6,661 matches
-
zâmbea în somn. A treia zi veniră cu toți: rude, prieteni, vecini să-l conducă pe ultimul drum. Doisprezece preoți în odăjdii intonau troparele de îngropăciune. Șase dintre ei duceau pe umeri sicriul greu. Frigul se mai înmuiase și pe la amiază îndrăzni soarele alungând ciorile din cimitir. La ieșirea din capelă, chipul Bunicului se întunecă. Părea că, pentru prima dată, ezită. Unde-l duceau? Să nu mai vadă el minunățiile firii pe care o iubise atât? Ce se va întâmpla cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
numai profesori, ci și cu alte specializări pentru 2-3 ani de zile. Nu țineți legătura? — Am hotărât să nu ținem legătura, pentru a nu ne influența în deciziile pe care le vom lua cât timp suntem despărțiți. — Interesant! În după amiaza aceleeași zile și-au făcut bagajele și au mers la gară așteptând acceleratul în direcția în care mergeau. Când a sosit trenul s-au urcat așezându-se la locurile lor. Au frunzărit ziarele cumpărate din gară discutând pe marginea anumitor
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Ce proști eram la anii aceia, își flutură Teofana, cu dragoste, mâna prin părul lui Cezar. Erau momente când în discuțiile lor aduceau vorba despre viața din șatră a Teofanei sau cea din Afica a lui Cezar. Într-o după amiază a unei zile târzii de toamnă, stând în balcon la taclale, le-a venit pofta să bea o cafea. — Ce bună ar fi o cafeluță!își exprimă dorința Cezar. — Că bine zici. Cine o face? — Cel mai priceput, hotărăște Teofana
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Madeleine "Căci El te va izbăvi din cursa vânătorilor și de cuvântul tulburător... Nu te vei teme de groaza de noapte, nici de să geata ce zboară ziua, De lucrul ce umblă în întuneric ori de molima ce bântuie la amiază..." Psalmul 90 Azi a plouat cu păsări Din toate punctele Mele de vedere. Dănuț Poetul pentru Dănuț, pentru Sile, pentru Marco van Vierme și câți alții... Cuprins Prolog / 11 Nahema / 37 Lilith / 53 Adramalech / 75 Baal I / 87 Baal II
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
trăgeam și cum ne mai chinuiam să-l trambalăm și să-l basculăm acăsică, săracul, cât este el de pipernicit! Ți-aduci aminte când s-a făcut pulbere, și-a borât și sufletul și și-a spart și capul, în amiaza mare, în plin Centru, lângă Poștă, chiar de ziua sa? Pe urmă, am venit noi, subsemnații, cu Pale Botîncur, cu Nae și cu Cezărel Crocodilul, pe post de curățitori și de hamali ad-hoc. N-aș fi lipsit, în ruptul capului
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
te vor munci colicile și să performezi cât vei putea. Merci...! Pe vălul Sfintei Madone din Chartres, eu, unul, chiar că nu-mi doresc să sucombăm, fără să luptăm până la capăt, blocați aici și sabotați, demiși, din lăcomia dumitale! La amiază, avem pecetluită întâlnirea cu... El! Cu Solul. Sau, nu? Corectează-mă, rogu-te, dacă greșesc! Wa alaikum assalam! Ce lăcomie, pardon, ce lăcomie, domnule? Da'de unde! Pur și simplu, rădăcinoasele sunt antialergice, anti-fungice și fac foarte bine la artrită, atât
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cât mai adânc, înainte de-a-și începe pledoaria. Să vă povestesc atunci, eșalonat, da capo al fine, cum de s-a pornit toată sminteala asta. Adevărul și numai adevărul! (Care-o mai fi și ăla...) Adevărul este că azi, pe la amiază, eu, cu Dănuț și cu Big Sile ne cinsteam între noi, lejer, cu câte-o berică, la nea Petre Bau-Bau, pe terasă. Adică, doar Dănuț și cu mine ne mai clinteam, o țâră, că Silică o luase combinat, cu votcă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
făcută din sămânță de cânepă și floarea soarelui cu zahăr. Seara lumina candelei lumina chipul Maicii Domnului din icoană, iar noi, toți așteptam dimineața de Crăciun. În prima zi de Crăciun mergeam cu toții la biserică,stăteam la slujbă, iar la amiază când ajungeam acasă, ne așezeam la masă, mâncam,ne odihneam o oră, două ,apoi plecam în sat la horă. Aceasta se făcea în curtea unui gospodar. Tinerii dansau în curte, iar părinții stăteau deoparte și priveau cu cine dansează fiul
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA FEREŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Găină Emilia () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2058]
-
Atunci logofătul Bumbu își dădu părerea că ar putea chema pe Petrică al Smarandei, c-a fost doar căprar la artilerie și a strunit tot felul de cai, încît are să se joace cu iepele. Îl chemară degrabă. Totuși, abia spre amiază porniră. Nadina luă lângă ea pe Titu, pe Raul îl trecu în sania a doua cu Grigore, care o sărută în gând pentru acest gest. După indicațiile lui Grigore, sania Nadinei o luă înainte având să facă circuitul Ruginoasa, Bîrlogu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a luat porcul pentru bir? Ș-am tăcut, că n-am avut ce face, și copilașii rabdă de foame! Văzând că n-o scoate la capăt, primarul Pravilă mai făcu vreo două glume și apoi o șterse la cancelarie. Pe la amiază pică însă Matei Dulmanu de la Lespezi cu știrea aflată de la argații conacului că azi are să sosească cuconița de la București cu automobilul, că a și făcut foc în toate odăile și curățenie... Între țărani se începu o fierbere, ca și când intră dihorul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că e foarte îngrijorat de soarta bătrânului. Oprindu-se în fața Teatrului Național, pe trotuar, Grigore Iuga își consultă ceasornicul și șopti cu o tristețe amară în glas: ― Douăsprezece și jumătate... Doamne, Doamne, ce-o fi acuma la Amara? 6 Până la amiază toată Amara știa isprăvile celor ce plecaseră de dimineață la Lespezi și la Gliganu. Firește, trecând din gură-n gură, întîmplările se umflau. Astfel se povestea că au fost jugăniți amândoi grecii, și bătrânul, și feciorul, că pe grecoaică a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și Palat, femeile frumoase întinereau în toalete ispititoare. Plimbăreții cotidiani de ambele sexe își șopteau pe trotuare obișnuitele chemări: "iubire", "păpușica"... Titu Herdelea stătea acuma mai puțin pe acasă, deși camera lui era drăguță și prietenoasă. Tocmai într-o după amiază pe care se hotărâse să o jertfească unei cărți interesante, se pomeni cu vizita doamnei Alexandrescu, însoțită de surâzătoarea Mimi. Tânărul se miră. Fosta-i gazdă îi spuse că s-a abătut pe-aici și, fiindcă a avut drum, și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
gâtului niște țepi întorși cu care te pot agăța de mână, înțepândute. Dar, deși îmi era frică, atunci când îl simțeam, îl prindeam repede și-aruncam pe mal de unde îl luam și-l băgam în oală. Soarele trecuse de mult de amiază. Era aproape de chindie. Multe femei cu copiii lor au plecat spre casele lor cu cât pește au prins, cum le-a fost norocul. Noi am rămas să prindem pește ca Pălădoaia, pentru ca mama să aibă de unde face o saramură îndestulată
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
văduvă la 38 de ani, a crescut cu greu în vremuri tulbure 6 copii. S-a dus și la mormântul surorii sale care la doar 65 de ani a fost răpusă de o boală neiertătoare. Soarele trecuse de mult de amiază, se apropia seara. Pe drumul de întoarcere spre casă nu a scos o vorbă. Ajuns acasă, n-a vrut să mănânce nimic. Era prea obosit. S-a întins în pat cu gândul să ațipească un pic. Dar boala care-l
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
un kilometru și jumătate de casă. Pe fratele mai mare Gică, de vreo șase ani și pe sora Maricica de trei ani i-a lăsat în grija bunicii dinspre tată, Maria. Deci au mers la prășit. Ziua era călduroasă. Pe la amiază, mama îi spune bunicii că nu se simte bine, că are aceleași simptome pe care le-a avut când a născuto la șapte luni pe soră-mea. - Mamă, nu mă simt bine deloc. Cred că nasc la șapte luni ca
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Locuiam la internat, unde erau dormitoare ca de cazarmă cu 30 de paturi. Ne era asigurată hrană bună, pentru că eram adolescenți în creștere. Regulamentul școlar era foarte sever, aș spune de școală militară. Dimineața făceam înviorare, urma micul dejun, la amiază prânzul, apoi pregătirea lecțiilor pentru a doua zi și urma cina la orele 20, iar la orele 21 se dădea stingerea pentru culcare. Pedagogii erau foarte severi cu noi, elevii, ne pedepseau pentru cea mai mică abatere. Eu am fost
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
fapte bune pe pământ. În anul 1980, am salvat de la înec patru colegi: două profesoare, un profesor și pe maistrul instructor al școlii. Ce s-a întâmplat. Eram în ultima săptămână a anului școlar. Clasele V-X aveau program după amiaza până la orele 19. Cam pe la orele 17 s-a produs o rupere de nori în zonă. La școală aveam un tractor cu remorcă cu care făceam naveta de la centru de comună în satul unde funcționam. Ca să ajungem la centru trebuia
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
să plecăm că ne cheamă insistent să mergem ca să servim masa de prânz. Poate altădată îți voi mai povesti și altele. Ne ridicăm după ceasuri bune state pe scaunele de sub vișinii și merii ionatani înfloriți. Ieșim în bătaia soarelui de amiază sub un cer senin. Auzim trilurile păsărelelor din pomii din livadă și ne îndreptăm spre umbrar, unde ne așteaptă bucatele alese puse pe masă.
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
fiica mea s-a liniștit și a spus s-o las să doarmă. De dimineață până la prânz, când a vrut să bea, i-am dat zeamă de compot de mere, preparat atunci, fără zahăr, răcorit. A dormit bine (continuu) după amiaza și noaptea care a urmat. În ziua următoare s-a sculat sănătoasă, nu o mai durea nimic, nici febră nu mai avea. A mers la serviciu. Și-a recăpătat integral sănătatea și a scăpat complet de durerea din gât și
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
aceeași culoare o avea cesulețul meu de cincizeci de bani pe care mi-l cumpărasem în vara acelui an, primul an din cei douăzeci și unu câți am locuit în blocul de pe Ștefan cel Mare. Cât de distinct îmi aduc aminte de amiaza când prin culoarul care lega Scara Unu de restul blocului s-a strecurat insul în cămașă roșie, cadrilată! Se strecura ca o râmă printre cele două clădiri și aproape s-a înțepenit în contoarul de gaze. În fine, ieși la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un oraș atât de frumos, de misterios, că abia ne încăpea în pupile. Dimineața orașul era învelit de-o auroră ca apa rece. Erau la modă zorelele care-și deschideau cupele albastre, cu vine violete, pe după aproape fiecare grilaj. La amiază tramvaiul era foarte aglomerat. Un țărănet vesel, cu băști, șepci și treninguri, iar femeile în fuste cu imprimeuri înflorate și broboade, umplea vagonul, râzând, făcând gălăgie, certîndu-se cu taxatoarea. Câte unul mai șmecher spunea cu voce joasă: "Biletele la control
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
paznic, mă fascina în aceeași măsură în care mă înspăimînta. Se afla tocmai în fundul curții, la vreo cincizeci de metri de casă, în capătul unei alei de cărămizi. Profilată în amurg, neagră pe cerul ca purpura, era sinistră. Doar la amiază mă încumetam să intru acolo. Deschideam ușa dând la o parte un ivăr primitiv din lemn și mă cutremuram de oroare: pe toți pereții vegheau păianjeni. Nemișcați, grași, cu corpul sferic și labele filiforme, lungi cât degetele mele, păianjeni de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe după ultima casă, cu zidul din spate cenușiu, zgrunțuros și orb, și apoi am luat-o peste câmp. Seara de vară aducea un vânt slab și cald dinspre liziera care abia se zărea la orizont. Era încă lumină ca la amiază, norii erau trandafirii și lăcustei cosași și musculițe de toate felurile zburau capricios. Țineam mult la verișorul meu, care o luase înainte, cu mâinile la spate , șaten-blondiu, grăsuț, în bluză bleu cu elefanți și pantaloni scurți. Ne apropiam de clădirea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
apărea marele Omega al melancolicilor. Dar atunci, cu tata, stând pe marginea patului ei, nici nu bănuiam ce ne aștepta. Am plecat tăcuți, după ce-am sărutat-o iar, și ne-am văzut afară, în soarele moale și fierbinte al amiezii. La tanti Aura pe stradă erau adunate toate prietenele mele, cam obosite de zbânțuială. Fără mine nu putuseră să se joace cu adevărat de-a Reginele. Hotărâseră să amâne încoronarea Carminei pentru după-amiază, iar până atunci, cu o minge vărgată
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
început să râd printre lacrimi la glumele pe care mi le spunea mătușa ca să mă liniștească. I-am zis că am pierdut-o pe Zizi, cu care dormeam în pat de la cinci ani, dar că asta se întîmplase ieri la amiază. După ce m-am spălat pe obrajii care-mi ardeau, am mâncat și-am început să mă gândesc cu ce să mă îmbrac. Nu aveam prea multe alternative: adusesem de acasă o singură bluziță roșie (mai bine zis cărămizie) și niște
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]