17,219 matches
-
nene? Nu înțeleg de ce se bucură atâta? De ce pocnesc așa? Niște nebuni! Cică mă-npușcă pe mine, că nu le-am dat ce au dorit. Și se bucură că ai să le dai tu. Hai, pa, că mă grăbesc, că ăștia aleargă cu pocnitorile după mine! Și eu ce fac nene cu ăștia, că n-am nimic să le dau? Vezi-ți de treabă! Când o să pleci, o să te-mpuște și pe tine, ca pe mine. Lasă-i să se bucure și
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
fără pereche, Purtat de vis, mă simt parcă vrăjit. Mă ia în brațe vântul jucăuș, În horă printre nori apoi mă-mpinge, Prea prinși de joaca lor, doar unul ninge Și-i fur un fulg în palmele căuș. Cu el alerg înspre iatacu-n care, Mi te așezi în brațe, ghemuită. Ca pe-un odor depun apoi, ispită, Cristal în păr, pe buze sărutare. Tu nu te zbați, nici nu vrei să te smulgi Și doar te simt la pieptul meu ușoară
RĂSFĂŢ DE FULGI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383117_a_384446]
-
-ndrept spre un mâine incert, Transform înserarea-n lumină, Dar trupu-i aproape inert, Mă zbat ca să trec de vâltoare, Abisul pândește rânjind, În luptă, chiar zâmbetul doare, Dar drumul spre cer urc zâmbind, Mă mustru-n a mea slăbiciune, S-alerg nu mai pot chiar de vreau, Dar fac tot ce pot pentru-a spune, Prin vorbă sau scris Vestea-o dau, Spun lumii de Har, mântuire, De dragostea sfântă de sus, De planul perfect, de jertfire, De viața prin Domnul
EU AM NĂDEJDE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383127_a_384456]
-
sfântă de sus, De planul perfect, de jertfire, De viața prin Domnul Isus, Captiv într-o vreme străină, Privesc catafalcul tacit, Aștept marea clipă să vină, Când plec, voi pleca fericit, Căci drumuri de aur m-așteaptă, Pe care s-alerg și să cânt, De viața îmi pare nedreaptă, Mă-ncred în ce scrie-n Cuvânt, Ca David înalț, plin de teamă, Dar și cu iubire, cântări, Spre-Acel ce Acasă mă cheamă, Osana se-aude în zări, Primește-mi umila-nchinare, Părinte
EU AM NĂDEJDE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383127_a_384456]
-
Articolele Autorului 19-În hăul dezastrului În mai puțin de un minut sosi și Buhăianu. Se miră că ușa restaurantului era deschisă. Presimți că s-a întâmplat ceva, mai ales când auzi melodia tangoului „Trandafirul sirenei”. Scrâșni din dinți: ah, nemernica! Alergă în separeu, unde îi văzu pe Scârțoi și Pleșcan cu capetele pe masă, sforăind într-o veselie. Trache și Cireșel se consolau în continuare cu Busuioaca, răcorindu-și sufletele cu poveștile lor lacrimogene. Nu-i mai impresionau deloc sirenele din
TRANDAFIRUL SIRENEI-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383110_a_384439]
-
Cireșel ofensat. Ni i-ai dat în custodie? De ce nu mi-ai spus, că aveam eu grijă de ea?! Nu-i așa, dom’ Trache? Ha,ha,ha! --ra-ți ai...de bețivi! Să am încredere în voi, mormăi înciudat Buhăianu și alergă la bucătărie, unde o găsi pe Dana dormind cu capul pe masă: --Scoală, toanta dracului! Dormi în timpul serviciului,ai? Nu poate lipsi omu’ cinci minute, că vă faceți de cap. Unde sunt celelalte? Buimacă, Dana a început să vorbească incoerent
TRANDAFIRUL SIRENEI-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383110_a_384439]
-
în apartament cu... premiantul. Se răzbună... Trebuie să-i termin...pe-amândoi...pe-amândoi... ca pe viermi...ca pe șobolani! Ah! Trebuia s-o țin lângă mine, sau să o fi trimis acasă! Hai, fii tare, Buhăiene! Ia pistolul și aleargă la apartament! Fac dragoste acum. Împușcă-i în plin extaz! Se duse din nou la seif și încercă să deschidă încuietoarea unei casete încastrată în ușa voluminoasă a seifului. Constată cu stupoare că era descuiată și când observă lipsa pistolului
TRANDAFIRUL SIRENEI-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383110_a_384439]
-
că era descuiată și când observă lipsa pistolului, îl apucă un tremur al mâinilor, ai mușchilor feței și izbucni în plâns, realizând grozăvia situației în care se afla, neputința la care era redus. Începu să-i vâjâie capul, gândurile îi alergau năucite prin creier, ca o mulțime de oameni prinși într-o clădire pe timp de cutremur sau incendiu: trebuie s-o omor...trebuie...trebuie...cu ce? O strâng de gât...sau un cuțit de la...prostii...Ea are pistolul. Și e
TRANDAFIRUL SIRENEI-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383110_a_384439]
-
o oră-două sunt la nevastă-sa. Da’, idiotul a băut toată noaptea. Uff!..Nu-i nimic, măcar să-mi spună adresa. O să vrea?.. De ce să nu vrea, dacă-i dau bani? Că nătărăul a aruncat azi noapte toți banii. Hai, repede! Alergă în separeu unde cei doi omuleți căzuseră și ei pe frontul Busuioacelor, întregind orchestra sforăitorilor. Disperat, începu să-l zgâlțâie pe Mototolea: --Domnu’ Trache, domnu’ Trache, scoală dom’le! Trache...buștean. Atunci, Buhăianu îl săltă de umeri și-l lovi
TRANDAFIRUL SIRENEI-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383110_a_384439]
-
de negură, solzii argintii ai șoselei abia se observau. Ca o reptilă înfometată, șoseaua se strecura printre lanuri de porumb, încă necules, sau porumbiști cu grămezile de coceni aliniate în rânduri ce păreau infinite, în luciul lor cenușiu. Dar, oricât alerga muta reptilă, nu întâlnea în cale-i nicio mașină, nici un om, pe care să-i înghită. Înșirate pe panglica sa lucioasă, satele erau scufundate în hăurile somnului, parcă atinse de mantia muiată-n cloroform a unui zeu necunoscut. În zadar
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
CÂNTEC PRINTRE PLOI, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2235 din 12 februarie 2017. Cad stropi de purpură Și-albastru cristalin, În zorii dimineților de vară. O adiere blândă și-un alint, O aripă de fluture, pe geană. Alerg prin iarba umedă de ploi, Cu talpa goală, să ii simt sărutul. Sunt ruptă din iubirea florilor de rai, Din ochii blănzi de ciută Și din luturi. Vreau să rămân un cântec printre ploi, Un zâmbet cald, din norii de
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
fir de iarbă verde; Un strop de ploaie, cer nemuritor, Lumină blândă, curcubeu și zâmbet. Citește mai mult Cad stropi de purpurăși-albastru cristalin, În zorii dimineților de vară.O adiere blândă și-un alint, O aripă de fluture, pe geană.Alerg prin iarba umedă de ploi,Cu talpa goală, să ii simt sărutul.Sunt ruptă din iubirea florilor de rai,Din ochii blănzi de ciutăși din luturi.Vreau să rămân un cântec printre ploi, Un zâmbet cald, din norii de funingini
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
ziua de anul nou. Îmi amintesc că mi-ai pus o fundă roșie, să mă apere de deochi, te minunai cât de frumos eram și cât de jucăuș. Chiar te-ai jucat cu mine, m-ai sărutat și ne-am alergat. M-am bucurat, să văd că oamenii sunt așa de buni. Ai mai venit să mă vezi, dar parcă deveniseși mai rece, nu îmi mai arătai prietenia ta, mă cântăreai din ochi ca un măcelar, așa am auzit de la mama
SCRISOAREA UNUI MIEL de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385348_a_386677]
-
toți în biroul meu. Olga a deschis ușa a intrat în birou, iar pe Eugen l-a lăsat în anticameră să intre cu restul personalului. S-a așezat confortabil în birou, prin trup i-au trecut săgeți, un flutere bezmetic alerga prin stomac, capul începuse să-i vâjâie ușor, mâna-i tremura pe pix, a strâns pixul în mână până ce l-a rupt, gata cu emoțiile, ce dacă a stat el pe scaun, acum sunt eu și nu am emoții. Corpul
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385350_a_386679]
-
Craia , publicat în Ediția nr. 2312 din 30 aprilie 2017. Mă-ntrebi deseori cine sunt, Te-ntreb deseori cine ești... Mai spune-mi, te rog, un cuvânt, Atunci când privirea ferești. Prin tine, o urmă-i lăsată De pașii de prunc, alergând Pe-o plajă pustie, curată, Nisipul din noi adunând. Și luna mi-e soră de sânge, Și vântul mi-e frate de ploi, Iar ochiul meu râde sau plânge, Găsind drumul drept înspre noi. Și pactul cu noaptea l-aș
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
spargem, să-nclinăm balanța Unei iubiri accidentale. Mâna ta poartă numai lacrimi Și gânduri coapte în amurg, Din care mușc cu poftă patimi, Apoi în mine toate curg. Oprește ceasul nopții reci, Și mută acul drept în față. Putem să alergăm pe veci Sau să ne-oprim aici o viață. 25 octombrie 2015, Constanța Sursa foto: A #Prayer for Those at #Sea (1879) - #FrederickDaniel #Hardy #poezie #literatura #poezii ... Citește mai mult Surâs de lună între munți,Contur ca o sprânceană-a
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
S-o spargem, să-nclinăm balanțaUnei iubiri accidentale.Mâna ta poartă numai lacrimiși gânduri coapte în amurg,Din care mușc cu poftă patimi,Apoi în mine toate curg.Oprește ceasul nopții reci,Și mută acul drept în față.Putem să alergăm pe veciSau să ne-oprim aici o viață.25 octombrie 2015, ConstanțaSursa foto: A #Prayer for Those at #Sea (1879) - #FrederickDaniel #Hardy#poezie #literatura #poezii ... X. LUNAR STELAR, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2177 din 16 decembrie
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
auzit că muntele-i pustiu, Am auzit că podul peste ape S-a sfărâmat sub pasul tău târziu Și muntele așteaptă să se crape. Nu știu dacă dorința mea-i absurdă, Nu știu dacă pământu-i din pământ, Nu știu dacă aleargă sau doar zburdă Tomnaticele frunze, care sunt Pe buzele-mi și pe urechea-mi surdă. Nu pot sinele meu să reclădesc, Nu pot s-aduc un răsărit în mine, Nu pot să mor murind, nici să trăiesc, Nu pot să
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
aproape,Am auzit că muntele-i pustiu,Am auzit că podul peste apeS-a sfărâmat sub pasul tău târziuși muntele așteaptă să se crape.Nu știu dacă dorința mea-i absurdă,Nu știu dacă pământu-i din pământ,Nu știu dacă aleargă sau doar zburdăTomnaticele frunze, care suntPe buzele-mi și pe urechea-mi surdă.Nu pot sinele meu să reclădesc,Nu pot s-aduc un răsărit în mine,Nu pot să mor murind, nici să trăiesc,Nu pot să-mpiedic iarna
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
care se dorea să sune a poruncă, nu l-a impresionat pe Pleșoiu. -Ce vrei? -Vino bă aici, când îți spun! Vrei să sparg pereții cu capul tău?-Tânărul începuse să se agite, nu înțelegea cum un nou venit nu aleargă la ordinul lui. -Bine, vin, nu te mai opări atâta! -Gilă nu voia să întindă prea mult coarda, îi transmisese un semnal, acum îi putea face pe plac. -Ești șmecher mă? -Tică, așa se numea șeful neoficial al camerei, i-
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385344_a_386673]
-
Păsările-n aer mor și cad apoi că secerate Altele pe țărm de ocean, în petrol scăldate. Pământul arde, vietățile fug înspăimântate Fără-de-Mila, Nepăsarea nu sunt condamnate! Omenirea e-n dezmăț, se desfată-n păcate Fântânile seaca, vitele zbiară-nsetate Aleargă spre valea unde-și găseau odihnă Banul stăpân, concurența, disprețuiesc țină! Pământul e-n primejdie, nu vezi că moare? Din cauza toxicelor omenirii otrăvitoare. Pe alocuri unii strigă: totu-i despărțire! Pământul are nevoie urgentă de iubire! Pe vremuri, când oamenii
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92342_a_93634]
-
că avea capul turtit de sus în jos, iar nările erau lățite ca la maimuță, era bucuros că pusese mâna pe așa bunătăți pentru un lucru ușor de rezolvat. Cum s-a văzut cu biletele în mână, Florin Tatu a alergat la ușa prietenului său, a descuiat-o cu cheia pe care i-o dăduse Gorila, apoi amândoi de mână au zburat spre poarta de ieșire. Piticu l-a ocolit pe tot felul de străduțe până când s-au oprit în dreptul scării
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385347_a_386676]
-
este de partea ta! -Va veni și Mihai în cel mai scurt timp, sau va da telefon, nu știu cum va proceda. Tu încearcă să nu te faci văzut, mergi printre blocuri, iar aproape de cămin ia-o la fugă ca și cum ai fi alergat după Gilă. -Am înțeles, prietene rămâi cu bine! -Florin după ce a bătut palma cu prietenul său a zbughit-o pe ușă. Din sufragerie, mascată de perdea, femeia l-a urmărit cum dispare printre blocuri. -Vreau să te pun în temă
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385347_a_386676]
-
hotărât să se apropie și să-l abordeze: -Așteptați copilul să iasă de la ore?-bărbatul s-a întors cu spatele la el, eschivând răspunsul, dintr-o dată clopoțelul a început să sune. Profesorii sobrii, cu cataloagele sub braț, ieșeau din clase, pe lângă ei alergau copiii, bucuroși că mai scăpaseră de încă o zi de școală. Printre ultimii elevi care au părăsit clasa, era un elev adânc cufundat în gânduri, cum l-a văzut, Mihai s-a repezit la el: -Ce faci Florine? Prea târziu
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385346_a_386675]
-
e însă stăpâna casei și a florilor. Cea care știe să facă dintr-o hrubă minusculă, situată la etajul șapte, chiar sub acoperiș, un loc primitor, din care florile proaspete nu lipsesc niciodată. În fiecare zi, se trezește de dimineață, aleargă la liceu, apoi la piață și, într-un final, din nou acasă, pentru a găti la aburi mâncăruri de regim, fără sare, așa cum nenumăratele suferințe ale lui Cioran i-o cer. Ea e cea care, cu optimismul și zâmbetul ei
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92448_a_93740]