7,542 matches
-
el s-a ocupat și de influența altor religii asupra sistemelor economice, cum sunt iudaismul, hinduismul și buddhismul sau daoismul și confucianismul, de asemenea puțini au citit sintezele din Economie și societate sau Sociologia religiei. Departe de a fi un adept al capitalismului și al eurocentrismului în economie și societate, el a găsit elemente de "raționalitate economică sistematică" și în alte culturi, mai ales în exoticul Orient. Surprinderea conținutului gîndirii lor religioase l-a condus la identificarea specificității și sistematicității raționalităților
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
orice metafizică. Din acest punct de vedere, mă tem că cele două confesiuni amintite sunt mai puțin niște formule religioase și mai mult unele etice, ceea ce le convine unora de minune, atît în Occident cît și în Orient. Le convine adepților unui capitalism politic condiționat, pe care-l întîlnim în epoca modernă, cu războaiele sale concurențiale. Această orientare esențialmente politică de acumulare a bogăției și de valorizare a capitalului a revenit puternic în China, aflată în plină dezvoltare capitalistă cu portretul
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
puțin regional. America poate fi tentată să iasă din criză prin război. S-a mai întîmplat în istorie. De pildă, în Primul Război Mondial, America a intrat debitoare și a ieșit creditoare; 2) Dacă vor avea cîștig de cauză moderații, adepții conducerii "din spate" și ai tehnicilor subversive, printre care și președintele Obama, atunci situația actuală se va perpetua, cu mici schimbări de accent desigur. Oricum, spațiul islamic e în haos, ar diferi doar propor țiile și gradul de implicare din
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
noastre, prevalează imaginea profetului-martir suferind sub jugul unui tiran străin. Profetul pus la încercare de Dumnezeu, ca Avraam și Isaac, este de asemenea un motiv curent. Iar Midrash-ul evocă frecvent poveștile profeților-martiri biblici, veritabile arhetipuri, ca Ieremia, Urie, Daniel și adepții săi18. Fiecare profet suferea sau murea, iar fiecare martir se găsea astfel în posesia unor puteri profetice, și unul, și celălalt fiind ridicați la rangul de figuri angelice. Creștinismul a adoptat modelul evreiesc, idealul martiriului creștin exprimând aspirația către o
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Răspândirea acestor doctrine, asociată cu urmările mai multor catastrofe istorice, explică apariția și propagarea în Orient și în Europa a mișcării falsului Mesia Sabbatai Tzevi. Eșecul sabateismului, care este eșecul venirii adevăratului Mesia, prelungit în Europa de frankism, ai cărui adepți se convertesc la creștinism, generează o profundă deziluzie. Aceasta ar fi favorizat apariția hasidismului, nou curent mistic care, punând accentul pe izbăvirea interioară și personală, ar fi neutralizat indirect un mesianism pe care excesele sabateene îl făcuseră suspect și îngrijorător
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
bunătate, de suverană indulgență. În acest cadru interpretativ, răul și suferința înseși își au originea în bine și, la sfârșit, se transformă în bine. Recunoscându-l pe Dumnezeu ca tată și rege al întregii rase umane, maeștrii hasidici își îndemnau adepții să accepte suferința și, dacă era nevoie, moartea cu dragoste, inclusiv în timpul Soluției Finale. Între 1940 și 1942, rebbeoooo Kalonymus Kalmish Shapiro din Piaseczno ține o serie de predici sabatice în ghetoul din Varșovia, la domiciliul său transformat în sinagogă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și la începutul anilor 1950, acest curent a văzut în Holocaust culmea perioadei de durere care avea să fie urmată de venirea imediată a lui Mesia. Liderul lui carismatic, Menahem Mendel Schneerson, întruchipa el însuși această speranță în ochii multor adepți ai mișcării, întrucât Dumnezeu trebuia să-l trimită pe Izbăvitor curând după dezastru. Venirea lui depindea totuși de întoarcerea evreilor la preceptele religioase. Din acest motiv, M.M. Schneerson încearcă să popularizeze învățăturile Habad, presupuse a grăbi procesul. Genocidul ar fi
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
să fie sau să redevină iudaice. Ne putem întreba, de altfel, în ce măsură această religie civilă poate să constituie pe termen lung baza unei identități evreiești viabile, de vreme ce ea se întemiază în primul rând pe durere și victimitate și face din adepții ei evrei mereu vigilenți și în stare de nesiguranță. În timp ce Deutcher și Wiesel recomandă tăcerea, care se potrivește cu sacrul, Claude Lanzmann turnează Shoah, un film apărut în 1985, bazat în principal pe interviuri cu supraviețuitori și cu martori ne-
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
francez, fondator al Ligii Naționale Antisemite), cu mare răsunet în epocă (n. trad.). vvv Psalmii, 84:7. www Iezechiel, 38-39. xxx În portugheză, Consolaçăo às tribulações de Israel. yyy În ebraică, Seder Eliyahu Zuta. zzz În ebraică, Shevet Yehuda. aaaa Adept al hasidismului, literal, "om pios" (pl. hasidim). bbbb În ebraică: ahavat ha-Shem. cccc Iov 5:7. dddd În germană: Verein für Kultur und Wissenschaft der Juden. eeee În germană: Hebräische Berichte über die Judenverfolgungen während der Kreuzzüge. ffff Memorbücher. gggg
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a devenit virală. Milioane de oameni de pe toate continentele au luat atitudine imperativă față de cele ce se petreceau lângă "gardul ucigaș", cerând nici mai mult, nici mai puțin decât desființarea sa! Niciodată până atunci, partidele ecologiste n-au câștigat atâția adepți, iar sondajele arătau că la următoarele alegeri vor avea un cuvânt extrem de greu, dacă nu chiar decisiv, în formarea următoarelor guverne. Ce era de făcut? Experții susțineau că trandafirii de pe Cea de A Opta Minune a Lumii nu erau insensibili
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
kilometri unul de celălalt A Opta Minune a Lumii". Mai mult, Ministerul de Externe a fost autorizat să difuzeze un material semnat de opt specialiști (academicieni nu numai autohtoni!) prin care se precizează că "în Republica Democratică Vandana nu există adepți ai așa-numitei Biserici Sumerane". Pentru lămurirea situației, o Comisie internațională a fost trimisă să verifice situația de fapt. Din păcate, autoritățile statului vǘndǘn n-au putut autoriza deplasarea trimișilor speciali în locul unde aceștia aveau așa-zise informații că s-
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
inspectată. Așa că deocamdată se știe foarte puțin despre soarta enoriașilor Bisericii sumerane din Republica Democratică Vandana, nici măcar dacă aceia există cu adevărat. Prilej pentru mari scriitori, autori de bestsellers, de a arunca cu mare succes pe piață narațiuni captivante despre adepții sumeranismului, iar un prestigios congres internațional de istorie s-a ocupat în exclusivitate de originea acelei comunități. În mod cu totul regretabil, nu se știe nici astăzi bazat pe dovezi irefutabile dacă Biserica sumerană atât de persecutată există cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
ceea ce permite acestor autori și discipolilor lor să genereze o abordare axiomatică a analizei economice, plecînd nota bene! de la un raționament ipotetic, de la o presupoziție bazată pe axio me discutabile. Spre deosebire, Menger nu este nici partizanul filosofiei utilitariste, nici un adept înfocat al matematicilor în economie. El își fondează propria teorie a valorii pe baza observațiilor și a experienței. Abordarea sa este una psihologică. El nu-și mai propune, ca Walras, să elaboreze un sistem cuprinzător, ci doar să surprindă legăturile
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
nu toate acestea sunt măsurabile, deci nu pot fi comparate, ci doar cel mult clasificate. Aceștia consideră că la baza formării evaluărilor și a valorii bunurilor stau factori de natură psihologică, bazați pe experiență și pe "introspecție". În acest timp, adepții utilizării matematicilor în analiza utilitaristă consideră că numai așa se poate ajunge la rezultate palpabile și credibile. Diferențele dintre diferitele școli marginaliste sunt deci în principal de natură metodologică. 1.2. Fondul marginalismului utilitarist Dintre cele trei versiuni originale ale
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
reflecta utilitățile marginale ale bunurilor. Menger consideră că analiza utilității marginale poate fi extrem de utilă, dacă se consideră maximizarea satisfacției drept singura explicație a comportamentului economic pe o piață liberă. Analiza sa economică este una individualistă, deci subiectivistă, criticată de adepții abordărilor sociale ale fenomenelor economice. Cuvîntul social este pentru el unul ambiguu, ce a creat numeroase confuzii. Austriacul se opune economiștilor matematicieni, recurgînd la experiența psihologică, conform căreia utilitățile marginale nu pot fi concepute ca variabile infinitezimale și nu pot
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
a epocii sale, Menger pare a avea idei mai originale decît Jevons sau Walras. Jevons a împrumutat de la Mill, iar Walras de la tatăl său și de la Cournot. Menger și-a dezvoltat ideile într-o teorie mai limitată, în polemică cu adepții școlii istorice germane, în particular cu Gustav Schmoller. Dar teoria sa este una coerentă, el conceptualizînd interesant în încercarea de a explica anumite fenomene economice fundamentale. El a propus o ierarhizare a nevoilor funcție de importanța lor, o grupare a bunurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
emite un postulat metafizic, potrivit căruia faptele legate de voința și de acțiunea umană trebuie puse pe același plan cu cele naturale. Autorul se autodefinește drept "cel mai nominalist dintre nominaliști", în opoziție cu realiștii, prin realiști fiind înțeleși aici adepții școlii scolastice, potrivit căreia conceptele abstracte fac și ele parte din realitate. E aici o influență din partea filosofiei hegeliene. Dar Pareto a refuzat să discute subiecte ca natura activității omului sau esența valorii, afirmînd că ecuațiile economico-matematice surprind relații "obiective
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
timp și de factori instituționali variabili. Apar comportamente așa-zis "non-logice", cauzate de anumite stări de spirit diverse, emoții sau sentimente. Nu vom detalia contribuțiile sociale ale autorului, mai ales că el ajunge și la metafizică și la morală, devenind adept al formelor de guvernămînt antiindividuale și antiplutocratice. Teoria sa socială se fondează, ca și cea economică, pe ipoteza că toate structurile sociale pot fi analizate prin combinarea unui mic număr de variabile de bază, numite reziduuri. Datorită unor astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
un punct pe o curbă pe termen lung a prețurilor, ce ține cont de cererea și oferta din fiecare moment dat, cu elasticitățile lor. Marshall nu consideră economia drept o știință independentă, ci ca o parte a biologiei. Este darwinist, adept al "darwinismului social", deși se ocupă puțin de fenomenul repartiției. Îmbină eclectic teorii ale școlii clasice, cum ar fi cele ale cheltuielilor de producție sau productivității capitalului cu teoria utilității marginale, iar compozitul îl opune teoriei marxiste a valorii și
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
califice contribuția drept cea mai importantă din Anglia de după Ricardo. Este un autor eclectic și, totodată, un închizător și un deschizător de drumuri. Dar meritele sale în evoluția științei economice sunt fundamentale. 1.5. Alte contribuții Există puternice divergențe între adepții școlii matematice și cei ai școlii psihologice. Gînditorii Școlii de la Lausanne concep toate variabilele economice ca aflîndu-se în relații interdependente, de unde rigidul lor sistem de echilibru. Ei presupuneau divizibilitatea infinită a bunurilor și serviciilor, urmărind egalizarea nevoilor și satisfacțiilor pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
asupra evoluției economiei, relațiile sesizate de el între rata dobînzii, prețuri, venit și investiții permițînd o analiză dinamică a economiei, cum avea să producă, între alții, John Maynard Keynes. 1.6. Vulnerabilități ale analizei marginaliste 1.6.1. Probleme metodologice Adepții analizei utilității marginale pun accentul pe flexibilitatea valorii de schimb și transferă izvorul valorii de la factorii de producție la produsele acestor factori, în deplin contrast cu tezele clasice. Schimbările importante intervenite între cele două războaie mondiale au dus însă la
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
eu nu cred în existența unei științe economice pure. Mai relativizez, mai împrumut de la alte știința pentru a putea totuși merge înainte și răspunde cît de cît provocărilor realității. Care realitate?.... 1.6.2. Teoria repartiției Majoritatea marginaliștilor, mai ales adepții școlii psihologice consideră că principalele tipuri de venituri într-o economie (salariul, renta, dobînda la capital, profitul) trebuie concepute ca fracțiuni din prețul de producție. Problema ricardiană a repartiției tripartite a venitului național a fost transformată într-o problemă de
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
principalele tipuri de venituri într-o economie (salariul, renta, dobînda la capital, profitul) trebuie concepute ca fracțiuni din prețul de producție. Problema ricardiană a repartiției tripartite a venitului național a fost transformată într-o problemă de atribuire funcțională, în pofida criticilor adepților teoriei marshalliene a costurilor de producție (Edgeworth). De asemenea, unii adepți marginalismului, mai ales Jevons și Marshall adoptă legea ricardiană a randamentelor descrescătoare, alții o resping. Wisksteed, von Wieser și, mai, tîrziu, Schumpeter. La Bohm-Bawerk și Wicksell, ea devine doar
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
capital, profitul) trebuie concepute ca fracțiuni din prețul de producție. Problema ricardiană a repartiției tripartite a venitului național a fost transformată într-o problemă de atribuire funcțională, în pofida criticilor adepților teoriei marshalliene a costurilor de producție (Edgeworth). De asemenea, unii adepți marginalismului, mai ales Jevons și Marshall adoptă legea ricardiană a randamentelor descrescătoare, alții o resping. Wisksteed, von Wieser și, mai, tîrziu, Schumpeter. La Bohm-Bawerk și Wicksell, ea devine doar o ipoteză. Oricum, această lege își pierde rangul anterior deținut în
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
depinde de variațiile volumului de monedă și a vitezei sale de circulație. Austriacul va defini deținerea unei unități monetare ca o creanță asupra societății, moneda în circulație bazîndu-se pe un sistem primitiv de contabilitate, generator de numeroase deficiențe. El este adeptul etalo nului aur, pentru a frîna creșterile excesive, inflaționiste, ale masei monetare. Knut Wicksell consideră moneda ca pe un credit special acordat societății, ofertanților de bunuri sau unor necunoscuți. Teoria sa, numită "a creanței", susține că moneda are doar o
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]