3,686 matches
-
le arunca în gură. În poala ei începuse să se formeze o grămăjoară de coji. Nu e deloc genul meu de emisiune, spuse Alan. Dar nu-l disprețuiesc. Trebuie să faci emisiuni pentru publicul larg. Fiecare are dreptul să se amuze un pic. Au terminat cu BBC2, unde se difuza un serial intitulat Ooh La La!, o adaptare după farsele lui Georges Feydeau. Episodul respectiv îi avea ca protagoniști pe Donald Sinden și Barbara Windsor. Hilary adormi pe la jumătate și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sânii ei de proporții medii, și totuși surprinzători sânii ei deformați Bine, lasă asta. Mai toarnă-ți vin. Acum gândește-te cu atenție. Închipuie-ți doi oameni tineri, atrăgători, singuri într-o cameră, doar cu propriile lor trupuri ca să se amuze. Imaginează-ți-i. Acum alegeți cuvintele cu încredere și precizie. Nu te teme. în timp ce el își îngropa fața în pieptul ei bogat, ea îi trase cămașa de pe umerii bine proporționați îngenunchie și își frecă nasul de buricul ei se lăsară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
decis să fac o ocazie specială. Am intrat la Fiona pe la șapte și ședea în pat în capul oaselor, cam palidă și respirând greu. Avea febră mare. Nu-i era foame, dar îi plăcea ce născocisem. Ideea părea s-o amuze. — Vrei să mă îmbrac elegant? spuse ea. — Bineînțeles. S-ar putea să-mi scot vechiul frac, dacă-l găsesc. Zâmbi. Abia aștept. — Vin să te iau la nouă. E bine? Fracul mirosea a stătut și a mucegai, iar gulerul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
forța centrifugă îi șterge tava din mână, cupele de șampanie se fac țăndări, toate deodată, pe parchetul de stejar. Izabela îi șuieră în ureche: Din cauza ta! Dar Pascal ripostează: ─ Știi ce? Bag divorț! Românii iau un aer speriat, americanii se amuză, sincer poate. Dintre toți, de neuitat va rămâne o femeie într-o crinolină verde, înfoiată ca un boboc gata să plesnească. Alunecă pe suprafața strălucitoare ca o lebădă pe luciul apei, chiar și după ce a căzut, destul de demn, drept în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
femeia din fața lui, la cei vreo 30 de ani ai ei, visează să fie iubită, că se ascunde, cu o anume timiditate, în gesturi și cuvinte. Domnul R. se străduiește să rămână grav, „serios”, deși în sinea lui este „ușor amuzat de situație”. Poate că totul nu-i decât un joc făcut să treacă timpul mai repede. „Convingere de moment!” - comentează autorul „atotștiutor”, anticipând desfășurarea evenimentelor. Profesorul nu și dă seama cum se prinde treptat într-un păienjeniș imaginar, țesut de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
a întîmplat cu La citta del sole (1603), a lui Tommaso Campanella, sau cu textul de referință care e Utopia (1516) lui Morus, citat de toată lumea, dar de nimeni citit astăzi. Personajele acestor cărți, cu platitudinea perfecțiunii lor l-au amuzat pe Cioran, care le reia spre a le desființa (Istorie și utopie). Înainte ca acești autori să-și fi conceput plăsmuirile utopice 19, Machiavelli scrie, cu metodă și realism, prima antiutopie din istoria lumii, deloc impresionat de Republica lui Platon
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
-le și pe astea, Îi spuse, dându-i paharul său și pe cel al lui Peduzzi. Fata umplu măsura de un sfert cu o pâlnie. — Pune-l Într-o sticlă, spuse tânărul domn. Se duse să caute o sticlă. O amuza toată chestia asta. — Tiny, Îmi pare rău că te simți așa rău, spuse el. Și-mi pare rău că am vorbit În felul acela la prânz. De fapt, susțineam același lucru fără să ne dăm seama. — Lasă, nu mai contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Era mai bine să-ți mai fi pus un pulover. — Am trei pulovere pe mine. Fata se Întoarse cu o sticlă maro foarte subțire și turnă băutura În ea. Tânărul domn Îi mai dădu cinci lire. Apoi ieșiră. Fata era amuzată. Peduzzi se plimba În sus și-n jos după colțul clădirii, ferindu-se de vânt și ținând undițele. Haideți, spuse. Duc eu undițele. Ce contează dacă mă vede cineva cu ele? N-o să se ia nimeni de noi. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lemn-dulce, spuse fata, punând paharul pe masă. — Așa se-ntâmplă cu toate. — Da, aprobă fata. Totul are gust de lemn-dulce. Mai ales lucrurile pe care le-ai așteptat atâta - cum ar fi absintul. — Hai, termină. — Tu ai Început. Eu mă amuzam. Mă distram doar. — Păi, hai să-ncercăm să ne distrăm. — Bine. Asta și Încercam să fac. Am observat că munții arată ca niște elefanți albi. Nu-i o chestie deșteaptă? — Ba da, este. — Și am mai vrut să-ncerc băutura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
băgă mâna În buzunarul de la șorț, scoase un pumn de monede și numără restul. Țăranul Îl luă și ieși. Imediat ce acesta plecă, hangiul intră și Începu să vorbească cu paracliserul. Se așeză la masa lui. Vorbeau În dialect. Paracliserul era amuzat de ceva. Hangiul era scârbit. Apoi paracliserul se ridică-n picioare. Era scund și avea mustață. Se aplecă peste fereastră și se uită-n stradă. — Uite-l că intră. — Unde, la Löwen? — Ja. Schimbară din nou câteva vorbe și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Mungo Park sau ca mine trăiește mult și poate va mai trăi atât cât să vadă moartea vreunui membru al acestei secte literare și să vadă În ce fel nobil Își va face acela ieșirea. Tot timpul cât m-am amuzat ca naturalist mi-a trecut prin cap că, dacă buna-cuviință este un lucru excelent, unii trebuie totuși să fie necuviincioși, dacă e să facem ca specia noastră să meargă mai departe, și asta pentru că poziția care ne-a fost prescrisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Toții catolicii sunt la fel, spuse Fontan. Un catolic e la fel ca oricare altu’. Nu cred că Schmidt e catolic. Ar fi foarte caraghios să fie. Eu, una, nu cred. — Il est catholique, Îi spusei. — Schmidt e catholique, se amuză madam Fontan. N-aș fi crezut. Doamne, il est catholique. — Marie va checher de la bière, Îi spuse Fontan. Monsieur a soif - moi aussi. — Da, sigur, răspunse madam Fontan din camera cealaltă. Coborî și auzirăm treptele scârțâind. André citea În colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Rufus, și el suspect de trădare. În schimb, ce-a făcut Galba? Am auzit că, imediat ce a ajuns la Roma, a pus să fie judecați toți spionii - adăugă el cu venin. Flavius Valens își miji ochii: — Da? Vitellius zâmbi. Îl amuza să-i mai taie din nas lui Valens, care era un delator notoriu, dar un bun luptător. Sunt de acord că, în ceea ce te privește, Galba nu s-a arătat copleșit de recunoștință... Ai vrea să te răzbuni pentru jignirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
credință. E vorba despre bunăstarea Imperiului nostru. — Ai cumva datorii? Știi ce zicea Anacrodius? „Dacă ești înglodat în datorii, declară că vrei să-ți salvezi patria, urcă pe scara puterii și pune mâna pe comoara statului“ - Vitelius izbucni în hohote, amuzat de propria-i replică. Valens se prefăcu a nu fi auzit. Se aplecă spre Vitellius cu aerul jucătorului care știe că va câștiga partida. — Dacă Galba a fost ales de soldații lui, de ce nu i-ai pune și tu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
continue lupta cu mușchiul complet sfâșiat? Un vuiet se ridică din mulțime. Acum îl face bucăți! urla tânărul cu păr negru. Îl omoară... Salix e mort, ticălosul de el! continua să strige, fără să-și dea seama că vecinii se amuzau pe seama urii lui. — Nevastă-sa s-a dus la Salix astă-noapte, țipă grăsanul în urechea lui Valerius, ca să se poată face auzit în vacarmul acela. Valerius îl împinse, privind spre arenă, hipnotizat de gesturile lui Skorpius, care ridica tridentul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vinovat. Deci îl abandonezi? Nu accepți propunerea mea? — Eu fac deosebire între interesele mele personale și interesele statului. — A, deci etica îți impune asta? râse Vitellius. Admirabil. Ești un adevărat campion al tradiției, un adevărat cetățean roman. Râse din nou, amuzat de eforturile lui Antonius de a-și stăpâni mânia. — Nu vei porunci să fie omorât, Vitellius. Îl vei judeca și îl vei pedepsi. Va executa pedeapsa, apoi îl vei lăsa liber. Antonius îi întoarse spatele. Trecu prin dreptul lui Valerius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o asemenea operațiune, că decît să stai să-ncerci să-ți explici subconștientul, viața, mult mai bine ar fi să-ncerci să participi la ea, conform unei celebre afirmații cu autocombustie: il faut tenter de vivre, și, eventual, să te amuzi de inconsolabila grosolănie a lumii. Vorbesc de acest uluitor Orient de Ev Mediu În care ne aflăm de la Începuturile civilizației și pînă azi, În viitor, cînd au apărut oameni fermecați de ei Înșiși pînă la leșin, ce se dau drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe dinafară din școala divină primară ori pur și simplu genetic, bestialitatea creaturilor pe care se pregătea nu se va ști niciodată de ce să le salveze sufletul sau ce-au ele acolo, i-ar fi venit destul de greu să se amuze. Cunoașterea, criminalii și atrocitățile Însingurează și nici nu e indicat să rîzi de unul singur, poți fi luat drept ceea ce nu ești. Și cum lucrurile se repetă și nimic nu vine niciodată singur pe lume cu excepția omului, În ’91 (același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
plăcut impresionat de critica idioată pe care Harold ― prost și fanatic ca orice eurasian ― o făcea femeilor bengaleze, mi-am dat îndată seama că ceva mai adânc leagă încă amintirea Maitreiyiei de gândurile sau dorurile mele. Lucrul acesta m-a amuzat și m-a turburat totdeodată. Am trecut în odaia mea, încercînd automat să-mi desfund pipa. Nu știu ce-am mai făcut după aceea, pentru că întîmplarea nu se află notată în jurnalul meu de-atunci, și nu mi-am adus
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și am simțit, în acea clipă, cât de ridicolă era situația. Am avut atunci câteva clipe de panică, până ce mașina a putut pleca. Întorcând capuî, am zărit încă fâlfâind șalul de culoarea ceaiului palid al Maitreyiei. Tovarășii mei s-au amuzat de respectul și jena cu care salutasem "un negru". ― Am să te văd curând ducîndu-te să te scalzi în Gange, Allan! îmi spuse răutăcios Geurtie. ― Cum de poți avea relații cu o familie de negri? se scandaliză încă o dată Harold
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
bine fixată în minte. Au venit câțiva doctori, europeni, apoi a intrat Harold, care mi-a strâns mâna două-trei minute în șir. ― Bine, mă?! Bine, mă?! întrebă el, privindu-mă. Mi-a spus o mulțime de lucruri care m-au amuzat: Geurtie flirtează acum cu un manager de la "Middle Bank", un tip subțire, care nu îndrăznește decât s-o sărute și o duce la cinema în locuri de trei rupii și opt annas. Norinne, căsătorită, e mai puțin frumoasă. În odaia
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de rău când a aflat că sunt bolnav la sanatoriu. Despre frații Huber, cu frumoasa Ivy, vom mai vorbi. Ceilalți se știu. Ascultînd-o cum înseamnă nume și decide pentru mine, nu știam dacă trebuie să mă întristez sau să mă amuz. O priveam, și ochii îmi alunecau adesea de pe chipul ei în gol. ― D-l Sen, anunță sora. Am avut atunci aceeași dezorientare pe care o am de câte ori trebuie să pun față în fața pe un indian pe care îl respect cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
părut mie sau a insinuat o eventuală unire a mea cu Maitreyi? Când mă întorc, mă întreb dacă, într-adevăr, mi-e dragă, deși tot timpul, în mașină, eram intoxicat de imaginea patului nostru nupțial." " Continuu o strategie care mă amuză. Mă feresc să întîlnesc pe Maitreyi, prefăcîndu-mă că mi-e teamă, că sunt îndrăgostit nebun etc. Mi-a vorbit azi-dimineață aproape forțîndu-mă s-o primesc în camera mea. Intimitatea aceasta cu o indiană e ceva nemaipomenit. Nici eu nu știu cum s-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că sunt îndrăgostit nebun etc. Mi-a vorbit azi-dimineață aproape forțîndu-mă s-o primesc în camera mea. Intimitatea aceasta cu o indiană e ceva nemaipomenit. Nici eu nu știu cum s-o sfârși. Mă turbură, mă fascinează, dar nu sunt îndrăgostit. Mă amuz numai." "Neașteptată volte-face din partea Maitreyiei. Eu mersesem prea departe, simulând o devoție de copil (credeam că acesta e drumul către inima oricărei indiene). Dar Maitreyi nu e numai o fecioară indiană, ci și un suflet original, cu o voință stranie
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
doamnă", iar nu "mamă", cum e obiceiul în India. Are o blândețe sfântă și comunicativă, o inocență deconcertantă. O iubesc. Se fac comentarii insinuante. Mantu cere să-l numesc "unchi", iar Lilu "tanti", deși nu are decât 17 ani. Mă amuz. Problema Maitreyiei. Dintr-un nimic ne-am supărat (de altfel, aceasta ni se întîmplă de două ori pe zi), și a încercat tot felul de gesturi erotic-sentimentale ca să mă împace. Am lucrat mohorât tot timpul, închis la mine în cameră
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]