4,115 matches
-
muzicală la scară industrială. La o rotire a Încheieturii, mecanismul țăcăni ca măruntaiele unui automat și văzui pîrghiile și suporturile lor alunecînd Într-un balet mecanic uimitor, pînă cînd blocară poarta cu un păienjeniș de bare din oțel care se adînci Într-o stea de orificii din zidurile de piatră. — Nici la Banca Spaniei n-au așa ceva, am comentat impresionat. Pare ceva coborît din Jules Verne. — Kafka, nuanță Isaac, recuperînd opaițul și pornind-o către adîncurile edificiului. În ziua cînd vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
chip, Coubert. Privirea lui lipsită de pleoape lucea, oțelită. ZÎmbetul său lipsit de buze rînjea În beznă. Am simțit cum niște degete reci mi se strîng În jurul inimii. Două sute de viori izbucniră pe ecran, urmară Împușcături, strigăte și scena se adînci În tenebre. Pentru o clipă, parterul dispăru În bezna absolută și nu putui auzi decît zvîcnirile care Îmi răsunau În tîmple. Încetul cu Încetul, o scenă nouă se ilumină pe ecran, destrămînd Întunericul din sală În aburi de penumbră albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Am luat pachetul pe care eu Însumi Îl pregătisem cu o seară În urmă, două Rilke-uri și un eseu apocrif, atribuit lui Ortega, pe tema etapelor și a profunzimii sentimentului național, și i-am lăsat pe Fermín și pe tata adînciți În dezbaterea lor despre obiceiuri și cutume. Era o zi splendidă, cu un cer albastru de sărbătoare și cu o briză proaspătă ce mirosea a toamnă și a mare. Barcelona mea preferată a fost dintotdeauna cea din octombrie, cînd sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
aflați ce-i Înăuntru. Doña Aurora mă privi pieziș. — SÎnteți un diavol. Ușa a cedat precum lespedea unui mormînt, cu un scîrțîit brusc, exhalînd suflul fetid și viciat al interiorului. Am Împins-o spre Înăuntru, dezvăluind un culoar ce se adîncea În Întuneric. Aerul duhnea a Închis și a umezeală. Volute de jeg și de praf Încununau colțurile tavanului, atîrnînd ca niște fire de păr alb. Dalele crăpate ale pardoselii, erau parcă acoperite cu o mantie de cenușă. Am zărit ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de "Evanghelia după Isus Cristos" a lui Jose Saramago. O blasfemie la adresa lui Dumnezeu spun unii, un protest împotriva formelor rafinate de autoritarism spun alții, lumea se prelinge printr-un tunel, e puțină lumină, uneori doar speranța de la capătul tunelului, ne adâncim tot mai tare în beznă chiar dacă celebra partidă de vânătoare a lui J.J Rousseau îl determină pe Kant să-l considere pe autorul acestei inedite metodologii un Newton al teoriei politice. 16 noiembrie 2009 Sunt de zece zile în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mândră și apropiindu-se devenea tot mai înaltă, deși era mai scundă decât mine, până m-a acoperit cu-n văl de romantism grațios! Ne-am așezat pe un scaun... era singurul scaun din lume și-am început să ne- adâncim privirile în noi. Era cald, zăpușeală, târziu... tăcerea căzuse peste noi. Ne transformasem brusc în doi adolescenți... aproape goi! Răsuflările noastre haotice ca niște flăcări își completau perfect ardoarea. În liniștea senină și-n țipetele nopții luna scânteia prin cameră
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
fost odinioară. Călugărul îmi întinde un nou manuscris și îmi zice: „Acum ai să vezi și o faptă nelegiuită făcută de un voievod. Mai rău este faptul că la cererea de îndreptare a lucrurilor, făcută de cel năpăstuit, răul se adâncește. Și nu oricum, ci prin contribuția celor mai înalte fețe bisericești. Citește, rogu-te, „Carte lui Șărban Cantacuzino ce au scris la domnu Costandin vodă” la 14 octombrie 1741 (7250).” Plin de curiozitate, mă reped la scrisoare și citesc pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de tramvai, nu mai voia să pornească și-mi era că mă duce cinciul la gară direct. Dar nu asta mă preocupă acum... Leonard a mai slăbit de când nu l-am văzut, a albit la tâmple și i s-au adâncit brazdele de pe frunte. - De când am început povestea asta cu pictarea icoanelor în biserică, toate îmi merg pe dos. Nu mai înțeleg nimic... - Ai conflicte cu popii? am întrebat. Leonard o mai pățise o dată, muncise o vară și, dup-aceea, uitaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Sirian a obținut nouă locuri... Desigur, toate informațiile acestea nu aveau pentru mine un sens istoric, ci doar erau imprimate În adâncul creierului sub formă digitală de succesiune a cifrelor 0 și 1, la fel ca În microprocesorul unui calculator. Adâncit În gândurile mele, am scos din buzunar o țigară și mi-am aprins-o. Șoferul sirian a Început să țipe la mine, Într-un talmeș-balmeș de cuvinte În engleză și arabă: „N-ai Înțeles că nu se fumează În mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
curul Europei! Dreptul de întâi venit nu motivează inerția mâinii întinse. Ca să fii domn, mai întâi, tovarăș trebuie să ți se spună; ca să râvnești firimituri la masa bogatului, nesațul la altă masă trebuie să ți-l astâmperi. Alinierea! Traista calicului adâncește golul în stomac, buzunarul cu pâine domolește obsesia zilei de mâine. Alinierea! Capitalismul o vacă bună de lapte. Luați țâța în gură și sugeți! Laptele are gust numai dacă ai dinți de lapte; socialismul modelează proteze după maxilarul lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se întâmplă, indiferent dacă purtăm vina sau răsplata cu noi, indiferent dacă suntem sau nu rezumați într-un cod de bare. Identitatea, la început, poartă semnele copilăriei, mai târziu, pubertatea conturează formele, adolescența le rotunjește, maturitatea le modelează, bătrânețea le adâncește. Viața este o vegetare a sinelui, fie că se întâmplă, pur și simplu, într-o continuă trecere, fie că există într-o nedefinire spontană. Identitatea este un periplu ce transcende dintr-un nimeni în alt nimeni. Intervalul din paranteza pătrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
era mai trist decât o mie de cimitire: Mamă, mai bine mă aduceai jertfă cerului, precum Avraam pe fiul său Isac, decât să mă naști în fața abatorului! 28. Numai nebunii visează libertatea ca o evadare a sinelui. Pașii țes gratii, adâncesc capcane, împletesc lațuri, pisează sticlă. Copăcel, puiule, copăcel! În arenă s-a făcut strigare și pentru tine. Libertatea ridică ziduri, închide cercul, încuie lacăte, libertatea este o proiecție a depărtărilor. Desfaci o paranteză pătrată, te închizi într-o paranteză rotundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe loc repaus), 24 de morți suprapuse, alungite două câte două într-o firească ordine de bătaie. Noapte. Ferestre, munți, turnuri, umbre rupte din zid, brumă scuturată de pe limba clopotului, felinare clipocind hepatic printre frunze. Fereastră. Obraji, frunte, buze. Lacrimile adânceau tranșee în sticlă, geamul îmbătrânea cu fiecare atingere. Fereastra, singura descompunere pe verticală a concretului. Bă, aici eu mi-s stăpânul! Futu-vă muma-n cur de răcari! Apeviști ați vrut, apeviști vă fac, balaurilor, program "Apolo" bag în voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
grinzile cerului. Până la Dumnezeu, cel mai scurt drum crește în palmă, împreunează trei degete. Adam și Eva leagă nod linia vieții; fă semnul crucii ca și cum ai pune ordine în cuvine, spunea părintele Tatu. Petru ținea pumnii strânși; treimea, deasupra păcatului, adâncește semnul cuielor: Doamne, dacă viața este o răstignire continuă, pe cine crezi că sperie pauza dintre două bătăi de inimă, și următoarea bătaie câtor naivi le-o promiți ca o desăvârșire? În 15 minute, aritmetic, se moare de aproximativ 1200
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nisipului mă plâng. Sângele monahului sapă drum și prin stâncă, lacrimile înverzesc buchiile, suspinele împletesc scară până sub barba lui Dumnezeu. Durerea, o definire a putreziciunii și atât. Dorul, prelungire a pustiei, sufletul se dilată pe măsura așteptărilor, depărtările se adâncesc, absența sfredelește inima. Mi-e dor de tine, aproapele meu îndepărtat. Durerea monahului este alint, dorul umple pântecele pământului cu pământ: Retează-mi, Doamne, un deget din cele ce te întregesc în treime și ajută-mă să înțeleg durerea mădularului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mielului înjunghiat mima curgerea izvoarelor, focul ardea după modelul fotografiei. Singurătatea lui Petru era cea mai fotogenică obsesie. În mijlocul horei, două flăcări decupau poartă în cer. În mijlocul horei, fiecare pas, o intenție de groapă acoperită; peste cadranul ceasului, necuprinsul se adâncea tot mai mult, secundarul trăgea greu plugul a secetă; lemnul de nuc ardea cu aromă de farmacie; focul înghițea secundele ca pe niște semințe cojite de floarea soarelui, pendulul oscila între două nedefiniri; ceasul, precum clopotul, precum comandantul de vas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nelocuirea din mine cu decupaje dintr-un puzzle al cimitirelor săpate în cer. În jurul pomului, grădinarul, toamna, adună mușuroi de pământ, fierarul modelează fierul potcoavelor după amprenta îndepărtărilor, pâinea crește în vatră cât e foamea de mare; în jurul omului, absența adâncește gropi. Of, Dumnezeule, până și apa, după ce-și înghite înecații, sporește în burțile scoicilor! Până și focul Da, doamne! focul, ce l-am pus în biserică descleia sfinții de pe catapeteasmă și îi lăsa slobozi să țopăie deasupra flăcărilor, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Dumnezeu a împletit patru funii din nori și le-a legat parcă de un trunchi de copac, parcă de om; ochii raiul furnicilor, două mușuroaie negre acopereau câteva firimituri de lumină; buzele dâre de pământ în icoană; obrajii: S-au adâncit fântâni, mamă, acolo unde sărutul tău a însemnat izvor, la noapte o să plouă, mâine o să plouă, cealaltă viață o să plouă și o să mâlească intențiile tale de rod. 76. Când i-a murit bunicul, bucovinean de pe valea Pârteștiului, trecut prin două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca atare, tot timpul dădeam bir cu fugiții. Acum era și mai complicat. Nu mai eram deloc sigură de mine. Scrisesem între timp, împreună cu R., textul unui spectacol pentru copii, dar cum amândoi eram nemulțumiți de rezultat, nesiguranța mea se adâncea, iar eu, deși într-un fel eram convinsă că o să scriu, nu știu cum, când și ce, dar o să scriu, acum eram tristă și neajutorată și fără un timp în care să construiesc. Textul acesta nu fusese neapărat o creație, adică nu
Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
pe mâna care mișca arcușul. Deși inima făcuse tot ce putea pentru ca acest lucru să se Întâmple, violoncelistul nu greși nota. Acele degete nu aveau să-l atingă din nou, moartea Înțelesese că nu trebuie să distragi niciodată un artist adâncit În arta sa. Când concertul se termină și publicul izbucni În aclamații, când luminile se aprinseră și dirijorul ceru orchestrei să se ridice, și apoi când făcu semn violoncelistului să se ridice, el singur, ca să-și primească aplauzele cuvenite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
o fi poftind inima la altceva, la acritură, la sărătură, mai știi? Că doar cu lapte și cu smochine nu mai face el minuni... BABA SAFTA: Numai asta poate fi! Ia stați oleacă... (merge până în pragul odăii unde Sisoe pare adâncit în gânduri sumbre) Sfinția ta, poate ți-ar plăcea niște scrob cu jumări sau niște fasole cu afumătură, cu mămăligă caldă și murături... SISOE (înviorat): Asta-i altă vorbă... BABA SAFTA: Ilincă, tot acuma să-mi vii cu mâncare creștinească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
eu, după un interval de timp rezonabil, m-am luat după el. În fața adăpostului în stil maur pentru Antilope, tânărul se opri puțin lângă un grup de centauri din bronz aflat acolo, iar eu, lăsând impresia cuiva care s-a adâncit în ghidul turistic, am mers drept la Templul Chinezesc unde, ascuns privirii de câțiva oameni, m-am oprit și l-am urmărit cu coada ochiului. O luă iar din loc și am bănuit că vrea să o ia spre Acvariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
spre singurul fotoliu din cameră, iar el se așeză pe marginea patului strâns cu grijă. — Am auzit că v-ați întors, zise el pe un ton calm. Aplecându-se, scoase de sub pat o ladă. — Bere? — Mersi. Am dat din cap adâncit în gânduri, iar el împinse capacele de pe sticle doar cu degetul mare. — Și aud că acum sunteți Kommissar. Își dă demisia ca Inspektor și se reîncarnează ca și Kommissar... Te face să crezi în afurisita de magie, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să plece în timp ce Rahn se aplecă și căută ceva în servietă. Îi dădu lui Hildegard o revistă: — Poate că asta ar putea să vă intereseze, zise el. I-am condus și când m-am întors am găsit-o pe Hildegard adâncită în revistă. Nu era nevoie să mă uit la copertă ca să știu că era Urania lui Reinhard Lange. Și nici nu era nevoie să vorbesc cu Hildegard ca să știu că era convinsă că Otto Rahn e sincer. 20 Joi, 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Și ce aveau ceasurile astea elvețiene încât erau atât de atrăgătoare în ochii bărbaților cu putere? Dar un ceas de mână nu era la fel de atrăgător pentru acest bărbat cu putere cum se pare că fu Hildegard, și cei doi se adânciră curând în conversație. — Herr Weisthor vine imediat, explică Rahn. El are de obicei nevoie de o perioadă de meditație netulburată înainte de a aborda lumea spiritelor. Dați-mi voie să vă fac cunoștință cu Reinhard Lange. Este proprietarul revistei aceleia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]