12,966 matches
-
carte de poeme cu titlul teribil: Hanibal, are ceva imperios, de suflu antic. (Nimic comun cu „antichitatea de cabinet” a erudiților și filologilor.) Ce poate fi mai bărbătesc și mai actual (firește, în înțelesul aristotelic al acestui termen) decât pildele antice? Poemele acestea sunt grave și severe: nu sunt „poetice”, nu sunt „frumoase”, nu urmăresc să fie admirate. Ele proclamă direct sau cu un minim de retorică indirectă lucruri esențiale și presante. Aceasta nu înseamnă deloc că ar fi „antipoetice” sau
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
cetate, în care toate relațiile sunt de natura cea mai civilă și mai civică cu putință. Marin Preda o și declară expres într-un pasaj din Marele singuratic în care aseamănă poiana lui Iocan „cu o agora de pe vremea Greciei antice”. Concepția despre societate și politică a lui Ilie Moromete este una noocratică. Iar Moromeții reprezintă în literatura noastră specimenul exemplar al romanului citadin pe care îl reclamă de atâta vreme teoreticieni de varii prestigii, închipuindu-și-l definit prin blocuri
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
una politică, dar politicul decurge în mod necesar din preocuparea lui teoretică. Există la el un „politique d’abord” în sensul urgenței și al garanției libertății de a contempla. În poiana lui Iocan, unde au loc ca într-o stoa antică dezbaterile pe teme de interes general, spiritul lui Ilie Moromete se manifestă prin ironie și prin demersul metodic și deductiv. „Trei chestiuni rezultă din cele spuse de Țugurlan”: iată o pauză recapitulativă a dialogului, punctarea unui stadiu al argumentării și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
și teoria „homeomeriilor” a lui Anaxagora. Atomismul acesta însă nu se referă niciodată la individualitatea umană. Cât despre un atomism postrenascentist se poate vorbi, desigur, dar e cel al filozofilor mecaniciști și senzualiști care-l împrumutaseră pur și simplu de la antici. Concepția Renașterii despre ființa umană nu era absolut deloc una atomistică, ci una antropocentrică, înțelegând persoana ca un microcosm, de unde și concepția umanistă (care nu e neapărat și umanitaristă), perfect incompatibilă cu ideea însumării aritmetice. De altfel, mai remarc și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
se declară împotriva civilizației, ea nu face decât să o apere. Greșit cred unii că civilizația înseamnă și antinatură. Asemenea fenomene „contestatare” și de “întoarcere la natură” s-au produs în istorie de mai multe ori. Atât la finele lumii antice (cinismul și diferitele secte precreștine), cât și în Evul Mediu (franciscanismul), cât și mai târziu - cu J.J. Rousseau. Revendicarea drepturilor „sensibilității” împotriva „societății” și „rațiunii” în fond nu face altceva decât să revendice restaurarea acestora din urmă. Căci tocmai societatea
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ceilalți despre amintiri aproximative, reconfigurate În funcție de circumstanțele prezente. * Nici un cititor, inclusiv dintre cei mai mari, nu se poate considera ferit de acest proces al uitării. Acesta e și cazul lui Montaigne, pe care ne-am obișnuit să Îl asociem culturii antice și bibliotecilor și care ni se prezintă, fără a fi stingherit și cu un fel de sinceritate care o anunță pe cea a lui Valéry, drept un cititor uituc. Slăbiciunea memoriei este Într-adevăr o temă recurentă a Eseurilor, chiar dacă
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
să formuleze cu cea mai mare claritate poziția originală a autorului. Prima teză pe care o dezvoltă Gilbert urmărește să se opună unei afirmații a lui Ernest, conform căreia, În cele mai strălucite perioade ale artei, ca acea a Greciei antice, nu exista critică de artă. Negând această părere, Gilbert citează exemple ca Poetica lui Aristotel pentru a stabili că opera de artă era de nedespărțit, la greci, de reflecția generală asupra artei și că acei creatori aveau și rolul de
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
țara noastră”; „Fie pâinea cât de bună, nu-i bună În țară străină”.) De ce ți-e frică nu scapi. (Pentru că obsesia, o dată constituită, se Întreține prin ea Însăși, se alimentează continuu din propriile convingeri. Din adevărul acestui fapt psihologic grecii antici au Întruchipat soarta tragică a lui Oedip, care, ca și Sisif, a trebuit să ia mereu pe umeri bolovanul crudului său destin și să-l poarte ca pe o fatalitate.) „Singurul dușman de care nu poți scăpa e cugetul tău
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sub raport psihologic). Μ Când Într-un om există un solid fond moral, acesta are putere de destin, În sensul că se Înfăptuiește de la sine: cel În cauză nu se poate sustrage imperativelor Înscrise În fibra sa morală (Întregul teatru antic grecesc este plin de tragedia unor oameni a căror vină nu a fost decât una singură: personalitatea lor a fost dominată de un prea puternic mesaj etic). Μ Pasiunea are calitatea de a ne supramotiva, dar când ea Însoțește prea
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
1957. *** Înțelepciunea arabă În poezia și proza secolelor V-XIV, Editura Univers, București, 1988. *** Mai bine o zi om, decât o mie de ani umbra lui (Proverbe și zicători chinezești), Editura Univers, București, 1974. *** Maxime, sentințe și aforisme din Egiptul antic, Editura Albatros, București, 1975. *** Maxime și cugetări din folclorul și literatura rusă și sovietică, Editura Albatros, București, 1974. *** Munca reflectată În moravurile lumii, Editura Albatros, București, 1972. *** Panciatantra, Editura pentru literatură, București, 1968. *** Povestea vorbii, vol. I-II, Editura pentru
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cu cefele lor frumoase, cu chipurile lor senine care se ivesc de sub șuvițe demne și nevinovate. Și iată că, într-o seară, plimbându-mă pe strada principală, am zărit, printre toți acei tineri de modă veche, falnici și animați de antica demnitate omenească, două ființe monstruoase: nu erau chiar niște pletoși, dar părul lor era tuns după moda europeană, lung la spate, scurt pe frunte, cu aspect ca de câlți de la atâta tras, prins în mod artificial în jurul feței cu două
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
sau calitative. Asemenea verificări cu ajutorul altor implicații și eliminarea ramificațiilor ipotezelor alternative sunt specifice și cercetărilor făcute cu scopul de a proba validitatea În domeniul științelor umane, inclusiv hermeneutica lui Schleiermacher, Dilthey, Hirst, Habermas și cunoștințele actuale În privința interpretării textelor antice. În mod similar, strategia poate fi folosită la fel de bine de către un istoric În formularea unor ipoteze pe marginea unui anumit eveniment, sau de un om de știință În aserțiunea unei legi cauzale. Este tragic faptul că tendințele majore din domeniul
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
potențială sursă de poluare a apelor, eventual indirectă (prin intermediul poluării atmosferei sau solurilor). Poluarea a început probabil cu milenii în urmă, odată cu primele orașe. Apoi a venit mineritul, despăduririle, gunoaiele, devenind deja o problemă majoră în Imperiul Roman și China antică. Poluarea radioactivă a început abia în anii '40. Despăduririle au fost masive în ultimii 200-300 de ani, acum continuă să fie intensive în America de Sud și Africa. Dar și reîmpăduririle pot aduce poluare, căci înlocuirea pădurilor de foioase cu conifere determină
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
hinduism, apa este personificată ca o zeiță sub numele de Ganga. De asemenea, diferiți zei pot patrona diferite izvoare, râuri sau lacuri. În mitologiile romană și greacă,Peneus a fost un zeu-fluviu, unul dintre cele 3.000 de oceanide. Filoyoful antic grec Empedocles a elaborat o întreagă doctrină filozofică (un fel de teorie preatomistă a lumii) bazată pe cele patru concepte fundamentale ale universului care erau reprezentate în lumea reală, conform teoriei sale, de patru elemente fundamentale, apă, aer, foc și
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
a pune în valoare noi surse și a facilita utilizarea apelor prin intermediul construirii de piscine, devenite celebre în domeniu. Apele subterane au reprezentat tot timpul o importanță vitală. Primele fântâni pentru apă potabilă au fost săpate în Egipt și China antică. Cu toate că izvoarele erau considerate ca ceva sacru, geneza acestora, și implicit a apelor subterane, a incitat cele mai luminate minți ale Antichității și Evului Mediu. Aristotel susținea teoria condensării apelor subterane care producea cea mai mare parte din apa ce
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
sacru, geneza acestora, și implicit a apelor subterane, a incitat cele mai luminate minți ale Antichității și Evului Mediu. Aristotel susținea teoria condensării apelor subterane care producea cea mai mare parte din apa ce se scurge prin izvoare. Majoritatea filozofilor antici considerau că apa de mare este condusă prin canale subterane în munți, unde este purificată și se reîntoarce sub formă de izvoare. Concepția că apa izvoarelor se formează în golurile subterane era o consecință a faptului că anticii greci erau
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
Majoritatea filozofilor antici considerau că apa de mare este condusă prin canale subterane în munți, unde este purificată și se reîntoarce sub formă de izvoare. Concepția că apa izvoarelor se formează în golurile subterane era o consecință a faptului că anticii greci erau familiarizați cu peșterile din ținuturile calcaroase, cu spațiile subterane mari, reci și întunecoase. Marcus Vitruvius (sec î.Cr.) este primul care sesizează că apa subterană provine din infiltrarea apei de ploaie sau a zăpezii topite; el este practic precursorul
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
o problemă nouă. Se știe că primele civilizații umane au înflorit în apropierea unor surse de apă - pe malurile Tibrului, Tigrului și Eufratului, Nilului, Gangelui, Yangtze, etc. Primele fântâni cu cumpănă datează din anul 2500 Î.Hr (Egipt). în China antică, apa se extrăgea din puțuri adânci. Babilonienii stocau apa în lacuri de acumulare. Apogeul în lumea antică în domeniul sistemului de alimentare cu apă îl ating romanii. Existau numeroase rezervoare, aproape 900 fântâni publice, 100 băi termale, 400 km de
Apa, între miracol și științã. In: Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
pe malurile Tibrului, Tigrului și Eufratului, Nilului, Gangelui, Yangtze, etc. Primele fântâni cu cumpănă datează din anul 2500 Î.Hr (Egipt). în China antică, apa se extrăgea din puțuri adânci. Babilonienii stocau apa în lacuri de acumulare. Apogeul în lumea antică în domeniul sistemului de alimentare cu apă îl ating romanii. Existau numeroase rezervoare, aproape 900 fântâni publice, 100 băi termale, 400 km de apeducte, în care apa curgea cu un debit de 8 m3/s. · Cele mai vechi relatări despre
Apa, între miracol și științã. In: Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
Sofocle. Amestec de romantism, parnasianism și simbolism, poezia lui tinde spre modelul clasic, ale cărui semne exterioare le pune în evidență cu o anume ostentație. Antichitatea romană este Mecca lui A., tărâmul spre care îl poartă destinul și imaginația (Viziuni antice). Este tărâmul poeziei, întrezărit, la modul simbolist, într-un absorbant „dincolo de orizont”. Instalat într-o Romă imaginară, poetul face, epicureic, elogiul vieții (Petronius către Eunyce), închină ode principiilor vitale (Isis, Lacrimile Soarelui), amestecând vis și realitate sau plasticizând grațios (Carmina
AL-GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285211_a_286540]
-
în lirica lui. A tradus (incluzând câteva versiuni în volumul Domus taciturna) din bucolicii siracuzani Bion și Moschos, din Cleanthes, Pindar, din sonetele lui Michelangelo și, fragmentar, din Dante (Infernul, cânturile I și II). În comedia Sapho (1915), iluzia vieții antice e convingătoare, dar modelul comediei burgheze de salon oferă, inadecvat, majoritatea soluțiilor dramatice. SCRIERI: Aquile, Câmpina, 1913; Sapho, București, 1915; Domus taciturna, București, 1916. Repere bibliografice: Duiliu Zamfirescu, Ion Al-George, „Aquile”, AAR, partea administrativă, t.XXXVI, 1913-1914; N. Bănescu, Ion
AL-GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285211_a_286540]
-
rolul argumentelor. Autorul nu face altceva decît să interiorizeze respectivul text fără nici un fel de distanță critică. În acest sens, Bogdan Murgescu este oarecum ambiguu, Întrucît nu stabilește net distincția dintre ceea ce Înseamnă „școala critică” și „critica textului” pentru istoria antică și medievală, pe de o parte, și pentru istoria modernă și contemporană, pe de altă parte. Unde intervine distanța critică dintre autor și sursele lui, cînd autorul trebuie să dea credit surselor sale și cînd nu, și mai ales de ce
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
un oarecare Mihul, discreditat ca alogen, înșelător, diseminator de turburări, duplicitar), dușmanii istoriei - „marele împărat al turcilor”, nimeni altul decât Soliman Magnificul, care „s-a sculat urlând cumplit ca leul”, aducând cu sine mulțime de fiare „păgânești” (funcționează în continuare antica cristalizare „creștini-păgâni”), ce îi dau prilej lui M. să construiască niște (foarte europene) povestiri care pot fi intitulate „Decrementa atque incrementa Domini Petri” și să facă din domnul Moldovei un personaj tragic, părăsit de prieteni, nevoit să se refugieze. Astfel
MACARIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]
-
pe Melia, Afrodita, Lotis, Elados, o sumedenie de nimfe și oceanide. De altfel, crezul poetului e, până la un punct, parnasian: el afirmă că poezia nu e sentiment, nu e cunoștere, ci tehnică, ceea ce înseamnă că arta poeziei ar reveni la antica tekhné. Instrumentația verbală plină de virtuozitate, care preia uneori cuvinte de la, de pildă, George Murnu, e caracteristică pentru acest poet la care savantlâcurile și balcanismele conlocuiesc în bună simbioză în Poeme balcanice (1936), carte care vrea să spună ,,Suntem Orient
MAGHERU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287955_a_289284]
-
interesul pentru amănuntul istoric, ce se regăsește și în piesa de teatru Io, Ștefan Voievod. În 1957 a publicat în „Viața românească” un fragment din piesa de teatru în versuri Ovidiu la Tomis, în care încearcă să contureze destinul poetului antic, destin mai presus de gloria efemeră a Cezarului, din a cărui voință Ovidiu fusese exilat la Pontul Euxin. M. a tradus în românește scrieri aparținând lui Adelbert von Chamisso, Jack London, Thomas Mann ș.a. În 1967 a primit premiul Uniunii
MANOLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]