10,371 matches
-
referitor la sfânt, nu putem fi de acord decât pe jumătate cu cele exprimate de Eliade; breșa pe care o face locul sfânt în omogenitatea spațiului nu poate fi o deschidere permițând trecerea și „de la pământ la lumea inferioară”; biserica, altarul, icoana etc. permit „doar” trecerea de la Cer la Pământ și de la Pământ la Cer. Reiese din cea de-a doua caracteristică a sacrului că acesta reprezintă interferența - nu doar întâlnirea - unor planuri opuse, antagonia fiind mai degrabă asemănătoare modului de
SACRU ŞI SFÂNT, O DIFERENŢĂ IGNORATĂ de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376589_a_377918]
-
Sagrada Escritura etc.), cât pentru vorbitorii de română. Unde apare efectiv problema? Atunci când, de exemplu, tot auzind pe „sacru” în loc de „sfânt”, există posibilitatea ca omul simplu să fie puțin încurcat: și asta ține de sacru, și asta, și asta... Și altarul jertfei hristice, și invocările șamanului, și gesturile mutului din căluș!? Sigur, nu mă feresc să folosesc cuvântul sacru atât timp cât nu îmi scapă din vedere diferența specifică, marginile cuvântului. Relativizarea este o modă tot mai puternică azi și foarte periculoasă întotdeauna
SACRU ŞI SFÂNT, O DIFERENŢĂ IGNORATĂ de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376589_a_377918]
-
nr. 1443 din 13 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ucigători de clipe prin iernile iubirii, Două furtuni ce-și varsă nestăpânit mânia, Rănim necontrolat artera fericirii De pare suspendată și lungă-i agonia. Se irosesc cuvinte și îngropăm speranțe, Pe-altar de neputință se năruie din vise, Nemulțumiți de noi, ne pierdem în nuanțe, În mii de întrebări și patimi interzise. În tonuri mult prea sumbre și fără strălucire, Neclară e culoarea iubirii dintre noi, Am alungat lumina... Ce tristă convertire
PRIN IARNA ZDRENŢUITĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376634_a_377963]
-
Iubirea se împletește cu prețuirea față de înaintași, față de strămoșii noștri în poeziile ce readuc în amintire trecutul eroic al dacilor aflați „Sub semnul lupului“: „Iubire, cheamă-ne pe înălțimi!/ Acolo unde strămoșii mei, mulțimi/ În vechime, ridicau desfătătoare/ Lăcașuri de-nchinare, altare solare“. Deși variate, subiectele sunt abordate consecvent nepretențios, lucid, sincer, invitând la coparticiparea cititorului de bun simț și de bună credință. Stilul de o naturalețe empatică inserează și inovații lexicale: „tăcere nădăjduitoare“, „puteri fantaste“, „gândul zburătăcind“, „ceruri azure“, unele născute
ACTUALITATEA UNUI MIT de VICTORIA MILESCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376639_a_377968]
-
un amantlâc, ceva, că de scandal conjugal nu se poate vorbi, deoarece făcuse încercarea cu niște colege pe când era mai tânăr, numai că viciul său dezgustător le determina pe tinerele intelectuale să trântească, după cam o lună de sacrificiu pe altarul căsniciei, întâi farfuriile, apoi niște vorbe foarte elocvente, iar la sfârșit, disperate de calmul monstrului, trânteau și ușile, plecând cu prietenii fotbaliști întru satisfacerea nevoilor intelectuale și nu numai! Aveau dreptate săracele, deoarece și noi, puținii lui prieteni, când ne
UN ET PRINTRE INTELECTUALI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376644_a_377973]
-
în vârstă, probabil sociolog, după cum își nota într-un carnețel cu coperți negre, faptele și numele personajelor ce formau societatea despre care am vorbit, plecă după un timp, intră în prima biserică din drum și așezându-se în genunchi în fața altarului, șopti, uitându-se cam speriat la icoana Creatorului: - Doamne stăpâne al meu, atunci când cu povestea potopului, știu că pe arcă s-au urcat nolens-volens și tot felul de paraziți, iar noi i-am lăsat, că doar erau și ei făpturi
UN ET ÎN DILEMĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376662_a_377991]
-
răspunderilor ce le-ai dat odată cu planul divin! Ori poate iar își bagă coada.... Luminează-mă, Părinte căci sunt tare confuz și nu știu ce să fac... Se închină cu profundă evlavie, suspină și se retrase mergând mereu cu fața spre sfântul altar. Însă în dreptul icoanei Sfântului Gheorghe i se păru că balaurul întoarce capul spre el și rânjește. Nu se prea miră, deoarece era obișnuit cu modul, întotdeauna neobișnuit, de apariție a celor cu puteri divine. Se uită cu vădit efort spre
UN ET ÎN DILEMĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376662_a_377991]
-
mă iubești, nimic mai mult Ți-am dăruit cuvintele ofrandă, așternute pe-nvelișul inimii să mă îmbraci în pulberea de stele. Dar m-ai iubit fără să știu. Femeie înălțată până La marginile cerului. M-ai preschimbat în înger Pe-altarul vieții tale să mă sfințești prin tot ce ești, icoană-n absolut. DACĂ... Citește mai mult ȚI-AM DĂRUIT CUVINTE DE OFRANDĂAm vrut să mă iubeștiașa cum sunt,cu bune și cu rele.Între înger și demon,păcat și sfințenie
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
rămași în mijlocul apelor, frunze văduvite de copacii care le-au părăsit înainte de a cunoaște că muntele Ararat e doar o imagine născută din iluzia despre noi Toamna asta are ceva din mirosul flăcărilor pe care Ilie le-a înalțat până la altarul dorințelor noastre. Privesc caldarâmul scăldat în lumină, întrebându-mă: dacă nazuințele nu ar cunoaște împlinirea, inimile - fum de tamâie - înaltate la cer, ar fi doar o imagine născută din iluzia despre noi? Toamna asta are ceva din mirosul spicelor culese
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
suntem singurii rămașiîn mijlocul apelor,frunze văduvite de copacii care le-au părăsitînainte de a cunoaște că muntele Ararate doar o imagine născută din iluzia despre noiToamna asta are ceva din mirosul flăcărilor pe care Ilie le-a înalțatpână la altarul dorințelor noastre.Privesc caldarâmul scăldat în lumină,întrebându-mă:dacă nazuințele nu ar cunoaște împlinirea,inimile - fum de tamâie - înaltate la cer,ar fi doar o imagine născută din iluzia despre noi?Toamna asta are ceva din mirosulspicelor culese de
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
scrii despre Limba Română, mai întâi trebuie să faci liniște în interiorul tău, să îți asculți inima și conștiința, ca să-i auzi vocea de peste veacuri. Despre însemnătatea și frumusețea Limbii Române, scrii plecat cu fruntea-n palme, cu sufletul îngenuncheat pe altarul martirilor străbuni. Nu vei putea niciodată să-i pătrunzi misterul, dacă nu o vorbești, nu simți, nu trăiești și nu-i înțelegi profunzimea. Dacă nu ai „gustat“ din dulceața foneticii sale, dacă nu i-ai simțit duioșia curgând prin vasele
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
scrii despre Limba Română, mai întâi trebuie să faci liniște în interiorul tău, să îți asculți inima și conștiința, ca să-i auzi vocea de peste veacuri. Despre însemnătatea și frumusețea Limbii Române, scrii plecat cu fruntea-n palme, cu sufletul îngenuncheat pe altarul martirilor străbuni. Nu vei putea niciodată să-i pătrunzi misterul, dacă nu o vorbești, nu simți, nu trăiești și nu-i înțelegi profunzimea. Dacă nu ai „gustat“ din dulceața foneticii sale, dacă nu i-ai simțit duioșia curgând prin vasele
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
viu, să mă vezi, în culme, Cu fete la grâu, sau trăgând la coasă?... Chinurile ce Domnul, mi le-a suferit, Te gândești la mine, și mă vezi la fel; Sfânta leturghie... demult s-a sfârșit, Tu stai ca-n altar... o! și te rogi la El: - „Pentru ce, slăvite!... Mamele îndură? Cum Fecioara sfântă, suferi și Ea. N-ai găsit, se pare, măcar o măsură? Ah, otravă-i viața, nu mai pot răbda! Ce avui mai scump, să mă părăsească
OMAGIU MĂICUȚEI ELISABETA ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376708_a_378037]
-
fiul său. Violetta se sacrifică pentru binele familiei Germont și-și părăsește iubitul fără să-i dezvăluie adevăratul motiv al abandonului. După o lună, pe când Violetta atinsă de tuberculoză își trăia ultimele clipe, Alfredo află adevărul despre sacrificiul dragostei pe altarul reputației și vine într-un suflet la căpătâiul patului ei de suferință. Prea târziu, însă! La Bayerische Staatsoper din München, „La traviata" a trezit mult interes în rândul melomanilor, în special datorită interpreților anunțați în rolurile principale, soprana bulgară Sonya
„LA TRAVIATA” LA FESTIVALUL BAYERISCHE STAATSOPER DIN MÜNCHEN de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375095_a_376424]
-
mi-a spus atunci: Bă, ăsta nu se roagă la Dumnezeu, ăsta-l ceartă! Avea o voce metalică, cu inflexiuni puternice.”. În momentele următoare Dumitru Sinu și-a dat seama că omul acela îi este cunoscut și apropiindu-se de altar a constatat că nu se înșelase, era chiar de la el din sat. Când au ieșit din biserică s-a apropiat de el și i-a spus cine este: Apoi, tu nu sameni pe a’ lui Țiglaru’, tu sameni pe-a
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375124_a_376453]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > SARMISEGETUSA Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1361 din 22 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Mute altare, cioplite-n andezit, Îmi străjuiesc legendele străbune, Umbre-n procesiuni par să se-adune Trecând pădurile fără sfârșit. Discuri perfecte-n șiruri paralele Și cercuri largi de geometrii solare Chemând magia unor nopți barbare În calcarul mormintelor rebele. Zamolxis te
SARMISEGETUSA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375150_a_376479]
-
perfect. Am urmărit mimica Aureliei Florian care trece de la reverie și duioșie, la dragostea adevărată și pasionată, ulterior la disperare, la hotărâre dureroasă și, în final, la trista împăcare cu situația fără ieșire a femeii care-și sacrifică dragostea pe altarul purității sufletești. Orchestra, dirijată cu vervă și suplețe de Frederic Chaslin, relevă bogăția rezonanțelor muzicale a acestei opere romantice, deși uneori la un nivel sonor puțin prea ridicat. Corul, condus de Ethan Schmeisser, oferă în special în actul II forță
PREMIERĂ LA OPERA ISRAELIANĂ DIN TEL AVIV AURELIA FLORIAN ŞI MARIUS BRENCIU ÎN OPERA „LA RONDINE” DE GIACOMO PUCCINI de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375154_a_376483]
-
mereu clocotind „sublimă rană” în „taină și cântec”, iar cuvintele-i din versuri, poetul le vrea „spice în rugăciune-ngenunchiate/La porți de rai...” În credința sa, poetul hiperbolizează rugăciunea într-o superbă imagine plastică: „Îngenunchează oști de pescăruși/ Într-un altar al mării nesfârșite.”, metaforizând suferința istorică a neamului său, devenită simbol al Durerii, în imensul cor al cunoscutelor țipete de pescăruși. O astfel de rugăciune îl face pe poet să exclame: „atâta suflet nu există-n soare/Părinte!” . În psalmii
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
Autorului Eu te pictez cu raze de flori și de ninsoare Ce-mi izvorăsc din sânge cu flăcări de mister, La răsărit de lună, când stele curg din cer Și-astfel m-aprind de arderi stârnite de-nnoptare, Ca să-ți înalț altare din visu-mi efemer Cu doine de lumină, mirabil giuvaer... Te-nalț, o, necuprinso, cu-amurguri cântătoare Iar tu mă-mbraci în toamne și-n flori de palmier Și-mi pustiești și cântul, și visul și culoarea, Când mi-adumbrești prin
EU TE PICTEZ CU RAZE (SONET) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375184_a_376513]
-
mine începi să mă alungi, Dar mă întorc la maluri în vechea mea tulpină, Și-n noi nuntirea albă aprinde raze lungi. Acum, supus iubirii, mă dărui fără teamă, Statornic ca un munte cu miez aurifer, Te-aștept în mari altare de nori, care te cheamă Să-mi juri că-mi ești stăpână pe robu-ți auster... ACOLO... Va fi iubire lungă cu valuri de furtună, Va fi o auroră pe cerul de dureri, Va fi un roi de doruri ce doar
TROIENE DE SPERANŢĂ (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375181_a_376510]
-
cu Trupul și Sângele Său. Ne adunăm împreună în biserici cel puțin o dată în fiecare săptămână, pentru a confirma credința noastră în Domnul Iisus Hristos și Învierea Sa din morți. Toți de fapst ar trebui să se apropie de Sfântul Altar pentru a primi Cinstitele Darurile date nouă, adică Sfânta Împărtășanie: viața veșnică... Domnul a promis pe Duhul Sfânt tuturor celor care primesc sfântul botez. Însuși Domnul Hristos a promis că El este cu noi până la sfârșitul veacurilor. Astfel, fiecare om
ȊNVIEREA DOMNULUI de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375192_a_376521]
-
a citi este una dintre cele mai dulci cuceriri ale omenirii și s-a realizat la vremea ei cu sacrificii care te-ar fi dus cu gândul la secole de recunoștință și prețuire din partea urmașilor celor ce au ars pe altarul cuvintelor. Prezentul, însă, nu confirmă prea mult această teorie și te scutură zdravăn de cele mai multe ori. Impresia că poarta cunoașterii s-a deschis total odată cu apariția internetului și că importanța cărților a scăzut, este o capcană înșelătoare. Ceea ce s-a
SUB CERUL CUVINTELOR – BOOKFEST TG.MUREŞ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375212_a_376541]
-
2016. Eu te pictez cu raze de flori și de ninsoare Ce-mi izvorăsc din sânge cu flăcări de mister, La răsărit de lună, când stele curg din cer Și-astfel m-aprind de arderi stârnite de-nnoptare, Ca să-ți înalț altare din visu-mi efemer Cu doine de lumină, mirabil giuvaer... Te-nalț, o, necuprinso, cu-amurguri cântătoare Iar tu mă-mbraci în toamne și-n flori de palmier Și-mi pustiești și cântul, și visul și culoarea, Când mi-adumbrești prin
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
pânză, ... Citește mai mult Eu te pictez cu raze de flori și de ninsoareCe-mi izvorăsc din sânge cu flăcări de mister,La răsărit de lună, când stele curg din cerși-astfel m-aprind de arderi stârnite de-nnoptare,Ca să-ți înalț altare din visu-mi efemerCu doine de lumină, mirabil giuvaer...Te-nalț, o, necuprinso, cu-amurguri cântătoareIar tu mă-mbraci în toamne și-n flori de palmierși-mi pustiești și cântul, și visul și culoarea,Când mi-adumbrești prin grații durerea mea de
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
și la Biserica română ortodoxă „Toți Sfinții”. La primul concert, lumea aștepta cu nerăbdare începutul spectacolului, fără să știe la ce să se aștepte. Luminile din sală se micșorează și simți că ești înconjurat de corul ce se îndreaptă spre altar, în sunet de toacă și clopot... un moment cheie al spectacolului, în care îți iei în serios rolul de spectator și intri in atmosferă. Toaca sună sublim și e într-o comunicare explicită cu enoriașii, în ritmuri clare, ce dau
CONCERTELE CORULUI DIN TORONTO de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375289_a_376618]