măreț și absurd. Era caraghios și înduioșător. Era mișcător și comic. Era tot ce era și tot ce nu era. Și iat-o pe Tina, gesticulând din brațe și prefăcându-se că rostește cuvintele cântecului. Pe chip nu i se citea decât tandrețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
îmi trecuse de-acum și începeam să cred cu mai multă putere în șensele de a ieși de-acolo într-o bucată. Am spus: n-am supraviețit cancerului doar ca să mă omoare un idiot de infract coronarian. Era o declarație absurdă, dar, pe măsură ce ziua se scurgea și analizele continuau să dea rezultate negative, m-am agățat de ea ca de dovada logică a faptului că zeii deciseseră să mă cruțe, că atacul din seara trecută nu fusese decât o demonstrație a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
sincer! Te rog sè mè crezi cè am citit mii de astfel de declarații la viața mea, unii încercau sè ascundè adevèrul fèrè sè mintè, alții se încurcau în propriile lor minciuni, calomnii, cenușè în cap, lacrimi de penitențè, amenințèri absurde, toatè gamă de sentimente pe care în scrierea unei declarații la poliție, de la cele mai nevinovate declarații pânè la cele mai grele, le încearcè oamenii în astfel de situații, Tu ești primul om care dè o declarație realè, relatând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
o familie. Dacă Îți permiți să sfidezi regulile, ești marginalizat. Societatea mi s-a părut organizată pe legi gentilice, de sânge, de ispășire a unor vini strămoșești. Și mai incredibil e felul cum cei de acolo au acceptat aceste reguli absurde - le primesc resemnați, ca pe un destin. Memoriile pe care mi le-au arătat recurgeau la o argumentare ridicolă! Mi s-au plâns că până și fiica lor ispășea, la rândul ei, „păcatele lui Anton”: fraza asta m-a indignat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
bucurat să Îl Întâlnesc pe Cristian Dobrotă, deși comportarea lui și În casă mi s-a părut bizară. De pildă, se tot ridica de pe scaun, se ducea la telefon și Încerca să Îi Înțepenească discul cu un creion: un joc absurd, de copil sâcâitor, care m-a deranjat mai ales pentru că eram atât de grăbit. Până la urmă, soția lui, cu o mutră exasperată, a adus din dormitor o pernă mare și a trântit-o peste aparat. Când i-am Întrebat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
la acea vânătoare cu șoimi. 1. Un spin tăie pantalonul prințului puțin deasupra genunchiului stâng și, prin acea despicătură, albeața pielii luă deodată conturul unei guri ademenitoare. În acel moment, Marioritza trăi o surpriză copleșitoare. O sfâșiere învăluitoare. O dorință absurdă, dar irezistibilă de a îngenunchea, de a săruta acea gură albă. Ca să nu alerge spre ea, își strânsese și chiar își petrecuse de mai multe ori frâul calului în jurul mâinii. Numai că imaginea rămăsese și chiar reveni, înspăimântător de vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nepoliticos, își zise ofițerul, privind paharul gol. Întâi îi băuse tot sucul de ceapă și apoi avusese îndrăzneala să-l mai și critice. De ce-l băuse în primul rând? Hotărî imediat să nu aprobe planul lui Verma. Era un plan absurd și de ce să-l accepte dacă al lui fusese respins cu atâta promptitudine? Nimeni nu fusese drăguț cu el, așa că nici el nu va fi drăguț cu Verma. — Categoric, nu, spuse. De ce, ce-are sucul de ananas? E un suc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]