3,899 matches
-
pot să faciliteze răspândirea dinamică a relațiilor pașnice între principalele puteri la nivel global. Prin urmare, reformularea în termeni sistemici a teoriei liberale prezice o formă de aliniere la o mare putere în era post-Război Rece (Huntley, 1996, p. 70). Alinierea se referă la adunarea în jurul unui stat dominant și, de obicei, este pusă în contradicție cu balansarea, care presupune alăturarea la coaliția mai slabă. În mod tipic, balansarea este considerată drept strategia mai des întâlnită, pentru că alinierea implică riscul de
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
1996, p. 70). Alinierea se referă la adunarea în jurul unui stat dominant și, de obicei, este pusă în contradicție cu balansarea, care presupune alăturarea la coaliția mai slabă. În mod tipic, balansarea este considerată drept strategia mai des întâlnită, pentru că alinierea implică riscul de a fi exploatat de partea mai puternică. Cu toate acestea, în istorie există situații de aliniere, discutate pe larg în literatura de specialitate (vezi Walt, 1984). Huntley compară alinierea, pe care o asociază cu predicțiile liberale, atât
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
cu balansarea, care presupune alăturarea la coaliția mai slabă. În mod tipic, balansarea este considerată drept strategia mai des întâlnită, pentru că alinierea implică riscul de a fi exploatat de partea mai puternică. Cu toate acestea, în istorie există situații de aliniere, discutate pe larg în literatura de specialitate (vezi Walt, 1984). Huntley compară alinierea, pe care o asociază cu predicțiile liberale, atât cu configurația balanței de putere prevăzută de neorealism, cât și cu inerția instituțională pe care se bazează analiza instituționalistă
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
este considerată drept strategia mai des întâlnită, pentru că alinierea implică riscul de a fi exploatat de partea mai puternică. Cu toate acestea, în istorie există situații de aliniere, discutate pe larg în literatura de specialitate (vezi Walt, 1984). Huntley compară alinierea, pe care o asociază cu predicțiile liberale, atât cu configurația balanței de putere prevăzută de neorealism, cât și cu inerția instituțională pe care se bazează analiza instituționalistă. Abordarea liberală oferă motive mult mai puternice de optimism cu privire la viitorul politicii mondiale
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și va produce o pacificare generală a relațiilor între marile puteri este similară cu argumentul potrivit căruia, odată cu sfârșitul Războiului Rece, pacea democratică va genera efecte de socializare dincolo de o anumită etapă din dezvoltarea sistemului internațional. Mai mult, atât metafora alinierii, cât și cea a socializării sugerează un efect de revărsare, în care schimbarea generează un ciclu al progresului, care se auto-impune. Astfel apare o "buclă cauzală dialectică", în care retroacțiunea produsă de sistemul internațional crește șansele răspândirii normelor liberale (Huntley
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
sistemice înaintate de paradigmele concurente. Totuși, Huntley recunoaște și că ar fi de dorit o aplicare mai sistematică a ideilor lui la sistemul internațional emergent. Finnemore și Sikkink (1998) reprezintă un alt precedent care indică afinități între dinamica socializării și aliniere. În loc să fie influențați de literatura despre pacea democratică, Finnemore și Sikkink pleacă de la constructivism. Totuși, afirmațiile lor fac trimitere la teme incluse într-o formulare sistemică a teoriei liberale (Mitchell, 2002). Finnemore și Sikkink afirmă că influența normelor poate fi
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Finnemore și Sikkink subliniază că nu toate normele ajung în etapa a doua. Norma atinge un "preaplin" care declanșează cascada numai după ce o masă critică de state o acceptă. În discuția despre ciclul de viață, Finnemore și Sikkink sugerează că "alinierea la norme" și "cascada normei" pot fi folosite interșanjabil pentru a descrie tiparul de comportament din timpul etapei în care este atins "preaplinul" (Finnemore și Sikkink, 1998, p. 893). Autoarele aplică ciclul de viață în cazul unor regimuri internaționale, de
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
acestea, cadrul lor ar putea fi aplicat structurii culturale a sistemului internațional. Această modalitate de contopire a intuițiilor liberale cu cele constructiviste indică faptul că, odată cu apariția unei mase critice de state democratice, se pune în mișcare un proces de aliniere la norme (Harrison, 2002; Mitchell, 2002). Putem folosi afinitățile dintre aliniere și socializare ca metafore descriptive pentru a evidenția tendințele comportamentale din sistemul internațional după Războiul Rece, care sunt compatibile cu predicțiile liberale. Cercetările recente arată că, între 1989 și
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
internațional. Această modalitate de contopire a intuițiilor liberale cu cele constructiviste indică faptul că, odată cu apariția unei mase critice de state democratice, se pune în mișcare un proces de aliniere la norme (Harrison, 2002; Mitchell, 2002). Putem folosi afinitățile dintre aliniere și socializare ca metafore descriptive pentru a evidenția tendințele comportamentale din sistemul internațional după Războiul Rece, care sunt compatibile cu predicțiile liberale. Cercetările recente arată că, între 1989 și 1999, principalele puteri s-au aliniat în cadrul unei structuri de putere
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
se plasează explicit împotriva principalelor revendicări realiste structurale. Mai ales, ei "găsesc puține dovezi de balansare militară a principalelor puteri din Europa și Asia împotriva unicei superputeri mondiale" (Kapstein și Mastanduno, 1999, p. 4). Argumentul lui Kapstein și Mastanduno privind alinierea poate fi despărțit în două dimensiuni distincte, în funcție de care această tendință poate fi măsurată. Prima dimensiune se referă la tiparele generale ale activității instituționalizate dintre principalele puteri. A doua dimensiune se referă la ajustările de politică externă făcute de fiecare
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
întrucât acesta le permite mai mult spațiu pentru legitimarea puterii (Kapstein și Mastanduno, 1999, pp. 151-157). De asemenea, tiparul cercetat de Kapstein și Mastanduno pune probleme pentru predicțiile instituționaliste referitoare la tiparele generale ale activității instituționalizate. Mai ales, tendința de aliniere arată că tiparele cooperării internaționale acoperă o arie geografică mai mare decât au anticipat instituționaliștii. În termeni de sferă geografică, cadrul oferit de aliniere pentru o tranziție pașnică între principalele puteri este mult mai robust decât logica instituționalistă. În loc să se
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
pune probleme pentru predicțiile instituționaliste referitoare la tiparele generale ale activității instituționalizate. Mai ales, tendința de aliniere arată că tiparele cooperării internaționale acoperă o arie geografică mai mare decât au anticipat instituționaliștii. În termeni de sferă geografică, cadrul oferit de aliniere pentru o tranziție pașnică între principalele puteri este mult mai robust decât logica instituționalistă. În loc să se bazeze pe tipare ale interdependenței economice și instituționale, care sunt inegale în interiorul sistemului internațional, alinierea se bazează pe supravegherea și implicarea benignă a puterii
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
instituționaliștii. În termeni de sferă geografică, cadrul oferit de aliniere pentru o tranziție pașnică între principalele puteri este mult mai robust decât logica instituționalistă. În loc să se bazeze pe tipare ale interdependenței economice și instituționale, care sunt inegale în interiorul sistemului internațional, alinierea se bazează pe supravegherea și implicarea benignă a puterii hegemonice. Astfel, tiparul general al activității instituționalizate din cadrul modelului alinierii este mai extins decât anticipează teoria instituționalistă. De asemenea, atât neorealismul, cât și instituționalismul întâmpină anomalii în termenii tiparului ajustărilor de
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
mai robust decât logica instituționalistă. În loc să se bazeze pe tipare ale interdependenței economice și instituționale, care sunt inegale în interiorul sistemului internațional, alinierea se bazează pe supravegherea și implicarea benignă a puterii hegemonice. Astfel, tiparul general al activității instituționalizate din cadrul modelului alinierii este mai extins decât anticipează teoria instituționalistă. De asemenea, atât neorealismul, cât și instituționalismul întâmpină anomalii în termenii tiparului ajustărilor de politică externă identificat în Unipolar Politics. Pe lângă enunțurile generale, studiul lui Kapstein și Mastanduno oferă descrieri valoroase ale "marilor
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de fluctuații. Rezultatele indică faptul că sfârșitul Războiului Rece a generat o diversitate de strategii ale actorilor importanți, ceea ce reflectă faptul că preferințele interne au un rol cheie în modelarea reacțiilor față de colapsul sovietic. Editorii apreciază că acest fapt indică alinierea în cadrul unei structuri unipolare. Constrângerile impuse de sistem asupra principalelor puteri sunt relativ slabe, permițând coalițiilor interne un grad ridicat de influență asupra formulării politicii externe. Realiștii structurali ar putea face observația că teoria lor este concepută pentru a explica
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Războiului Rece. Astfel, problema generică pentru neorealism și instituționalism, ridicată de ajustările de politică externă tratate de Kapstein și Mastanduno, constă în influența sistematică a variabilelor interne asupra marilor strategii ale principalelor puteri. Totuși, date fiind posibilele puncte comune dintre aliniere și dinamica socializării, Unipolar Politics ar putea oferi și intuiții utile în tendințele comportamentale asociate cu teoria liberală sistemică. Puncte asemănătoare între alinierea la hegemon și socializarea liberală pot fi identificate în raport atât cu tiparul general al activității instituționalizate
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
sistematică a variabilelor interne asupra marilor strategii ale principalelor puteri. Totuși, date fiind posibilele puncte comune dintre aliniere și dinamica socializării, Unipolar Politics ar putea oferi și intuiții utile în tendințele comportamentale asociate cu teoria liberală sistemică. Puncte asemănătoare între alinierea la hegemon și socializarea liberală pot fi identificate în raport atât cu tiparul general al activității instituționalizate între principalele puteri, cât și cu ajustările de politică externă ale statelor individuale. În termenii tiparelor generale ale activității instituționalizate, atât modelul realist
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
statelor individuale. În termenii tiparelor generale ale activității instituționalizate, atât modelul realist clasic, cât și cel liberal sugerează că o structură pașnică a relațiilor dintre marile puteri va apărea la nivel global în perioada post-Război Rece. Potrivit descrierii realiste clasice, alinierea reflectă percepțiile benigne asupra dominației americane. Potrivit modelului liberal, aceasta reflectă efectele de socializare generate de apariția unui nucleu stabil de state democratice liberale. Totuși, rezultatul este același în ambele modele. A doua asemănare dintre ele se referă la ajustările
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
hegemonia nu ar fi o condiție necesară pentru socializarea la normele liberale. În schimb, principalele puteri ar avea un statut egal în cadrul sistemului și și-ar împărți drepturile și responsabilitățile pe criterii simetrice. Din această perspectivă, o distincție critică între alinierea la hegemon și socializarea liberală se referă la gradul de simetrie al relațiilor instituționalizate dintre principalele state. Această afirmație urmează o direcție de cercetare deschisă de Buzan (1993). Potrivit lui Buzan, conceptele de sistem internațional și societate internațională sunt simbiotice, și
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a fost efectiv eliminat. În schimb, mai potrivit este termenul de "uniune pașnică", menținând sensul referitor la pacea democratică, ce înlocuiește balanța de putere ca echilibru dominant în sistem, după apariția unei mase critice kantiene. Această abordare a distincției dintre alinierea la hegemon și socializarea liberală poate fi operaționalizată empiric prin examinarea ajustărilor din cadrul aranjamentelor de împărțire a responsabilităților din regimuri multilaterale importante. În acest sens, esențiale sunt angajamentele de alianță ale Americii din Europa și Asia de Est, și statutul
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
vor veni în sprijinul liberalismului. În ansamblu, gradul de simetrie din tiparul activității instituționalizate din sistemul internațional după sfârșitul Războiului Rece reprezintă un criteriu valabil pentru evaluarea predicțiilor concurente din diferitele teorii. Al doilea criteriu pentru a face distincție între alinierea la hegemon și socializarea liberală este impactul presiunilor sistemice asupra preferințelor principalelor puteri. Kapstein și Mastanduno susțin că variația internă observată de ei reflectă motivul pentru care impactul forțelor structurale care încurajează balansarea este relativ redus. Principalele puteri "merg pe
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de omogenizare din interiorul sistemului vor încuraja convergența în jurul preferințelor liberale. Pe scurt, operaționalizarea predicțiilor liberale privind schimbarea din sistemul internațional post-Război Rece are loc în trei etape. Mai întâi s-au identificat asemănările structurale dintre metaforele comportamentale sugerate de aliniere și socializare. În al doilea rând, am făcut o legătură între prima etapă și cercetarea empirică din lucrarea Unipolar Politics semnată de Kapstein și Mastanduno. S-au identificat două paralele între tendințele comportamentale asociate cu alinierea la hegemon și socializarea
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
metaforele comportamentale sugerate de aliniere și socializare. În al doilea rând, am făcut o legătură între prima etapă și cercetarea empirică din lucrarea Unipolar Politics semnată de Kapstein și Mastanduno. S-au identificat două paralele între tendințele comportamentale asociate cu alinierea la hegemon și socializarea liberală. Mai întâi, ambele prevăd că la nivel global va apărea o structură pașnică și instituționalizată a relațiilor dintre marile puteri. În al doilea rând, ambele prevăd că reacțiile principalelor puteri față de colapsul sovietic vor încorpora
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ambele prevăd că reacțiile principalelor puteri față de colapsul sovietic vor încorpora variațiile interne. S-a observat faptul că aceste tendințe prezintă anomalii empirice reale pentru modelul neorealist și cel instituționalist. În cele din urmă, discuția mai rafinată, privind distincția dintre alinierea hegemonică și socializarea liberală a produs criterii clare pentru măsurarea predicțiilor liberale. Utilizarea acestor criterii ar trebui să permită evaluarea predicțiilor liberale privind comportamentul principalelor state în perioada post-Război Rece în raport cu predicțiile neorealiste și cele instituționaliste. În tabelul 1.1
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
3 Stabilitatea marilor puteri în Europa Occidentală Conflictul marilor puteri în Asia de Est Schimbări graduale în cadrele multilaterale după 1945 Nivel scăzut al variației interne Liberalism Apariția unei "mase critice" de state în sens larg liberale 1 2 3 "Alinierea la norme" de esență liberală Structură stabilă a relațiilor dintre marile puteri la nivel global Schimbare non-graduală către o simetrie mai mare a împărțirii responsabilităților Nivel ridicat al variației interne Structura capitolelor În continuare vom contura organizarea lucrării de față
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]