3,791 matches
-
ca filmul lui Nae să aibă de patru ori pe-atât. Păi nu ? Recunosc din capul locului că pe mine nu m-a convins (nici măcar episodul parizian vizualizat ca animație, de unde se vede că banii n-au fost totuși suficienți...). Ador E pericoloso sporgersi, îmi place mult Filantropica, am admirat Dolce far niente (deci nu pot fi acuzat că am ceva cu Nae sau că merg pe minimalism !), dar Restul e tăcere (al cărui scenariu datează de acum 20 de ani
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cum era, dar măcar era (astăzi, în audiovizualul românesc, nu mai există nici o emisiune de cultură cinematografică pe canalele generaliste !). Pentru a pricepe suceala lui Caranfil-pŁre, e suficient să vă spun că nu-l gustă pe Bresson, în schimb îl adoră pe Angelopoulos, și că nu-i plac Tarkovski și Spielberg, în schimb se dă în vânt după Alain Resnais și Ioan Cărmăzan. Cu Tudor Caranfil (am tastat din greșeală Caranfilm) am avut, pe la-nceputul anilor 90, un en froid serios
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
au avut-o popoarele despre divinitate în cursul timpului, concepții care merg de la crimă la eroism, de la desfrâu la curățenie nepătata, de la jerfe de animale la jerfe omenești, etc. Pe cealată parte spre deosebire de cultul drepților și patriarhilor Vechiului Testament, care adorau pe Dumnezeu în unitatea naturii Sale, cultul creștin se găsește pe o treaptă superioară de revelație, cinstind pe Dumnezeu atât în unitatea esenței Sale cât mai ales in Treimea Persoanelor, astfel în orice act, ritual sau gest liturgic, în speță
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
rîd încet și-i întind mîna. Vlădeanu. Cristina, murmură femeia, ridicînd puțin mîna, să i-o pot lua într-a mea. Mihai, adaug eu. Dumitriu, completează prezentarea femeia blondă. Așadar, zic, mă cheamă Mihai Vlădeanu, iar pe dumneavoastră, Cristina Dumitriu. Ador numele care pot fi rostite clar, cu toată gura. Problema, deci, e ca și rezolvată. Rămîne să mai aprobe tovarășa care se ocupă cu desfacerea filamentelor. Tocmai voiam să merg, împreună cu Brîndușa Roman, la Serviciul desfacere... Ați fost colege? Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o poartă Amidée; ea însă a oprit cordonul alb de pichet cu agrafă argintie, pe care îl pune pe piele înainte de a intra în apă; i-a mai trimes și o pereche mică de chiloți bărbătești americani, pe care îi adoră pentru că au o marcă a fabricei americane; intră în apă cu ei și cu cordonul și apoi se plimbă goală, ca tot grupul care stau à poil și intră la fel în apă; schimbă ro chițele aduse, în fiecare zi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
încă 12 (miezul nopții), apoi la 2½, apoi am căzut într-un somn greu până la 7 fără 10, când a trebuit să mă scol ca să mă duc la școală. Draga mea, mi-e inima grea și tristă; îmi lipsești; te ador; nu reușesc să scad intensitatea durerii și singurătății mele. Curti îmi face iar de-ale lui: mi-a trimis cele două odrasle, mi le-a lăsat în grijă, fără de-ale mâncării, fără bani. Cum nu am o perspectivă reală
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dincolo de tot, tata și cu mine. Tot ce-ți scriu e curat, drept, ca o flacără pură, pentru că trece prin retorta sufletului meu plin de tine. Te-aș vrea atât de mult acum, la telefon, în fotoliu, și eu să adorm iar cu o carte, pe care să mi-o iei din mână și să o pui pe masa mea de noapte. Te-aș vrea, sgomotoasă și dulce; acum casa hibernează... [cu] adevărat. Dragostea mea. 9/1947 23 octombrie [1947], joi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
vedea mireasă, oacheșa mea frumoasă; în fiecare seară va trebui să-mi dai seamă de ziua ta bine petrecută, în care vei scrie alături de dulcele nume pe care mi-l dai cuvintele: cinste, onoare și bunătate! Eu am să te ador, orice ar fi. III Îți scriu aproape clătinându-mă, atât mi-e inima de grea; disperarea ia proporții uriașe. Am pus pe aparatul de radio fotografia ta cu ochi mirați de la vârsta de 3 ani; îmi umplu sufletul cu privirea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sigilate. Joi, 22 aprilie [1948], ora 9 dimineața [...] Mouette, dulcea mea, buna mea, ce mult îmi lipsești pentru toate faptele de bravură și de curaj pe care mi le cere viața ca să-mi închei parcursul de ființă pământeană. [...] Mama te adoră 51/1948 I Joi, 6 mai 1948 [...] Mouette, am început să mă obișnuiesc cu liniștea; a început să-mi fie dragă, fără să-mi dau seama, mai de demult, dar când casa e cuprinsă de tăcere, ca astăzi, co boară
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lună, din fiecare zi, am să joc un teatru vecin cu nebunia, și am să-mi spun: „Doamnă, tocmai a sosit o scrisoare de la Paris, v-o trimite Doamna fiica dumneavoastră“. Cred că eu am inventat dragostea maternă, cea care adoră și care plânge în hohote. Mama 9 iulie 1948 [...] Aici lucrurile merg foarte rău; s-a dat o lege nouă, am să-ți trimit un extras din ziar, prin poștă. S-ar putea s-o pierdem pe Mimi, dar mai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în seara asta, înainte de plecarea curierului, repede, încă și încă. De fiecare dată mă gândesc că e ultima oară, fata mea preaiubită. Sărbători fericite, An Nou fericit, cu bucuria pe care i-o cerem stăruitor Domnului: să ne vedem. Te ador și îngenunchez în fața Ta. M. 93/1948-1949 II 1 ianuarie 1949, sâmbătă [...] Am încheiat o Golgotă: 1948 fără tine, și acum încep s-o urc pe a doua: calvarul destinului meu fără tine, în 1949. Ca să mă consolez, îmi spun
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
trăsura splendidă, abia cumpărată. Caii noștri ungurești, Nonius și Totka, cumpărați de tata de prin pusta maghiară, înghițeau depărtările, aprigi și nedomoliți. Tata, foarte important pentru mine și pentru satele pe care le străbăteam, își supraveghea caii pe care-i adora, dădea ordine-sfaturi: „Dă-i bice lui Totka, e leneș și șmecher, lasă toată greutatea trăsurii asupra lui Nonius. O să mi-l omoare!“ Tata a fost întotdeauna înalt și zvelt, fiind în același timp bine legat; stătea mereu pe partea stângă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
spunea, invariabil: „Am intrat în hotar!“ Vedeam încă de acolo fumul care ieșea din hornul bucătăriei noas tre; pe urmă era o răscruce: Crușețul Mare, pământul unchiului Iorgu, și apoi Crușeț, PĂMÂNTUL NOSTRU. [...] Noapte bună, floare din Oltenia. Mama te adoră mereu, chiar atunci când îmbini „țanțoșenia oltenească“ cu molateca melancolie moldavă. Mama 98/1949 I 8 februarie [1949], marți [...] Îmi spuneai în scrisoarea ta că, scriindu ți, scriu un roman. Draga mea, ce bună ești că spui asta. Dar eu îmi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dorință de răzbunare atroce. V 23 februarie 1949 [...] Zău, cred că-mi supraestimezi talentul literar și că, în pofida puternicului simț critic cu care ești dotată, vezi în mine o scriitoare, când eu, de fapt, sunt doar o mamă care-și adoră fata, care ar fi în stare să-i scrie zi și noapte, noapte și zi, ca să am această impresie minunată că ea trăiește lângă mine, că îi spun, ca pe vremuri, tot, totul. [...] Îmi plac izbucnirile tale de mândrie care
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fața de cenușă, fără să plâng. Ah! dacă aș putea plânge pe săturate, fără să mă rușinez, pe umărul tău. [...] Ermetică și fără zâmbet, răspund absentă la tot ce nu te privește pe tine. Ai să știi că te-am adorat, fata mea iubită, că ai fost frumusețea și visul împlinit al vieții mele. Nu, nu mai cred că o să ne revedem, fiindcă asta nu depinde de noi. Iar cât despre ceilalți... O, în curând au să-și dea seama că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
un ruj de buze. Ai scris trei, nu erau decât două. Dar ce lux! Rochiile îmi vin ca turnate. Doar gulerul celei cu flori trebuie ajustat. Îmi place grozav rochia cu negru și alb. Sunt mândră ca un păun. Te ador. Să n-ai nici o remușcare pentru ceea ce mi se întâmplă. Totul era, încă de mult, scris în cartea vieții mele. Nu mai sunt descurajată. Nu știu de ce. Poate fiindcă îmi recapăt sănătatea? Toată lumea a suferit rău de gripa asta afurisită
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
iubesc infinit și te binecuvântez cu tandrețe și dragoste, M. c. p. 1 mai [1950], luni [...] Mă apuc imediat de scrisoarea către Rodica, odată ce ție nu pot să-ți scriu decât cărți poștale. [...] Dragostea mea pentru tine, neclintită, indestructibilă. Te ador, scumpa mea. Știi asta, o simți. Îți întind peste depărtări firul acesta de lăcrămioară cu clopoței înmiresmați. M. 35/1950 I 1 mai [1950], luni Draga mea, dulcea mea preaiubită, Am dormit ieri și azi 15 ore; ieri de la 3
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
chef și ridică dulăpiorul de parcă ar fi din hârtie, apoi îi urmez în interiorul cald și ticsit, unde mă trezesc uitându-mă iar cu atenție în jur, deși m-am aflat aici chiar cu zece minute în urmă. Pur și simplu ador locul ăsta. Oriunde te întorci, vezi ceva ce ți-ai dori. Cum ar fi scaunul ăla sculptat, absolut fantastic, și carpeta aia de pluș, pictată de mână... și uite la pendula aia! Nu e zi să nu vezi lucruri noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ce vreau să spun... mama ta... mama mea... Adică, sunt destul de diferite, nu? — O să fie bine! Se vor înțelege de minune, sunt sigur. N-are nici cea mai vagă idee la ce mă refer. Știu că faptul că Luke își adoră mama e un lucru bun. Știu că fiii trebuie să-și iubească mamele. Și știu că, atunci când era mic, a văzut-o foarte rar, și că acum încearcă să recupereze timpul pierdut... dar totuși. Cum Dumnezeului poate să-i fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
untului. — Mă întorc imediat, spune cordială. Între timp, puteți să vă uitați pe niște reviste. Suze și cu mine ne zâmbim încântate una alteia, după care ea se repede și ia Contemporary Bride, iar eu înșfac Martha Stewart Weddings. Dumnezeule, ador Martha Stewart Weddings. În adâncul sufletului, îmi doresc SĂ FIU Martha Stewart Weddings. Să mă strecor ușor în paginile revistei, în mijlocul tuturor acelor oameni ireal de frumoși, care se căsătoresc în Nantucket și Carolina de Sud, și care se duc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
minții, încercând să-mi adun toată încântarea și toată dorința de splendoare și fast. Camerele aurite, plușul scump. Viziunile cu mine în rochie de mireasă, învârtindu-mă pe ringul de dans ca într-un film, în fața unei mulțimi care mă adoră. Dar, nu știu, parcă... acum nu mai sunt chiar atât de copleșită de toate astea. Parcă nu mai sunt atât de convinsă. Of, Doamne. Ce-mi doresc? Ce-mi doresc cu adevărat? — Știam eu! Ridic ochii și o văd pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
maraton. Nu, ce un maraton, șase. Ultimele două săptămâni au fost o învălmășală haotică de nopți și zile topite una într-alta, în centrul căreia eram eu, Suze și bebelușul Ernest, care orăcăia nonstop. Să nu mă înțelegeți greșit, îl ador pe micuțul Ernie. Evident, doar o să-i fiu curând și nașă și toate astea. Dar... Dumnezeule. Când începea să țipe ... Habar n-am avut că asta înseamnă să ai un copil. Credeam că o să ne distrăm de mama focului. N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
numai o zi. Și uite! Asta-i ziua când l-am adus acasă! Luke se așază la masă și se uită la poze, cu o expresie ciudată pe față. — Pare... cât se poate de fericită, spune. — Păi e, răspund. Îl adoră pur și simplu. Chiar și atunci când urlă. — Par deja extrem de legați unul de celălalt. Se uită la o fotografie cu Suze care râde în timp ce Ernie o apucă de păr. — Așa și sunt. Când am plecat eu, zbiera ca din gură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mai multă greutate cuvintelor mele. Și mi-am dat seama că... încă nu sunt gata să mă așez la casa mea. Tom și Lucy au încercat să se așeze la casa lor prea repede și uite ce-au pățit. Îl ador pe micul Ernie, dar când mă gândesc prin ce-a trecut biata Suze... Mi-am dat seama că nu sunt încă gata să fac un copil. Nu încă. Îl privesc cu teamă. Luke, sunt atât de multe lucruri pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fenomen de manipulare a imaginarului colectiv. Evreul a fost demonizat prin folosirea unor termeni proprii iudaismului - Sabat și Sinagogă - pentru a desemna Întrunirile nocturne ale vrăjitorilor, unde se spunea că erau profanate crucea și ostia, că era renegat Dumnezeu și adorat Diavolul În cadrul unor „liturghii negre”, că se produceau orgii sexuale și acte rituale de infanticid și canibalism. Un ecou al acestui tip de mentalitate se regăsește Într-un vechi proverb german : „Evreii sunt creștinii Diavolului” <endnote id="(3, p. 62
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]