5,281 matches
-
anotimpului. Și ce urma după cădere tuturor frunzelor și veștejirea lor? Copacii goi și golul toamnei. Fashion show Karyatides. Vegetable. afișul toamnei degradeul frunzelor - de-acum doar nudul Afișul, deși substantiv, absoarbe În el verbul a afișa și, mai ales, aluzia la manifestarea ostentativă, la aparență, mască, disimulare. Iar În degradeu, cum am spus mai sus, este prezent și ascuns cochet verbul a (se) degrada. Frunzele și nudul marchează cele două planuri pe care se desfășoară simultan ostilitățile - anotimpul și spectacolul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
chip care o Înghițea nesățios. Acum se putea simți că În sintagma ultimă la care ajunsesem: un puf de nea se-așterne / În vechiul troian, În ciuda posibilei acuze de "pleonasm sezonal", neaua și troianul vorbesc mereu și de timp, Întreținînd aluziile alegorice și menținînd trează atenția pentru planul simbolic. Ultimele două versuri erau o antiteză Între artificiile efemerului și masivitatea unui peren neiertător. M-am gîndit apoi să elimin și verbul Înlocuindu-l cu un substantiv: un puf de nea adaos
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
surprins de el) a depus armele și se abandonează evenimentului care Îl cotropește pur și simplu. adio arme - cotropitor desantul păpădiilor SfîrÎind La Început, am vrut să folosesc pentru primul vers și ca un kigo de vară, și ca să fac aluzie la atmosfera urbană pe-asfaltul Încins. După ce am folosit Însă În al doilea vers cuvîntul sfîrÎind, m-am gîndit Însă că trotuarul poate viza și comerțul stradal și mă poate ajuta să fac și un joc de cuvinte cu mai
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
roșu al consacrării, arcuindu-și bustul, talia, zîmbetul. Veverița le Întrecea. Și covorul ei de frunze, și alura de driadă (nimfă a pădurii) erau mai naturale. Mai autentice. Covorul roșu și În cadru sînt două sintagme suficiente pentru a sugera aluziile la toată scenografia fotografierii. Focalizează pe două detalii semnificative din care iradiază cu tot firescul scena. Comprimînd aluziv ce era de spus pentru a simți scena, am redus totul la cinci substantive, trei prepoziții și un adjectiv (care este și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
care-l vedem ci de un fel de materie universală În care bruma a transfigurat tot ce există. Lucru evidențiat și confirmat prin cea mai rudimentară investigație - cît vezi cu ochii. În plus, cîmpul este În acest fel și o aluzie la faptul că totul este acum otova - aplatizat. Nimic, niciun relief de care să se agațe privirea. CÎmp brumat fără frontiere, foaie albă de pe care sau șters orice urme de viață. Dar și În această situație, cîinele rămîne candid tot
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pe elevi odată intreți În clasă: iarăși dictare. Mi s-a părut mai bun apoi: Înc-o dictare. Odată terminat, deși părea un pic neomogen, am sesizat că, În pereche cu șotron, dictare putea să aibă trimiteri interesante care porneau de la aluzia lui dictare, a dicta, dictatură. Sigur, mama, Învățătoarea, școala, civilizația, toate dictatoriale, popresc tot mai mult copilul (pe cel aflat la vîrsta cronologică a copilăriei dar și pe cel care ar trebui să rămînă În noi la orice vîrstă) de la
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
a poemului. Ce ne ajută să lăsăm În urmă si pielea uscîndu-se la soare, imaginea la care ne trimisese textul haiku-ului? Faptul că seminficația a trei dintre cuvinte filează, pîlpîie nesigur și ne stimulează să căutăm și alte posibile aluzii, să găsim și alte legături Între ele. Ziua muncii poate fi și sărbătoarea muncii dar și ziua de muncă obsesiv repetată. Uscarea virează pe nesimțite dinspre neutralitatea zvîntării și a deshidratării către ariditatea vieții și uscăciunea sufletului. Calul cu nobelțea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
făcînd variații pe aceeași temă. În cazul de față, cum se va vedea, este evident faptul că nu se merge pe linia exploatării facile a unor clișee de genul cerșetorului, orbului, orfanului, bătrînului sau copilului. Fiecare dintre poemele care fac aluzie la cel originar reușind să fie original. Primăvară - copilul ascute creionul verde Elena Manta-Ciubotariu pastel de toamnădin nou Între creioane unul fără vârf Ana Urma Poemul Elenei Manta Ciubotariu ne sugerează că vestitorul primăverii ar fi copilul care ascute creionul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
treilea rînd, și mai abstract-simbolic, cei Înrobiți (seduși de fapt) socialmente să-și doneze sîngele societății de consum. Cumpără urzici poate avea și sensul nevinovat al bucuriei primăvăratice de a simți miresmele noi și proaspete ale unor vegetale autohtone. Dar aluzia la precaritate, la criză, la condiția nefastă a salariatului care-și vinde (mascat sub formă de donație) sîngele este cît se poate de transparentă. Deși suficient de discretă pentru ca haiku-ul să nu fie viciat de sarcasm sau satiră. E
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
observația lui Jack Donnelly cu privire la interpretarea studiilor de gen asupra ipotezelor lui Hobbes. În continuare însă, vom folosi "oameni" pentru traducerea englezescului men (n. trad.). 11 "Falsa promisiune a instituțiilor internaționale" (n. trad.). 12 Suveranitatea: ipocrizie organizată (n. trad.). 13 Aluzie la o carte clasică în teoria relațiilor internaționale a lui Kenneth Waltz, Omul, statul și războiul, Iași, Ed. Institutul European, 2001 (n. trad.). Le sunt recunoscător lui John Barry, Scott Burchill, Richard Devetak, Andrew Linklater, Peter Newell, Ben Seel și
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
creator. Acuzat de liderul naționalist că insultă religia creștină, Arghezi se apără și atacă simultan, în termenii unei opoziții principiale: "Pentru mine Dumnezeu va însemna totdeauna ceva ce mintea dumneavoastră nu concepe decât în legătură cu un interes sau cu o poruncă", aluzie la înregimentarea ideologică a preopinentului său, a cărui libertate spirituală fusese compromisă de pactul doctrinar. Invocăm aici o strategie defensivă prin care polemistul se plasează într-o zonă de valori universal valabile, justificându-și moral atacul: "[...] în numele lui Dumnezeu atitudinea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Facla, la care scriu regulat patru români, și buni români, e o publicație jidovească, nu vă mai oprește nimic și, dintr-o singură foarfecă, aveți cruzimea să tăiați, la o vârstă înaintată, pe un smerit diacon ortodox, împrejur". În general, aluzia ironică este un procedeu specific intervențiilor polemice directe, tocmai prin mesajul indirect pe care-l vehiculează, iar aici trimiterea la antisemitismul preopinentului capătă proporțiile unui scenariu absurd, care depășește simplul amuzament în direcția unei deriziuni cu substrat etic. Dacă, în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ale unei oralități aparent spontane, care imprimă discursului accentele unui monolog teatralizat. Fie că este ironic aluzivă (" Cine v-a împins să vă opriți la mine și să-mi afirmați [...] o iubire de care nici nu mă-ndoiam?)", fie că aluziei îi atașază litotic ideea unei posibile și justificabile corecții, deci o insinuare a agresivității ilicite (" De ce n-aș trece ocazional, cu briciul ascuns pe mânecă, și la Universitate, a cărei barbă sunteți?"), fie că disimulează o perfidă ignoranță ("Nu sunteți
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
acordă un dublu statut, în primul rând stilistico-semantic, prin reiterarea aceluiași conținut în forme identice sau asemănătoare ("omul unei singure cărți", "omul care știe o carte, "omul unei singure idei, al unei idei fixe, omul cloșcă" ) sugerând, în text, omniprezența (aluzie evidentă și la activismul din viața publică) adversarului în rolul generic al unui personaj moralmente și intelectualmente deplorabil. Iar în al doilea rând, un statut pragmatic, de fixare în memoria lectorului, prin repetiție, a asocierii dintre numele adversarului și o
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o devoră. O mistuie și o mănâncă din nou. O ia de o mie de ori la răscitire, o învață pe de rost și chiar o scrie din nou". Preteriția încununează finalul acestei secvențe: "Iarăș [sic!] nu poate fi o aluzie la Poporație, această operă uriașă fiind revărsarea mai multora", insistând, de fapt, chiar asupra singurei cărți scrise de adversar și prezentând-o ca dovadă irefutabilă a penuriei spirituale și a obtuzității ideologice. Miza retorică fundamentală a acestui tip de discurs
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de a stârni râsul relevă abilitatea locutorului de a jongla cu semnificații și semnificanții, în producerea sensului comic, fie prin joc de cuvinte, calambur etc. la limita de jos a esteticității, fie de a crea paralelisme și comparații subtile prin aluzii, analogii, metalepse etc. la un nivel superior de comunicare artistică. Dar inteligenței și inventivității sale trebuie să i se alăture, fără doar și poate, inteligența la fel de creativă a receptorului, precum și disponibilitatea ludică a acestuia, pentru că situația comică sau derapajul comic
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
denotă o plăcere ascunsă a pamfletarului de a detecta legături subterane între obiecte și fenomene independente și de a le exprima indirect, fără să le numească, glisând între sensuri distincte, cărora le imprimă un aer de similaritate 259. Fontanier încadrează aluzia în categoria figurilor de expresie prin reflecție (alături de hiperbolă, metalepsă, litotă, reticență și paradox)260, a căror miză fundamentală constă în recuperarea, de către cititor, a sensului neenunțat. În publicistica argheziană, aluzia reprezintă un procedeu predilect al descalificării subtile și apare
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
le imprimă un aer de similaritate 259. Fontanier încadrează aluzia în categoria figurilor de expresie prin reflecție (alături de hiperbolă, metalepsă, litotă, reticență și paradox)260, a căror miză fundamentală constă în recuperarea, de către cititor, a sensului neenunțat. În publicistica argheziană, aluzia reprezintă un procedeu predilect al descalificării subtile și apare fie concisă, în varianta litotei, fie dezvoltată, ca text-parabolă. Iată un avertisment aluziv, adresat, într-un dialog-monolog imaginar, unui adversar din viața reală (cu o identitate dificil de recuperat de lectorul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
singurul care a umblat odinioară printre talaze pornise desculț și cu o creastă de aur, pe locul unde la dumneata s-a rostit acum vreo cincizeci de ani o splendidă chelie, precocitate evidentă a unor însușiri ascunse dedesubt"261. Aici, aluzia mitologică mizează pe inexprimatul unei comparații strivitoare. Pe cât de înalt și natural este sacrul, pe atât de ridicol, insignifiant și rigid este personajul cu pretenții. Fragmentul citat face parte dintr-un text savuros, conceput ca o epistolă-pastișă și bazat, în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
înalt și natural este sacrul, pe atât de ridicol, insignifiant și rigid este personajul cu pretenții. Fragmentul citat face parte dintr-un text savuros, conceput ca o epistolă-pastișă și bazat, în cea mai mare parte, pe forța de sugestie a aluziei: de la titlul-temă, până la finalul, în manieră fals-onirică, totul este de un comic bazat în exclusivitate pe aluzie, ca modalitate incitantă și provocatoare de a atrage lectorul în jocul refacerii sensurilor. Tonul grav-serios al prescripțiilor concordă cu statutul social impozant (de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
citat face parte dintr-un text savuros, conceput ca o epistolă-pastișă și bazat, în cea mai mare parte, pe forța de sugestie a aluziei: de la titlul-temă, până la finalul, în manieră fals-onirică, totul este de un comic bazat în exclusivitate pe aluzie, ca modalitate incitantă și provocatoare de a atrage lectorul în jocul refacerii sensurilor. Tonul grav-serios al prescripțiilor concordă cu statutul social impozant (de profesor universitar) al victimei, însă contrastează, în cel mai flagrant mod, cu noua imagine caricaturizată. Sub pretextul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și epitetul eufemistice, iar în cel al enunțării, simulând condescendența prin performative și prescriptive ale bunei-intenții. La un moment dat, adversarului i se oferă stratagemele unei corespondențe familiale reușite, printr-un raționament deplasat și absurd, care se finalizează cu o aluzie malițioasă: "...vei întrebuința, după ce te stabilești la Tekirghiol, procedeul următor: Vei cumpăra cărțile poștale la Movila, și timbrele la Constanța singurul loc unde se găsesc și, după ce vei scri ce ai de scris, te vei furișa până acasă la dumneata
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a pamfletarului: "Te-am visat azi-noapte scufundat în nămol. Erai negru ca un bivol cârn și te uscai voluptos pe țărm lângă un satir cu țăcălie negru mat. Cine crezi că era? N-ai să ghicești: Dragomirescu [numele deconspiră parțial aluzia și se comportă ca un indice al realității, semnal referențial pentru cititor în discursul fantasmagoric care se prelungește cu o nouă analogie aluzivă]. Îți citea din cartea lui cea mai nouă, scrisă în limba letonă (a găsit un editor!), Știința
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
bizare, cum ar fi, de pildă, circumstanțele ilare ale producerii ei, însă umorul negru arghezian parodiază moartea, prin transpunerea semnificației ei în regimul "viului". Când replică, bunăoară, unui adversar "Ziarele vă publică proza. E drept că la rubrica morților"264, aluzia malițioasă trimite la o creație anostă, care nu poate suscita interesul editorilor sau al publicului. Modul în care o spune denotă un râs sarcastic, anihilant, care nu admite replică. La fel și calificativul "cadavru", antepus numelui unui alt adversar în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
său o fotografie "de june", și nu una recentă, "ca dansatoarele la pensie, solicitate să acorde un autograf pentru o pastă de dinți", i se pare polemistului amendabil prin tentativa de mistificare a realității. Intenția vexatorie e deturnată însă de aluzia anecdotică: "Să nu zică evreii că ar fi un om eventual urât și să poată spune Rașela: Așa un bărbat am visat"". Aici, uzul exclusiv al asteismului și diasirmului întreține o bună-dispoziție relaxată, păstrând intenția polemică, dar atenuându-i manifestarea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]