6,796 matches
-
cu lăcomie pe clasici și se proclama urmaș al lui Democrit, Epicur și Lucrețiu. ― Tu te-ai vrut urmaș al lui Aristarc din Samos. ― Nu la lecturile sale m-am gândit când ți-am spus că eu n-am avut ambițiile lui. Mi-a plăcut, chiar, să aud că își petrecea cea mai mare parte a timpului în arhive și biblioteci, dar blestema ziua în care devenise călugăr. Sângele său meridional îl făcea să viseze, în chilie, femei frumoase și dezbrăcate
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cu care a supărat multă lume. ― Nici tu, Galilei, n-ai fost mai prejos. ― În schimb, el se credea investit cu o misiune supranaturală. Vroia să schimbe lumea și să-i reformeze pe oameni. Eu n-am avut niciodată asemenea ambiții Se credea un mag. ― Într-o primă fază, a retractat și el. ― Pe urmă, a retractat retractarea. După ce a ascultat sentința în genunchi, a țâșnit în picioare și le-a strigat judecătorilor: "Teama voastră, dîndu~mi această pedeapsă, e mai
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
se poate iubi cu deznădejde și că tocmai deznădejdea e semnul cel mai înalt al iubirii. "Eu, Galileo Galilei, în al șaptezecelea an al vieții mele, având înaintea ochilor toate amintirile pe care le pipăi ca pe niște pietre, abjur ambițiile deșarte în care m-am complăcut...", ce-ai zice dacă m-ai auzi vorbind astfel? ― Și ce vei face acum? ― O soluție ar fi să mă întorc printre oameni fără să-i detest. De ce să le cer mai mult decât
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
alcov. Rotari trepida ca un cal nărăvaș. A reușit totuși să spună și el ceva potolit: - Să nu-mi îngreunezi prea tare serviciul în slujba poporului meu, Gundeperga. I-am dat drumul la brațe. - Îți slujești poporul slujindu-ți propriile ambiții. Recunoști? l-a ironizat ea. Am încercat să-l rog din priviri pe Rotari să părăsească atunci camera și, odată cu ea, tronul. În schimb, el a spus: - Douăsprezece luni, femeia mea. După care, naști sau nu naști, Gaila se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
înaintarea până spre marginea extremă a peninsulei, la porțile Calabriei, și, după ce ar fi înfipt o suliță în nisip, să proclame: „Aici va să fie hotarul regatului meu, al regatului longobarzilor“. Iar aceste temeri nu erau tocmai neîntemeiate; acestea erau ambițiile din inima regelui, și a trebuit să mă străduiesc din răsputeri să-l conving să renunțe la bătălie. Am căutat să-l conving că mai întâi trebuia să-și consolideze puterea proprie, căci dinspre răsărit primejdia creștea, și Bizanțul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
obscură ce se află în el, acele mișcări subterane care pun întotdeauna binele celorlalți la urmă, după binele propriu. De aceea am ales calea răului celui mai mic: fapta neînsemnată, știind că până și facerea de bine poate ascunde doar ambiția de a fi considerat sfânt. Îl iubesc pe Dumnezeu și am tot respectul pentru creația sa, fiindcă e sfântă. Dacă pot să ajut pe cineva, o fac, dar pe ascuns și de departe. Nu este ușor să-mi găsesc dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de prietenii voștri. Mi-e silă și de voi. N-am să devin ca toți ceilalți. Mergeți unde vreți. Nu-mi pasă. Nu vreau nimic. Căci eu nu sunt ca voi. Toți banii voștri - casele voastre, mașinile voastre, hainele voastre, ambițiile voastre - nu Înseamnă nimic pentru mine. Zero. Nu vreau să am nimic - nici măcar pe ea. N-am să merg la Palazzo Lancillotti. N-am s-o răpesc. Nu Îi voi spune cât am iubit-o și nici ce fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Într-o școală elementară, iar seara o aștepta să iasă de la cursurile de canto pe care le frecventa fără știrea părinților. Antonio era singurul pe lume care știa că ea nu avea să devină niciodată Învățătoare, studiase doar ca să satisfacă ambiția mamei care Își dorea să facă din fiica ei o mică burgheză respectabilă, așa cum ea nu reușise să fie. Emma Însă, Încă de la cincisprezece ani, când fusese aleasă Miss Ladispoli, știuse că fusese născută pentru scenă. Antonio era foarte mândru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Odată - erau căsătoriți de vreo doi-trei ani - Emma Îi spusese că existența ei era atât de ireală, Încât avea impresia că de fapt era moartă. Și nici măcar nu era o senzație neplăcută. Acea lipsă de viață luase cu ea toate ambițiile, toate temerile și toate dezamăgirile. Acea liniște a trupului, lipsită de memorie, acea repetitivitate cotidiană, absența viitorului erau ceea ce alții numeau fericire. Antonio rămase Întins pe banca din saună În timp ce corpul lui elimina ura, oboseala și durerea - care Îi picurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
culesese tot perindându-se prin gazetarii din Sărindar ori de pe la Capșa, știa că Achile era un bărbat taciturn și neprietenos, dar inofensiv. N-avea prieteni, dar știa să se descurce. Puțini știau că pentru el scrisul era mai mult o ambiție. Moștenise după moartea mamei lui o sfoară de moșie în Argeș, care îi aducea ceva venit, și avea în Lipscani un mic magazin de coloniale. Viața lui era confortabilă și discretă. Se întâlnea cu unul și cu altul, de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să-l prindă de braț, ca pe un prieten. Apoi să continue privindu-l în ochi: Trebuie să știi însă că e o scriere chinuită - nu ai forță, nu ai coaie, nu ai poveste. Ești un om meticulos și cu ambiție, dar nu ajunge. Și așa mai departe, pe tonul ăsta al ipocriților care se dau bine intenționați, până îl vede căzând grămadă, căci trebuie să cadă, cei mai mulți se frâng când aud așa ceva. Era o scenă de mare greață. Ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Nemaiavând încredere în strategia fratelui său, prin care se făcuseră deja numeroase victime, Sturion își făcu apariția, temător și sfios, în fața ciclopului. Îi puse întrebări despre planul său de a stăpâni regatul, motivele care l-au determinat să-și urmeze ambiția și prezentă străinului genealogia familiei sale, conștientizându l de faptul că înaintașii lui domnesc din neam în neam în acest regat, prin filiație paternă. Uriașul mărturisi că a hotărât să cucerească împărăția, deoarece, din cauza înfățișării lui hidoase, respingătoare, nimeni nu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
respecți tu memoria singurului tată pe care l-ai cunoscut? Mi-l amintesc ca pe un bărbat nobil căruia tu îi datorezi totul și al cărui nume îl dezonorezi acum. Re-mose s-a oprit și a lăsat capul în jos. Ambiția și inima i se luptau între ele, iar pe față se vedea ruptura din suflet. A căzut în genunchi, s-a aplecat mult, cu fruntea la picioarele mele. - Te iert, am spus. Sunt gata imediat și o să-i găsim pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
focului pe nea Miki, de la curvademăta până la boșorogâmpuțit, bătrânul era cât pe ce să cadă, atât de tare-l împinsese Prodan, striga și el că Prodan e un căcat, n-o să învețe niciodată să cânte la acordeon, pentru că n-are ambiție, la care Prodan s-a repezit la el, te omor, poponar împuțit, îi striga, și l-am văzut cum își bagă mâna-n buzunar, scoțând briceagul în formă de pește, nea Miki a simțit pesemne ce-o să urmeze pentru că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
faimoasa ta ședință de dedicații pe cărți? Anne Bréhat avusese Întotdeauna mare drag de cărți. Visul ei tainic ar fi fost să deschidă o cafenea literară, dar pentru asta ar fi trebuit să plece din Lands’en, așa că Își revizuise ambițiile, diminuîndu-le, și transformase partea din spate a cafenelei pe care tatăl lor o ținuse odinioară Într-un colț În care vindea cărți și ziare. În detrimentul clienților casei, care obișnuiau să joace acolo cărți În zilele ploioase. Dar aceștia continuau totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
s-a debarasat de ceilalți jefuitori ca să pună mîna pe prada rămasă? - E o femeie ambițioasă, hotărîtă și inteligentă. E limpede că Întreprinderea pe care o are nu-i ajunge. În special din cauza asta umblă după postul de primar, iar ambițiile ei nu se opresc aici. Caută prin alte mijloace să obțină ceea ce originea ei nu i-a dăruit. Lucas făcu o pauză Înainte de a adăuga: - CÎnd de fapt avea dreptul. - O spui de parcă ar fi fost escrocată, se Încruntă tînăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
totodată legați printr-o misterioasă fraternitate - fraternitate care, după Hubczejak, e tocmai elementul cel mai necesar renașterii unei umanități reconciliate. Neîndoielnic, Hubczejak era sincer când se prezenta ca un simplu continuator al lui Djerzinski, ca un executant a cărui singură ambiție era să pună În practică ideile maestrului. Stă mărturie, bunăoară, fidelitatea lui față de această idee bizară ce apare la pagina 342 În Clifden Notes: numărul indivizilor din noua specie trebuie să rămână În permanență egal cu un număr prim; așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se Întâmplă uneori să ne dăm noi Înșine - pe un ton ușor ironic, ce-i drept - numele de „zei”, care-i făcea să viseze atâta. Istoria există; ea se impune, domină, supremația ei este ineluctabilă. Dar dincolo de planul strict istoric, ambiția ultimă a lucrării de față e să aducă un omagiu acestei specii nefericite și curajoase care ne-a creat. O specie tristă și mizeră, abia diferită de maimuță, care totuși purta În ea atâtea aspirații nobile. O specie chinuită, contradictorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
spună... Vrea să sugereze că e posibil să nu obțin slujba asta ? Mă uit la Trish în tăcere preț de câteva clipe. Undeva, sub toată această stare de confuzie și de șoc, revine ușor la viață vechea Samantha. Îmi simt ambiția adânc înrădăcinată ridicându-și capul și amușinând aerul. Suflecându-și mânecile și scuipând în palme. Nu sunt în stare să bat nu știu ce fată-cu-diplomă-în-cordon-bleu ? N-am picat la nici un interviu în viața mea. N-o să încep acum. — Deci. Trish se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Whitehead. În mintea lui n‑ai să găsești filozofie nici cât să umpli un balon În zi de sărbătoare; și n‑aș spune că Russell a fost mai bun. Mă interesau asemenea păreri nu pentru că aș fi fost animat de ambiții de filozof, ci din pricină că, fără prea multe cunoștințe de filozofie politică, mă pregăteam să scriu, acceptasem să scriu, o relatare despre Ravelstein, un filozof politic. Și n‑aș fi putut să mă pronunț dacă Whitehead și Russell emiseseră sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ghilotinei, bâtei și mitralierei, autoiluzionându-se că participă la o metanoia colectivă și la o „schimbare la față” națională chiar și atunci când nu e decât anexa mistico-filozofică a unei gloate barbare și criminale și/sau a unui grup de acțiune cu ambiția puterii, de stânga sau de dreapta. Fiindcă nu am trăit În acele vremuri - dar am trăit sub regimul comunist și am meditat de atunci Încoace la problematica puterii - și fiindcă am o natură mai lucidă și mai sceptică, insist, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
să se intereseze dacă Institutul ar putea să-i cumpere portretul fostului ministru de Justiție. Directorul nu i-a dat un răspuns clar. A surâs doar visător, șoptind mai mult ca pentru sine: „Pătrășcanu... Avea multă carte, desigur. Dar și ambiție de a parveni și mai multă. Vroia să ne lumineze partidul și lucra și pentru Soare Răsare, și pentru Soare Apune, uitând că lumina care ne trebuia nouă să ne întărească în luptă trebuia să vină doar de la munții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-i treacă vreo unul în față. Mai sunt, și pe la cozile de la policlinică, de-aștia, profitori, care abia așteaptă o neatenție și ți se strecoară în față. Venise cu noaptea în cap, dar tot nu prinsese primele trei locuri. Vechea lui ambiție de a fi mereu între primii trei. Așa fusese deprins. Așa copilărise, așa se formase, așa trăise, așa, iată, îmbătrânise. Se enerva, suferea, când alții i-o luau înainte. Mai ales la anii de acum, când prea puțini își mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și mamă și copila în dulcia chinurilor odrăslită. Și eu l-am crezut și l-am respectat și nu aveam de ce să nu-mi placă, că era niște vremuri de criză cu datoriile alea externe, că se luase Ceaușescu la ambiție cu americanii să plătească banii de-i luase în dolari, era o chestie cu una Caluza să le-o dea înapoi, de ce-o mai luase dacă acuma zicea că nu-i mai trebuie, își făcuse partidul comuniștilor treaba cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tot nu s-a putut, că chestia aia cu eliminarea din toate facultățile a ținut până la revoluție pentru mine, nici nu mă mai interesa la o adică, dar asta-i altă discuție, dar acum la libertate era o chestie de ambiție și de reparație morală, mai ales când am văzut că toți repara care ce putea, pe unde apuca, eu de ce să nu repar, mai ales că doctorul Wintris deschisese o universitate ecologică și m-am dus că mă cunoștea, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]