25,860 matches
-
ce au albastră pară, iubire legendară, cu-azur superb în cruguri și promițând belșuguri și-o nesfârșită vară. Cine să poată stinge această bucurie ce e atât de vie și culmile le-atinge? Tristețea nu mai ninge, iar zarea cenușie albastră vrea să fie și de dorinți se-ncinge. Ne binecuvântează destinul și ne lasă pădurea verde, deasă, chiar dacă-i doar o oază. Și dragostea cutează, devine curajoasă, se vrea din nou frumoasă și-albastră se visează. Anatol Covali Referință Bibliografică
ALBASTRU de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384907_a_386236]
-
nu mai ninge, iar zarea cenușie albastră vrea să fie și de dorinți se-ncinge. Ne binecuvântează destinul și ne lasă pădurea verde, deasă, chiar dacă-i doar o oază. Și dragostea cutează, devine curajoasă, se vrea din nou frumoasă și-albastră se visează. Anatol Covali Referință Bibliografică: Albastru / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1956, Anul VI, 09 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ALBASTRU de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384907_a_386236]
-
tremurată în spatele ușilor închise de tot timpul se ivește o vrajbă. Chiar dacă valurile lumii nu se lovesc de țărmuri ci de propriile limite ale firescului, mă voi trezi din propria admirație a luminii la umbra timpului care acoperă totul. Voalul albastru al cerului dojenește iarba și copacii care-mi ademenesc visul zbor neîntrerupt mai înalt decât înaltul trecând peste ziduri care se surpă. Referință Bibliografică: Chiar când nu privesc în sus / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1954
CHIAR CÂND NU PRIVESC ÎN SUS de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384916_a_386245]
-
floare, Hristos a Înviat ștergând urma tristeții Și ne-a adus Iubirea în chintesența vieții, Hristos a Înviat îmbrăcând haina Iertării Ca prin Iertare să dobândim Taina Invierii! Hristos a Înviat în sufletele noastre Dând aripi pentru zbor spre zările albastre, Hristos a Înviat în toate câte sunt, Doar El e Biruința vieții pe pământ! Referință Bibliografică: Hristos a Înviat! / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1947, Anul VI, 30 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ștefania Petrov
HRISTOS A ÎNVIAT! de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384919_a_386248]
-
lua fetița-n seamăCăci născând în truda greaPe pruncuța, ea murea.... ÎI. PEISAJ PROMIS, de Gigi Stanciu , publicat în Ediția nr. 1947 din 30 aprilie 2016. La margine de lac, lângă pădure, Pe undele ce poartă crește sure Printre -adieri albastre, fericite, Îmi duc cu mine umbrele-alungite. Sunt umbrele de gânduri și de vise, Sunt drumuri către răi cândva promise, Când luntrea de argint se legăna Pe lacul unde luna ațipea. Atâtea năvălesc în mine sparte, Ca valurile-n luntrea ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/384774_a_386103]
-
valurile-n luntrea ce desparte Un mal de altul, vis promis de fapte Și-un lac imens de stelele din noapte... 12 April 2008 ... Citește mai mult La margine de lac, lângă pădure,Pe undele ce poartă crește surePrintre -adieri albastre, fericite,Îmi duc cu mine umbrele-alungite.Sunt umbrele de gânduri și de vise, Sunt drumuri către răi cândva promise,Cănd luntrea de argint se legănaPe lacul unde luna ațipea.Atâtea năvălesc în mine sparte,Ca valurile-n luntrea ce desparteUn
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/384774_a_386103]
-
lună mai, Cum ne bucuram odată, Plouă! vom avea mălai Și recoltă îmbelșugată! Cei de-atunci sunt printre stele Și înduioșați m-ascultă, Sus pe dealurile mele Crește iarba tot mai multă... Eu zadarnic îi tot strig, Azi o liniște albastră De durere și de frig Cade peste casa noastră; Streșinile parcă plâng Și o pasăre ciudată A orbit cântând prin crâng Dorul meu de altădată... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Plouă... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1960
PLOUĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384935_a_386264]
-
Acasa > Versuri > Iubire > A CÂTA OARĂ Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 1954 din 07 mai 2016 Toate Articolele Autorului A câta oară, dorul meu te cheamă Când seara-și deschide ochii de aramă Și-n vălul albastru pictează crăițe Curând estompate de-a nopții velințe. A câta oară, dorul meu te cheamă Când visul din lacrimi își face năframă În adânc de lumină deschide chemări, La vreme când noaptea învolbură cărări A câta oară, dorul meu mă
A CÂTA OARĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384945_a_386274]
-
gamuri, iarna pentru iubit sau iubita copii mă scriu cu degetul sau cu vârful piciorului în nisip sau noroi am fost scris în infinite feluri am jignit, am adus fericire și chiar moarte din păcate, prin unii nebuni pe cerul albastru ziua iar noaptea, cu stele plin m-au scris îndrăgostiții astăzi am fost făcut analfabet de ... dar nu mai are importanță am ramas, tot eu un gând unii nu mă mai scriu nicăeri pentru că pentru ei eu nu exist @ viorel
GÂND de VIOREL MUHA în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384930_a_386259]
-
întuneric să distingă contururi născute din visări le-ntretaie cărarea un profil cunoscut ce surâde enigmatic nedumeririi lor amintindu-le că se știu din uitare. Era chipul omului ce-mi dorisem să fiu. Mă văzusem adesea de neînvins pictând zboruri albastre învingător în iubire și-n viață nepăsător în fața la opreliști și prezumții urcasem pe fir de dorințe și iluzii către cer crezând în victorii năzuințele dărâmaseră circumstanțe dinaintea iubirii ziduri de neguri și prezumții de eșecuri se destrămaseră în fum
OMUL CE-MI DORISEM SĂ FIU de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384958_a_386287]
-
naeionesciene. Angajarea sa ortodoxă și de dreapta, dar mai ales apropierea de legionari (cu precădere în ultimii ani de viață) i-au marcat imaginea postumă într-o posteritate dominată violent sau parșiv de ideologiile stângiste (de la comunismul roșu la comunitarismul albastru). Pe cât a fost de adulat de către unii, pe atât a fost de denigrat de către alții, dar fascinația personalității lui a rămas mereu vie și complex provocatoare. În anii din urmă, cercetătoarea Dora Mezdrea i-a alcătuit o monografie monumentală și
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU ?' ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384836_a_386165]
-
bob de arpacaș căzut pe pantof. La intrare se află todeauna un boschetar vârstnic. Așezat pe o bancă împreună cu tot avutul strâns într-o pungă de rafie, e resemnat, tăcut. Nu cere nimic. Nu privește spre nimeni. Îi observi ochii albaștri numai dacă întâmplător pătrunzi în raza lor vizuală. Pare așezat firesc și imperturbabil în capsula personală, sub nici o formă expulzabil! Suntem, cred, de aceeași vârstă. De multe ori aș vrea să-i vorbesc. Îmi lipsește curajul motivat de sinele meu
MULŢUMIM, DOMNULE! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384994_a_386323]
-
și identic vorbele Mulțumim, domnule! Apoi s-au întors la fel de ordonat, au ieșit din local și, doi câte doi, și-au luat drumul spre... casă. Am privit spre locul mulțumirilor, rămânând stupefiat: o figură stăpânită de lumina iradiată de ochi albaștri... Mărinimosul domn care îi fericise cu dejunul pe copiii aceia nu era altul decât boschetarul de la intrarea parcului meu. Referință Bibliografică: Mulțumim, domnule! / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1934, Anul VI, 17 aprilie 2016. Drepturi de Autor
MULŢUMIM, DOMNULE! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384994_a_386323]
-
și nu mă judeci, mi-accepți versul, foc sacru, mărturie vie a dragostei ce-ți port nemăsurată-n veci. Sângele cerului Tău în vene-mi strecoară și-mi vorbește când gândul se sfârșește-n psalmi, unește trup muritor cu vis albastru, timid voi coborî împărăției Tale; fă-mă demn să te-ntâlnesc în inimă curată, să pot prin vers umil a-ți mulțumi pentru o nouă șansă... Pătruns de sacru nu pot a muri, el nu se stinge, icoană-mi este
SACRU de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2182 din 21 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385069_a_386398]
-
lut Mă voi întoarce, În tainica grădină, Printre flori. Din lacrima-mi tăcută, Muguri, se ivească, Si cântec, poezie, Zbor rotund. Eu am fost lut Și soare și descântec, O ramură din mărul Fermecat. Un strop de roua În potir albastru, Un ciob de stea... Un vânt, un zbor ratat. Eu am fost lut, Și mă întorc acasă, Să fiu o lacrima de cer, Un fulg de nea. Un cântec îngânat Pe la fereastra, O caldă adiere, Un ecou. Referință Bibliografica: Eu
EU AM FOST LUT de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385176_a_386505]
-
Gabriela Ana Bălan Publicat în: Ediția nr. 2010 din 02 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Deschid fereastră de câte ori Îl aud pe nebun. Gheorghe vine Sapă gropi adânci în asfalt Pe suprafețe mici în interior Desenează rădăcini, le învelește În pânză albastră Deasupra lor începe să plouă. Ochii lui, până la patimă sclipitori Par că au trăit cândva Dincolo de timp, în afară trupului Și acum își aduc aminte. Mânuiește lopată cum Sfanțul Ilie Izbește fulgere. Mâinile vin Odată cu stropii de ploaie. Dacă închid
GHEORGHE de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385166_a_386495]
-
cimitir desființat între timp prin extinderea Cișmigiului. Eminescu i-a însăilat și câteva versuri: „Mort e al meu frate Nimeni ochii n-a închis În străinătate. Poate-s deschiși și-n groapă. Dar adesea într-al meu vis, Ochii mari albaștri Luminează un surâs, Din doi vineți aștri” În sufletul poetului se cuibărise în acest timp și altă durere pe care o ținea secretă. Peste trei săptămâni moare și iubita lui, Casandra, de la Ipotești, la 20 ghenar 1864 care fusese îngropată
DEZASTRUL DIN FAMILIA EMINOVICILOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385147_a_386476]
-
cântec Îmi caut veșnicia, Pe-o pala de vânt, În al vremii hotar. Pe pleoapele grele Se-asterne lumină, Pe-obrajii de roze, Sărut boreal. O clipă de pace, O taină celesta, Un cântec divin Răsunând printre nori. Cu boabe albastre Din roua curată, M-adap și-mi hrănesc Dorința de zbor. Referință Bibliografica: Vis / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2159, Anul VI, 28 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florina Emilia Pincotan : Toate Drepturile Rezervate
VIS de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385200_a_386529]
-
s-a dus dracu’ puritatea copilăriei și lipsa grijilor de atunci, a ridicat din sprânceană femeia cu părul roșu ca Focul. - Slobodă la gură. Așa erai și când arătai ca o piticanie sfrijită, i-a răspuns tipul zâmbitor cu ochi albaștri ca cerul, suflând sprea ea un Aer răcoros. - Vezi, să nu te arzi! s-a apropiat de el, roșcata. - Hei, terminați! Stim că vă iubiți și de aia va tachinați. Observ că nu s-a schimbat nimic, râse femeia - sirenă
AMENDAMENTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/385191_a_386520]
-
uită împrejur, roșcata. Se priveau în tăcere observând cum oglinzile se tulburau și proiectau cu repeziciune imagini din viața și activitatea celor patru, desfășurată de-a lungul timpului. - Ce-i asta? E ceva ciudat, dădu din cap bărbatul cu ochi albaștri. - Cred că suntem convocați la un Consiliu. Asta înseamnă că lucrurile merg prost, a spus sirena. A cincea oglindă se învârtea cu repeziciune în ambele sensuri schimbându-și direcția cu o viteză uimitoare explodând în mii de particule luminoase. Bărbatul
AMENDAMENTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/385191_a_386520]
-
Acasa > Poeme > Emotie > M-APLEC Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Pe mal, m-aplec, Cu fruntea către ape, Albastre râuri, Nopți înmiresmate; Tril printre frunze, Foșnet de aramă, Cer înstelat Cerând tăcerii,vamă. Pe mal, m-aplec, Sorbind din râu albastru, Un strop de mir Din vas de alabastru; Licori vrăjite În potir de floare, Parfum de crin, Sărut
M-APLEC de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385205_a_386534]
-
Ediția nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Pe mal, m-aplec, Cu fruntea către ape, Albastre râuri, Nopți înmiresmate; Tril printre frunze, Foșnet de aramă, Cer înstelat Cerând tăcerii,vamă. Pe mal, m-aplec, Sorbind din râu albastru, Un strop de mir Din vas de alabastru; Licori vrăjite În potir de floare, Parfum de crin, Sărut curat de soare. Referință Bibliografică: M-aplec / Florina Emilia Pincotan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2214, Anul VII, 22 ianuarie 2017
M-APLEC de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385205_a_386534]
-
februarie 2017 Toate Articolele Autorului Sunt un culegător de stele, Rătăcitor și singur; M-apasă taina nopții Și zorii violeți. Rup scânteieri de lună Și albele comete Să-mpodobesc veșmântul Magicei dimineți. Sunt zbor printre planete, Un pumn de praf albastru; O clipă de visare, Galaxic vagabond. Am aripi de mătase, Cu râuri argintate; Mă-nvăluie dorința De zbor prin Univers. Referință Bibliografică: Vise / Florina Emilia Pincotan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2224, Anul VII, 01 februarie 2017. Drepturi de Autor
VISE de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385215_a_386544]
-
faclă-aprinsă, Să-mi luminezi drumeagul Păzit de plopii albi. Eu nu mai știu, Măiastro, De-ai fost cu mine-n luntre, Pe râul care curge învolburat, păgân. Cu palmele-ți de fluturi Să mângâi valul rece, Pe-ntinderi de lumină,... albastre, spre liman. Eu am uitat, Măiastro, Că mi-ai cântat pe umeri, În dimineți senine, când vântul m-adia. Mi-ai pus dulceța verii, pe pleoapa ostenită; Nectar din floarea vieții, Pe buzele de jar. Referință Bibliografică: Eu nu mai
EU NU MAI ŞTIU de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385226_a_386555]
-
aud chemarea blândă! Dar n-ai plecat, ai stat de veghe, Strigându-mă, încet, pe nume. Am zăbovit o viață-ntreagă, Nepăsătoare, împietrită, La geamul casei ducând norii! În loc de flori,...am pus cucută! Am alungat lumina caldă A unui răsărit albastru! N-am vrut să știu de Drumul Crucii, Nu am dorit să-ți fiu tovarăș! Acum, aștept să vii, Preablânde! Înfiorat-am tras zăvorul! Am așternut lumină-n casă; Doar să sosești, să-mi stâmperi dorul! Te chem să vii
TE AŞTEPT de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385231_a_386560]