19,073 matches
-
dezorganizarea familiei muncitorești, propuneau o întoarcere la familia tulpină era, dacă nu demagogică, cel puțin idilică. Argumentul că prin acest gen de familie se asigură autoritatea patriarhală și continuitatea valorilor între generații nu este suficient de solid pentru a o acredita ca tip ideal, dacă avem în vedere și dezavantajele ei. Familia tulpină este asemănătoare cu alte constelații domestice specifice societății țărănești din Europa. Una des menționată în textele de specialitate este zadruga iugoslavă. Și în acest caz, deși cuplurile conjugale
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
spațiul social. Aceste poziții sunt legitimate social, fiind acompaniate de o suită de reguli formale și informale, de drepturi și îndatoriri pe care ocupanții lor trebuie să le respecte. Rolul ar însemna aspectul dinamic al statusului, trecerea de la poziția abstract acreditată la comportamentul concret. Totuși, în multe contexte semantice, cele două noțiuni apar echivalente, iar în literatura americană se vorbește mai mult de rol. Statutul, în calitate de sistem de prescripții sociale, este considerat uneori o variantă sau o etapă a rolului. Astfel
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
mai selectiv (Oster, 1987). Pe de altă parte, femeilor li s-ar cuveni din principiu o răsplată a investițiilor pe care le-au făcut în nașterea, creșterea și îngrijirea copiilor și în viața domestică în general. Tot mai mult se acreditează ideea - de prim-plan în mișcarea feministă - că în special pentru femeile casnice munca lor ar trebui cuantificată și recunoscută legal. În cadrul discuției noastre vizavi de divorțul „fără vină”, L. Weitzman (1985) argumentează că la stabilirea celor două feluri de
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
abordare a literaturii (de la critica textelor la demersul comparatist), eseurile acoperă zona teoretică a publicației, contribuind esențial la calitatea acesteia. Astfel, Leca Morariu întreprinde un studiu al variantelor poeziei Fatma de G. Coșbuc, N.N. Răutu deschide o discuție asupra simbolismului, acreditând ideea că acesta nu e o „școală” (curent), ci o „manieră” (În legătură cu „poezia nouă”, 7/1922). Intervenția se situează, în fapt, în replică la seria de articole publicate de N. Davidescu în revista „Flacăra”, discuția purtându-se pe tema noțiunii
REVISTA MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289233_a_290562]
-
existențialistă sau - grație preferințelor literare ale lui Camil Petrescu - cu proză a autenticității. Parte dintre numele scriitorilor promovați nu rezistă totuși unei judecăți diacronice. Rămâne însă interesul constant pentru tinerii prozatori, din rândul cărora, ca și în cazul poeziei, sunt acreditate pe piața literară românească o serie de nume: Lucia Demetrius, Cella Serghi ș.a. Dintre marii prozatori colaborează constant Mihail Sadoveanu, care trimite din 1939 fragmente din Divanul persian, Poveștile de la Bradul-Strâmb, Frații Jderi sau Fantazii răsăritene, Gala Galaction, cu scrieri
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289212_a_290541]
-
apetența pentru excesul de neologisme rare, demonstrația ostentativă de erudiție și abuzul de recurs la intertextualitate. Cărțile următoare, apărute după o pauză de un deceniu, învederează o echilibrare și o „disciplinare” - pe un traiect fidel propriilor coordonate - ale emisiei lirice, acreditând un poet adevărat, reflexiv cu autenticitate, practicând „un lirism țâșnit din intensa trăire a ideilor” (Paul Georgescu), într-o expresie densă, cultivată și concentrată, nu lipsită de vigoare, supravegheată, cu predilecție pentru paradox și pentru formularea sentențioasă, gnomică. Cu deosebire
ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289304_a_290633]
-
neurofiziologice, cât și formele de manifestare. Trăsătura distinctivă a comportamentului uman este dată de condiționarea sa social-istorică, fiind analizat și evaluat pe baza criteriilor adaptării și integrării individului În viața socială. Comportamentul deviant este cel care se abate de la normele acreditate În cadrul unui sistem social mergând până la conflict cu valorile culturale. Reprezentând o abatere de la anumite valori, comportamentul deviant este definit concret În raport cu grupul sau colectivitatea; ceea ce e normal pentru un grup poate fi deviant pentru altul. Albert Cohen enumeră patru
CONTROLUL COMPORTAMENTULUI DEVIANT LA PREŞCOLARI. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Eugenia ROTARU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2177]
-
intelectualul de stînga, obtuz, fudul, îngust-partizan și, în fond, malonest". Părerea d-lui George coincide cu a Cronicarului și cu a editorialistului României literare: "Autoarea cărții și a atîtor erori le-a extras pe toate din scrierile celor care au acreditat un fals: că Eliade, Cioran, Noica, eventual Eugen Ionescu au fost în epocă (în anii '30 - nota Cronicarului) niște factori de opinie, niște determinanți în jocul politic. Or, realitatea e că ei au rămas niște simpli vociferanți (mai ales primii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14988_a_16313]
-
în ceea ce privește perioada de după Marea Schismă (1054), când Biserica română, rămasă ortodoxă, a intrat, treptat, în sfera de influență a celei sud-slave (care o izolase de Bizanț), dovezile materiale nu sunt mai numeroase. Majoritatea cercetătorilor (N. Cartojan, Șt. Ciobanu) tind să acrediteze ideea pătrunderii liturghiei slave la nord de Dunăre încă din secolele X-XI, dar probele materiale - inscripții, manuscrise, referiri în cronografele bizantine - lipsesc cu desăvârșire. De aceea, primul fapt atestat în legătură cu pătrunderea textului biblic în literatura română este manuscrisul unui Evangheliar
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
della Mirandola îi acordase supranumele de „Cicero creștin”) pentru bogăția informațiilor și justețea argumentelor; aprecierile se opresc însă aici. Eticheta aplicată pentru eternitate acestui tratat pare a fi cea de „mediocru perfect”. Cu toate că este greu de dărâmat o prejudecată uneori acreditată de specialiștii de primă mână, îndrăznim să afirmăm că Lactanțiu, în contextul apologeticii creștine, reprezintă o culme, iar lectura întregii sale opere, o veritabilă delectare intelectuală. Instituțiile, prin caracterul lor sistematic, prin stilul lor, prin anvergura culturală și prin rigurozitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la ediții succesive de inedite epistolare și la ediția critică a corespondenței, în fine la reluarea lărgită a biografiei și la sinteza asupra corespondenței literare. Pentru S. istoria literară se justifică doar atunci când, în descendență călinesciană, ea poate identifica și acredita o anumită devenire și organicitate, diverse conexiuni în interiorul genurilor, între genuri, între epoci, serii / filiații și categorii etc., surprinse în dialectica infinitezimală a identității și alterității, a sincroniei și diacroniei. A stabili raporturi, diferențe este una din regulile istoricului literar
SANDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
și prin refuzul de a se conforma uzanțelor diplomatice, În sensul de a-l trimite pe dragomanul Misiunii diplomatice a Rusiei de la Istanbul, pentru a-l salută, În numele său, pe Carol I, așa cum procedaseră toți ceilalți șefi de Misiuni diplomatice acreditate În Capitala otomană. Că justificare a atitudinii sale, el a invocat faptul că, dacă ar fi procedat astfel, ar fi Însemnat că Rusia Îl recunoștea oficial că domnitor al Principatelor Unite, ceea ce nu era cazul. În consecință, el pretindea că
ASPECTE ALE PROBLEMEI ORIENTALE ÎN TIMPUL PRIMEI PĂRȚI A DOMNIEI LUI CAROL I (1866-1878). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by VENIAMIN CIOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1270]
-
și materiale de istorie modernă, tom XXI, 2008, p. 77-82. </ref>, urmărindu-se identificarea atât a diplomaților români din diferite capitale europene, aflați În misiune, de la sfârșitul secolului al XIX-lea și Începutul celui următor, cât și a diplomaților străini acreditați la București, a rapoartelor lor diplomatice și a unor aspecte din activitatea acestora. Încercăm, În rândurile de mai jos, să ne racordăm acestor tendințe, prin identificarea și prezentarea activității diplomaților ruși acreditați la București pentru perioada 1881-1914, oprindu-ne la
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
Începutul celui următor, cât și a diplomaților străini acreditați la București, a rapoartelor lor diplomatice și a unor aspecte din activitatea acestora. Încercăm, În rândurile de mai jos, să ne racordăm acestor tendințe, prin identificarea și prezentarea activității diplomaților ruși acreditați la București pentru perioada 1881-1914, oprindu-ne la activitatea miniștrilor plenipotențiari, la modul În care prezența acestora În capitala României a fost receptată de către regele Carol I, de societatea românească și de diplomați străini aflați și ei În misiune la
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
au evoluat negocierile româno-ruse În chestiunea indemnizațiilor de război pe care statul rus trebuia să le plătească celui român, chestiune rezolvată În iulie 1882. Am adăuga și faptul că abia În noiembrie 1880 guvernul rus a decis ridicarea viitorilor diplomați acreditați la București la statutul de miniștri plenipotențiari, ceea ce a determinat, printre altele, și un alt stat de plată pentru diplomați. Astfel, ministrul plenipotențiar urma să primească 18.000 ruble, În timp ce secretarii de legație clasa Întâi și a doua 3.500
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
id="55"> 55 Ibidem, p. 188. </ref>. De altfel, regele Carol I Îl numea „conspirator oficial, dar din cauza poziției sale nu putem să luăm nici o măsură severă” <ref id="56"> 56 Sorin Cristescu, op. cit., p. 257. </ref>. Ministrul plenipotențiar german acreditat la București, Bernand von Bülow, avea să fie mai radical În ceea ce privește caracterizarea lui Hitrowo: „fost trișor la cărți, descoperit de colegi, fost revoluționar, mereu băgat În datorii, desfrânat și ros de sifilis, dar, În postul pe care Îl ocupă, mereu
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
și Întreita Alianță. O pagină de istorie politică contimporană, București, 1889, p. 278. </ref>. Această frază scrisă de omul politic Ion Șoimescu la 1889 ar putea părea una subiectivă, dar este Întărită și de alte mărturii. Astfel, ministrul plenipotențiar britanic acreditat la București, Frank C. Lascelles, Într-un raport către Marchizul Salisbury, secretarul de stat pentru Afacerile Externe ale Marii Britanii, transmitea faptul că, În urma unei convorbiri cu Alexandru Beldiman, consulul României la Sofia, acesta i-a mărturisit că niște țărani din
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
de acreditare la 20 decembrie 1913/2 ianuarie 1914 <ref id="124"> 124 130 de ani de relații diplomatice...., documentul nr. 40, p. 187-189.</ref>. În perioada cât a stat În fruntea Legației, diplomatul rus a pregătit, alături de ministrul român acreditat În capitala Rusiei, Constantin Diamandy, vizita țarului Nicolae al II-lea la Constanța. Pregătirile au Început În luna aprilie a anului 1914 și s-au concretizat prin sosirea , la 14 iunie, la Constanța a țarului și a familiei imperiale. Discuțiile
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
În cazul primilor trei miniștri plenipotențiari: Leon Uruzov, Mihail Hitrowo, Nicolae Fonthon. Pe de altă parte, postul de la București a fost considerat de către diplomații vremii ca fiind „o trambulină pentru ambasadori” <ref id="128"> 128 Expresia Îi aparține ministrului francez acreditat la București, În perioada 1885-1894, Coutouly, și se regăsește În memoriile diplomatului german Bulow (Prince von Bülow, op. cit., p. 624).</ref>, ceea ce se verifică, În mare parte, și pentru diplomații ruși: Leon Uruzov a ajuns, ulterior, ambasador al Rusiei la
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
-și Întoarcă Împotrivă Austro-Ungaria, care avea o atitudine binevoitoare, mai ales că Rusia devenise o amenințare permanentă. Astfel, guvernul a decis amânarea proclamării regatului, iar Kogălniceanu, ministrul de externe, a prezentat un asemenea plan drept „zvon” și a Încercat să acrediteze ideea că niciodată nu a fost vorba despre așa ceva. El a mai afirmat că la Întoarcerea lui Carol de pe frontul sud-dunărean, acesta a fost aclamat de mulțime și de Camere, dar că, nici el, nici miniștrii nu au rostit apelativul
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
În 1878, diferențele sunt foarte mari. Acum, există circulare care anunță ce poziții oficiale și comune trebuie să aibă reprezentanții noștri În străinătate. De asemeni, notificărilor făcute de aceștia le corespunde o scrisoare de răspuns a statului pe lângă care erau acreditați, precum și una de mulțumire a statului român sau o nouă scrisoare de acreditare. A existat o mare preocupare pentru a fi anunțate toate guvernele, inclusiv ale țărilor unde nu aveam reprezentanți, a Statelor Unite sau a celor din America de Sud <ref id
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
mitului cristic. Așteptare cuprinde prozele cele mai reprezentative pentru onirismul estetic - printre ele nuvela titulară, capodopera autorului ca nuvelist. Pentru primul roman, Zadarnică e arta fugii (1991; Premiul Uniunii Scriitorilor), Ț. și-a însușit, mânuind-o cu mare virtuozitate, tehnica acreditată în epocă de Noul Roman. Cartea a fost comparată, pe bună dreptate, cu cele mai izbutite romane ale lui Claude Simon, fiind o proză a circularității temporale sau, mai bine zis, a simultaneității. Se operează cu un set de fragmente
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
la cele două cazuri (Mărțișorul ostracizat și Sensul histrionismului) sunt sinteze percutante asupra unei traume sociale și literare de lung ecou în conștiințele scriitoricești. În Fiii risipitori. Noi și secolul XIX (1988) sunt reunite studii și eseuri care încearcă să acrediteze ideea că imaginea asupra secolului al XIX-lea (scriitori, opere, idei, paradigme) este staționară, chiar deformată, și că e necesar un nou examen, o lectură „originară”. Textele propun, urmând o opinie a lui Constantin Noica, dialectica tensiunii dintre „fiii risipitori
UNGHEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
din lirica germană și austriacă, dar și din aceea nordică -, amândoi se racordează la alte modele culturale decât acela presupus de francofonia tradițională a culturii române; apoi, ambii autori oferă o alternativă la structura metaforică a neomodernismului românesc, una care, acreditând prozaismul și discreditând metafizicul, ajunge să anticipeze, prin ironie, teatralitate și livresc, experiența creatoare a generației ’80; în fine, cei doi sunt preocupați în egală măsură de regăsirea „timpului pierdut” și de rătăcirea pe coridoarele obscure ale memoriei. Diferențele sunt
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
privind raționalitatea capitalistă a reformei agrare ce i-a urmat, precum și procesele de diferențiere socială a țărănimi după 1864; prin teza „ocultismului instituțiilor”, ca dizolvant cultural al raporturilor de producție existente, s-au legitimat noile căutări în sociologia rurală românească, acreditând ideea potențialului activ, creator al clasei țărănești în istoria națională. Proiecte asupra dezvoltării sociale ca suport al identității culturale. Evaluări ale unui fond fără forme Proiectul poporanist și țărănist al dezvoltării societății românești întemeiate pe solidarități specifice Principalii teoreticieni ai
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]