5,298 matches
-
sinucidere În timp ce părea să o recomande. Era dispus să dezvăluie prietenilor adevărata profunzime a disperării care Îl Învăluia? Era dispus să recunoască În fața lumii că jocul era prea greu de jucat? Probabil că nu. Oricum, era o binecuvântare faptul că Alice nu trăise să vadă nedemna prăbușire a tuturor ambițiilor sale teatrale, căci ar fi resimțit dezamăgirea aproape la fel de greu ca și el. Dădu filele jurnalului, căutând referiri la Încercările lui dramatice. Prima mențiune a Americanului data din 25 martie 1890
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu Hare, care nu numai că acceptă piesa cu numărul doi, Doamna Vibert, pe care H. a scris-o Înainte de Crăciun pentru dra Genevieve Ward, dar o acceptă cu entuziasm și o numește «o capodoperă a construcției dramatice»“. Până și Alice percepuse tendința sa de a se arăta prea Încrezător la cel mai mic semn de Încurajare și incapacitatea de a vedea scena, ca mediu de lucru, ca fiind Înșelătoare prin excelență. Ultimul pasaj continua: „M-am mirat să văd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
acestei piese va depinde mult mai mult de actori decât Americanul“. Fragmentele acestea și altele asemănătoare păreau, acum, că le recitea, să recapituleze Întreaga sa carieră dramatică Într-o formă ironică și condensată, dar Îl izbea și entuziasmul cu care Alice se identificase cu campania sa de cucerire a scenei engleze. Regreta că nu o Începuse cu câțiva ani mai devreme, când ar fi fost destul de În putere pentru a asista la un spectacol. Dar, spunea ea Într-unul din ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
adus acum câteva zile o mostră din materialul pentru rochia de bal a lui Madame de Cintré, pe care l-a ales Împreună cu dna Compton“. Citind, Îi dădură lacrimile. Singura consolare, limitată, pe care o avea de pe urma jurnalului era că Alice nu rostea nici un cuvânt de critică la adresa lui, personal; dimpotrivă, Îl lăuda adesea pentru răbdarea și bunătatea lui, În termeni care aproape Îl făceau să roșească: „I-am adus griji și necazuri nesfârșite dar, În ciuda lor și a naturii extraordinare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
atât de plină de admirație și de dorința ca el să obțină succesul... Și nu Îi făcea concurență, aceasta era cheia. De Fenimore se Îndepărtase tocmai pentru că Îi făcea concurență. Se folosise de ea În același mod ca și de Alice, pe post de confident, de sfătuitor, de sprijin În vremi de restriște profesională, dar nu oferise același sprijin În schimb, nu pusese niciodată peste neliniștile și Îndoielile ei balsamul vindecător al elogiului extravagant, total și nereținut, de care toți artiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
acesta, permanent, de Înfiorătoarea experiență de la premieră; pe de alta, era mișcat de entuziasmul aparent real al multora dintre corespondenți față de Guy Domville. Una dintre cele mai dureroase epistole pe care trebui să le scrie fu cea către William și Alice, În care se consideră obligat să acționeze ca propriul său apărător, pentru că ei nu avuseseră un contact direct cu piesa, chiar dacă vor fi auzit, cu siguranță, despre controversele stârnite de premieră. Încă de când comparase viața socială și culturală americană și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că era prea slăbit pentru a primi oaspeți. Fusese chemat un nou specialist, care diagnosticase o boală cu Înfricoșătoarea denumire de „substanță În jurul inimii“. Câteva zile mai târziu, Kiki muri. Avea șaizeci și doi de ani. Aparent, la fel ca Alice, Du Maurier Își exprimase neconvenționala dorință de a fi incinerat. Henry află că trupul făcuse aceeași călătorie cu trenul spre Woking, Însoțit de un mic grup de rude, care aduseseră Înapoi cenușa, pentru a fi Îngropată În cimitirul parohial din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Scăpă de Jubileu În ultima clipă plecând la Bournemouth, luându-i cu el pe MacAlpine și Remingtonul, și petrecu acolo o perioadă relativ plăcută, colorată de amintiri melancolice legate de doi invalizi dragi, dispăruți, pe care Îi asocia cu stațiunea, Alice și Louis. Mergea mult pe bicicletă și Îi cumpără una și lui MacAlpine, pentru a avea companie (dacă o prezență tăcută se putea numi companie) În excursii. Urmă o surpriză plăcută și incitantă: o scrisoare din partea lui Elly Emmett, născută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pentru că George I dormise acolo timp de patru nopți, după ce nava sa fusese Împinsă de furtună pe plaja Camber Sands din apropiere (cu ce satisfacție Își imaginase imediat cum se va lăuda cu această asociere cu regalitatea față de William și Alice, pe care Îi va putea tachina pe tema prejudecăților lor republicane); apoi grădina, cu dudul bătrân Întinzându-și umbra peste o peluză largă și netedă, Împrejmuită cu straturi de flori și cu un vechi zid de cărămidă, ale cărui nuanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să angajați un băiat la toate. Un băiat la toate? o Îngână el, puțin surprins. Avem nevoie de unul? — Ne-ar fi de folos, domnu’ James. Cineva care să facă cumpărăturile și ceva treburi pe lângă casă, să o ajute pe Alice la curățatul cuțitelor, de pildă. Să curețe Încălțămintea. Să aducă din pivniță cărbunii. Într-o casă mare și veche, ca asta, sunt tot felul de lucruri de făcut. Și nu vreau să-l rog pe George Gammon, el Își are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
tot ce i-a stat În putință pentru a-i alina dorul de casă. Din nefericire, a moștenit Înclinația tipică a familiei James către stările depresive și, la o vârstă fragedă, a suferit o cădere nervoasă, la fel ca și Alice, mătușa ei, În aceeași perioadă, aparent provocată de căsătoria fratelui ei, Billy. Însănătoșirea i-a fost grăbită de revenirea În Anglia și de compania regăsită a lui Henry, iar fata se gândea serios să se stabilească aici când a izbucnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a Îngăduit să Își câștige banii, dar bătrâna doamnă, evident cu mustrări de conștiință pentru purtarea ei, insistă să Îi accepte. Pe tot parcursul lunii ianuarie, starea lui Henry pare să rămână stabilă - „ca un copil ostenit“, cum o descrie Alice Într-o scrisoare pentru cei de acasă, „dar confortabil și liniștit“. Este slăbit fizic, dar nu are dureri și aiurează Într-un mod blând, pașnic. Vorbește despre ceaiul luat cu Carlyle și tatăl lui după colț, pe Cheyne Row, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
iar Peggy este de părere (pe care nu și-o exprimă) că este aproape singurul spectacol din West End pe care se poate conta să nu o plictisească, să nu o ofenseze și să nu o contrarieze pe mama ei. Alice este Încântată și comentează entuziast pe marginea piesei cu Edmund Gosse, care vine În vizită a doua zi, să se intereseze de sănătatea lui Henry. Menționează că nu a auzit replica citată de Henry În ziua de Anul Nou despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ani. S-a Întâmplat la doar o săptămână după ce a fost ucis fratele Sylviei, Guy Du Maurier, pe același front. Guy era soldat de meserie, locotenent-colonel. Slavă cerului că Emma n-a mai apucat să audă toate astea. — Emma? Întreabă Alice, copleșită de valul de nume necunoscute. — Văduva lui George Du Maurier. Și-a văzut cele două fiice mai mari murind Înaintea ei, Sylvia și Trixy, amândouă niște fete minunate. Ar fi fost o cruzime prea mare dacă ar fi trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
poveste plină de ratări și dezamăgiri, și cu toate acestea, dacă te luai după reacția oamenilor la primirea Ordinului de Merit, ai fi zis că este un mare scriitor, la fel de eminent În domeniul său ca William În al lui. Pe Alice, paradoxul acesta o nedumerește și o irită. Își iubește cumnatul, bineînțeles - nu s-ar afla aici, În Londra sleită de război, dacă nu ar fi așa -, dar nu suportă să Îl vadă urcat pe un piedestal la același nivel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
afla aici, În Londra sleită de război, dacă nu ar fi așa -, dar nu suportă să Îl vadă urcat pe un piedestal la același nivel cu iubitul ei William. La sfârșitul lui ianuarie, sosește la Carlyle Mansions Harry, fiul lui Alice. Are pregătire de avocat, dar temperament și slujbă de administrator, pentru care a optat. Director al Fundației Medicale Rockefeller din New York În momentul În care a izbucnit războiul, lucrează de atunci Încoace În Europa, ca membru al Comisiei Rockefeller pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de mână, speriat și jenat, În timp ce Henry suspina, mormăind fraze aproape neinteligibile despre lipsa de rost a vieții sale, despre absența totală a speranței și bucuriei, despre cum tânjea după sfârșitul durerii conștiinței, toate amestecate cu referiri obscure la mătușa Alice și la „Fenimore“, probabil Constance Fenimore Woolson. Îi raportă În scris tatălui său, care diagnostică o cădere nervoasă de o severitate posibil suicidă și porni imediat Împreună cu Alice spre Anglia, Încrucișându-se În mijlocul Atlanticului cu vaporul pe care se Întorcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
tânjea după sfârșitul durerii conștiinței, toate amestecate cu referiri obscure la mătușa Alice și la „Fenimore“, probabil Constance Fenimore Woolson. Îi raportă În scris tatălui său, care diagnostică o cădere nervoasă de o severitate posibil suicidă și porni imediat Împreună cu Alice spre Anglia, Încrucișându-se În mijlocul Atlanticului cu vaporul pe care se Întorcea Harry. Îl luară pe Henry de la Lamb House și Îl duseră la Bad Nauheim și, până spre mijlocul verii, acesta se Întremă mai mult datorită bunătății și tovărășiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mijlocul verii, acesta se Întremă mai mult datorită bunătății și tovărășiei lor decât calității apei din stațiune. Starea lui William, În schimb, se deterioră și el muri la scurt timp după ce se Întoarse acasă, Însoțit grijuliu de Henry și de Alice, rolurile Între frați acum inversate, și de neprețuitul Burgess Noakes. Harry Întâmpină micul grup la coborârea de pe vas la Quebec, pe o ploaie torențială, și Îi escortă pe tot drumul, făcut cu trenul și cu mașina, până la casa familiei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bine cât de sincer și de profund mă compătimești În momentul acesta greu care s-a abătut asupra mea și m-am bucurat mult să primesc mesajul dumitale plin de atenție“. Pentru că a auzit de curând trista poveste a Sylviei, Alice se poate pune ușor În situația Emmei Du Maurier, Înțelegând-o, mai ales când Începe să se refere la moartea preaiubitului ei William. „Mă Întorceam din Devonshire pe 29 august când am aflat din ziare vestea morții fratelui dumitale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fost ucis În război cinci ani mai târziu, la douăzeci și unu de ani... convergența tuturor acestor evenimente pare să dea naștere unei imagini coerente, care leagă vieți și morți disparate așa cum o fac romanele, cu un efect patetic artificial, dar irezistibil. Alice se trezește plângând inexplicabil. Ce s-a Întâmplat, mamă? o Întreabă neliniștită Peggy. Doamna James clatină din cap, Își trage nasul și se șterge la ochi cu batista. — Nu știu. Totul pare atât de trist. — Doamna James plânge, raportează Minnie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Des Voeux pare să fie defect, spune el. Vrei tu să dai o fugă până la el acasă și să-l rogi să vină? — Sigur, domnule, spune Burgess. Și astfel, pe 25 februarie, Începe priveghiul. Ultimele cuvinte ale lui Henry către Alice, Înainte de a Își pierde cunoștința, sunt: Stai cu mine. — Bineînțeles, Henry, spune ea și rămâne alături ceasuri Întregi, până când oboseala o obligă să se retragă. Ceilalți fac cu rândul la căpătâiul lui, dând liber asistentelor În ziua aceea și următoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
James, căci ritmul repirației pacientului a devenit neregulat, dar criza trece. Pe 28, nu mai poate mânca. La patru după-amiaza, În timp ce afară se lasă Întunericul, Începe să respire scurt și sacadat. Doctorul Des Voeux, care se află În Încăpere Împreună cu Alice și cu copiii ei, spune Încetișor: — E sfârșitul. Dar nu este, nu Încă. Rudele adunate În jurul patului sunt epuizate fizic și emoțional. Așteaptă ca finalul inevitabil să vină odată. Dar scriitorul se agață de viață cu o tenacitate extraordinară. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
din creierul lui se concentrează asupra respirației următoare... La ora șase expiră de trei ori la intervale mari, parcă oftând, ultima dată aproape imperceptivil, și Își dă sufletul În liniște. Doctorul Des Voeux Îi controlează pulsul și Îl declară mort. Alice și fiica ei se Îmbrățișează, consolându-se una pe alta. Harry se duce la bucătărie, să le comunice servitorilor. Minnie izbucnește În lacrimi, acoperindu-și fața cu șorțul, Joan Anderson Își șterge și ochiul bun, și pe cel care lăcrimează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și mai mare datorie o am este, inevitabil, față de Leon Edel, nu doar pentru indispensabila sa biografie, Henry James: a life (1984), ci și pentru edițiile sale din Letters (1974-84), Complete Plays (1949), Guy Domville (1961) și The Diary of Alice James (1964); de asemenea, pentru A Bibliography of Henry James (În colaborare cu Dan H. Laurence, ed. a treia, 1982, revizuită În colaborare cu James Rambeau). Dintre celelalte studii biografice, mi-au fost de mare folos cel al lui Lyndall
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]